opțiuni
  • info

11 definiții pentru bădăran (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂDĂRAN, -Ă, bădărani, -e, s. m. și f., adj. (Persoană) nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan, mojic. – Cf. magh. badar.

BĂDĂRAN, -Ă, bădărani, -e, s. m. și f., adj. (Persoană) nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan, mojic. – Cf. magh. badar.

bădăran, ~ă smf, a [At: PANN, P. V. III, 144/4 / Pl: ~i, ~e / E: ns cf mg badaró] 1-2 (Om) nepoliticos Si: mitocan, mojic. 3-4 (Om) fără educație, cu obiceiuri grosolane Si: mitocan, mojic. 5-6 (Om) dintr-o clasă socială inferioară.

bădăran, -ă s.m., s.f., adj. (Persoană) nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan, mojic. • pl. -i, -e. /cf. magh. badaró.

BĂDĂRAN sm., BĂDĂRANCĂ (pl. -ance) sf. Mojic, țăran grosolan, necioplit și îngîmfat: el glumi... asupra bădăranilor boieriți (ODOB.).

BĂDĂRAN, -Ă, bădărani, -e, s. m. și f. Persoană nepoliticoasă, cu apucături grosolane; mitocan. ◊ (Adjectival) Om bădăran. – Comp. magh. badaró.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bădăran adj. m., s. m., pl. bădărani; adj. f., s. f. bădărană, pl. bădărane

bădăran adj. m., s. m., pl. bădărani; adj. f., s. f. bădărană, pl. bădărane

bădăran s. m., adj. m., pl. bădărani; f. sg. bădărană, g.-d. art. bădăranei, pl. bădărane

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BĂDĂRAN adj., s. v. mitocan.

BĂDĂRAN adj., s. grosolan, mitocan, mîrlan, mîrlănoi, mocofan, mojic, necivilizat, nepoliticos, ordinar, țărănoi, țoapă, țopîrlan, vulgar, (pop.) mocan, mocîrțan, modîrlan, pădureț, rîtan, țopîrcă, (reg.) mocodan, mocofănos, modîrlău, modoran, mogîldan, necunoscător, negîndit, negreblat, (Mold.) ghiorlan, (Transilv.) grobian, (înv.) gros, (fig.) necioplit. (Un om ~.)

Bădăran ≠ gentleman, gentilom

Intrare: bădăran (adj.)
bădăran1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bădăran
  • bădăranul
  • bădăranu‑
  • bădărană
  • bădărana
plural
  • bădărani
  • bădăranii
  • bădărane
  • bădăranele
genitiv-dativ singular
  • bădăran
  • bădăranului
  • bădărane
  • bădăranei
plural
  • bădărani
  • bădăranilor
  • bădărane
  • bădăranelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bădăran, bădăranisubstantiv masculin
bădărană, bădăranesubstantiv feminin
bădăran, bădăranăadjectiv

  • 1. (Persoană) nepoliticoasă, cu apucături grosolane. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mitocan mojic mojic mârlan
    • format_quote Fugi mămică, nu mai ponegri așa pe Vasile, să crează domnul că bărbatul meu e un bădăran! REBREANU, R. I 61. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.