16 definiții pentru controlor (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

controlor, ~oare [At: (a. 1793) ȘTEFANELLI, D. C. 232 / V: (Trs; înv) ~ler, (Buc) ~toler / Pl: ~i, ~oare / E: fr contrôleur] 1 smf Persoană însărcinată cu efectuarea unui control (1) Si: (nob) contraltor. 2 sn Aparat automatizat destinat să controleze buna funcționare a unei instalații.

CONTROLÓR, -OÁRE, controlori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană însărcinată cu efectuarea unor operații de control. 2. S. n. Aparat (automatizat) destinat să controleze buna funcționare a unei instalații. – Din fr. contrôleur.

CONTROLÓR, -OÁRE, controlori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Funcționar însărcinat cu efectuarea unor operații de control. 2. S. n. Aparat (automatizat) destinat să controleze buna funcționare a unei instalații. – Din fr. contrôleur.

CONTROLÓR, -OÁRE, controlori, -oare, s. m. și f. (Rar la f.) Funcționar însărcinat cu exercitarea unor operații de control. Controlor la C.F.R.Controlorul era nebărbierit, gras, unsuros, cu obrajii îmbujorați. DUMITRIU, N. 5.

CONTROLÓR, -OÁRE s.m. și f. Funcționar însărcinat cu controlul unei activități etc. [Cf. fr. contrôleur, germ. Kontrollor].

CONTROLÓR, -OÁRE I. s. m. f. funcționar însărcinat cu controlul unei activități etc. II. s. n. aparat (automatizat) de control al bunei funcționări a unei instalații. (< fr. contrôleur)

CONTROLÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană însărcinată cu efectuarea unor operații de control. 2) Aparat, adesea automatizat, care servește la controlarea modului de funcționare a unei mașini sau instalații. /<fr. contrôleur

controlor m. agent sau funcționar însărcinat a exercita un control.

*controlór, -oáre s. (fr. contrôleur). Agent orĭ funcționar care controlează, verificator.

controlór al áerului s. m. Salariat al unui aeroport care controlează navigația aeriană ◊ „Autoritățile americane au decis [...] să supună cei 14000 de controlori ai aerului din S.U.A. la analize anuale pentru identificarea eventualilor consumatori de drog sau alcool.” R.l. 12 V 84 p. 8

controlór de tráfic aerián s. m. Controlor al aerului ◊ „În nomenclatorul profesiilor și în statele de funcțiuni ei se numesc «controlori de trafic aerian».” R.l. 10 VII 81 p. 1 (cf. fr. contrôleur de la navigation aérienne)

controlór-încercătór s. m.„Li se spune [...] controlori-încercători. Eu le-aș spune mai degrabă medici pentru mașini. Niște «medici» cu o pregătire complet deosebită: mecanic auto și șofer [...] La sfârșitul «consultației» se completează fișa tehnică a mașinii, se trece diagnosticul «bună» și șoferul-încercător își iscălește apăsat numele, «Dacia 1300», însoțită de fișa tehnică, ia drumul clienților.” R.l. 26 XII 71 p. 3 (din controlor + încercător)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

controlór1 (persoană) s. m., pl. controlóri

controlór (persoană) s. m., pl. controlóri


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CONTROLOR DE TRAFIC AERIAN persoană calificată în urmărirea și dirijarea aeronavelor care participă la trafic.

Intrare: controlor (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • controlor
  • controlorul
  • controloru‑
plural
  • controlori
  • controlorii
genitiv-dativ singular
  • controlor
  • controlorului
plural
  • controlori
  • controlorilor
vocativ singular
  • controlorule
plural
  • controlorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

controlor, -oare (persoană) controloare controlor

  • 1. Persoană însărcinată cu efectuarea unor operații de control.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Controlor la C.F.R.
      surse: DLRLC
    • Controlorul era nebărbierit, gras, unsuros, cu obrajii îmbujorați. DUMITRIU, N. 5.
      surse: DLRLC

etimologie: