bădăran, ~ă smf, a [At: PANN, P. V. III, 144/4 / Pl: ~i, ~e / E: ns cf mg badaró] 1-2 (Om) nepoliticos Si: mitocan, mojic. 3-4 (Om) fără educație, cu obiceiuri grosolane Si: mitocan, mojic. 5-6 (Om) dintr-o clasă socială inferioară.

bădăran, -ă s.m., s.f., adj. (Persoană) nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan, mojic. • pl. -i, -e. /cf. magh. badaró.

BĂDĂRAN sm., BĂDĂRANCĂ (pl. -ance) sf. Mojic, țăran grosolan, necioplit și îngîmfat: el glumi... asupra bădăranilor boieriți (ODOB.).

BĂDĂRAN, -Ă, bădărani, -e, s. m. și f. Persoană nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan. ◊ (Adjectival) Om bădăran. – Comp. magh. badaró.

bădărán, -că s. (din bădărăŭ, nume de familie în Moldova, d. ung. badaró, om care vorbește încurcat, d. badarni, badarogni, a hondrăni. P. înț., cp. cu balamut și mocan; p. suf., cu Jidan, măgădan. V. modoran și hondron). Munt. Mitocan, mojic, om necĭoplit.

bădăran adj. m., s. m., pl. bădărani; adj. f., s. f. bădărană, pl. bădărane

bădăran adj. m., s. m., pl. bădărani; adj. f., s. f. bădărană, pl. bădărane

bădăran s. m., adj. m., pl. bădărani; f. sg. bădărană, g.-d. art. bădăranei, pl. bădărane

BĂDĂRAN adj., s. v. mitocan.

BĂDĂRAN adj., s. grosolan, mitocan, mîrlan, mîrlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopîrlan, vulgar, (pop.) mocan, mocîrțan, modîrlan, pădureț, rîtan, țopîrcă, (reg.) mocodan, mocofănos, modîrlău, modoran, mogîldan, necunoscător, negîndit, negreblat, (Mold.) ghiorlan, (Transilv.) grobian, (înv.) gros, (fig.) necioplit. (Un om ~.)

Bădăran ≠ gentleman, gentilom