11 definiții pentru rezervat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REZERVÁT, -Ă, rezervați, -te, adj. 1. Pus la o parte, reținut, oprit, păstrat pentru cineva. 2. (Despre oameni; p. ext. despre sentimente, atitudini) Care se ține în rezervă; sobru, circumspect, stăpânit, reținut, distant; discret. ♦ (Adverbial) Cu prudență. – V. rezerva. Cf. fr. réservé.

REZERVÁT, -Ă, rezervați, -te, adj. 1. Pus la o parte, reținut, oprit, păstrat pentru cineva. 2. (Despre oameni; p. ext. despre sentimente, atitudini) Care se ține în rezervă; sobru, circumspect, stăpânit, reținut, distant; discret. ♦ (Adverbial) Cu prudență. – V. rezerva. Cf. fr. réservé.

rezervat, ~ă [At: CR (1848), 26/69 / S și: reservat / Pl: ~ați, ~e / E: rezerva] 1 a Pus la o parte (pentru cineva sau pentru ceva) Si: păstrat, reținut. 2 sn Scaun situat într-o anumită parte a unei săli de spectacol. 3 sn (Pex) Partea sălii unde se află aceste scaune. 4 (D. persoane; pex, d. sentimente, aptitudini) Cumpătat (13). 5 (înv; nob) Nemărturisit.

REZERVÁT, -Ă, rezervați, -te, adj. 1. Pus la o parte; păstrat, reținut pentru cineva. Locuri rezervate. Spectacol rezervat. 2. (Despre persoane; p. ext. despre sentimente, atitudini etc.) Care se ține în rezervă, cumpătat (în manifestări); reținut, prudent, discret. [În poezia lui Coșbuc] mai sfiicioasă, mai rezervată... la fete, dragostea e mai îndrăzneață, mai poruncitoare, mai triumfătoare la flăcău. GHEREA, ST. CR. III 280. ♦ (Adverbial) Cu rezervă, cu prudență. A vorbi rezervat.

REZERVÁT, -Ă adj. 1. Oprit, păstrat, pus deoparte. 2. (Despre oameni; despre sentimente etc.) Reținut, discret, prudent. [Cf. fr. réservé].

REZERVÁT, -Ă adj. (despre oameni, sentimente, atitudini etc.) stăpânit, cumpătat, sobru; reținut, discret. (< fr. réservé)

REZERVÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A REZERVA. 2) (despre persoane) Care își frânează pornirile; reținut; stăpânit; cumpătat. /v. a rezerva

rezervat a. cu rezervă: discret, circumspect.

*rezervát, -ă adj. Care se ține în rezervă, care nu se amestecă, circumspect, prudent: om, cuvînt rezervat. Subst. A face pe rezervatu. Adv. A vorbi rezervat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

rezervát adj. m., pl. rezerváți; f. sg. rezervátă, pl. rezerváte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REZERVÁT adj. 1. v. cumpătat. 2. v. reticent. 3. v. reținut. 4. v. distant.

REZERVAT adj. 1. astîmpărat, așezat, chibzuit, cuminte, cumințit, cumpătat, domolit, echilibrat, liniștit, potolit, reținut, serios, sobru, stăpînit, temperat. (Om modest și ~.) 2. reticent, reținut, (reg.) pîșin. (Un om excesiv de ~.) 3. reținut, (fig.) măsurat. (Un spirit ~.) 4. distant, neprietenos, nesociabil, (fig.) glacial, rece. (O atitudine ~.)

Intrare: rezervat
rezervat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rezervat
  • rezervatul
  • rezervatu‑
  • rezerva
  • rezervata
plural
  • rezervați
  • rezervații
  • rezervate
  • rezervatele
genitiv-dativ singular
  • rezervat
  • rezervatului
  • rezervate
  • rezervatei
plural
  • rezervați
  • rezervaților
  • rezervate
  • rezervatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)