băciui vt [At: ANON. CAR. / Pzi: ~esc / E: baci¹ + -ui] (Îvr) 1 A prepara brânzeturi Si: a jintui. 2 (Reg; pan) A lucra încet de tot, fără spor Si: a mocăi. 3 (Reg; d. copii) A plescăi. 4 (Fig) A zăbovi. 5 (Fig) A se opri des la o casă. 6 (Fig) A stărui într-una pe lângă cineva, pentru ceva. 7 (Fig) A apela mereu la cineva, într-o afacere. 8 (Pgn) A locui.

băciuí vb. IV. intr. (reg.) 1 A prepara brînzeturi; (reg.) a băci. 2 Fig. A întîrzia mult într-un loc (izolat). ◆ A se opri des la o casă. 3 Fig. A stărui mereu pe lîngă cineva, pentru ceva. • prez.ind. -iesc. /baci + -ui.

❍BĂCIUI (-uesc) vb. intr. 🐑 1 A petrece ca baciu, a împlini slujba de baciu într’o stînă: Pe cînd băciuia Dada, și storcea untul dintr’un caș (MAR.) ¶ 2 A petrece într’un loc, a sălășlui (COST.) (PAMF.) (R.-COD): Din cenușe nu ieșim, tot acolo băciuim (PĂC.) ¶ 3 Trans. (VIC.) A lucra încet de tot, fără spor.

BĂCIUI, băciuiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) 1. A prepara brînzeturi. 2. Fig. A zăbovi, a sta mult într-un loc.

BĂCIUI, băciuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) 1. A prepara brînzeturi. 2. Fig. A întîrzia mult într-un loc (izolat, singuratic). – Din baci.

A BĂCIUI ~iesc intranz. 1) A fi baci. 2) rar A se afla timp îndelungat într-un loc izolat. /baci + suf. ~ui

băcĭuĭésc v. intr. (d. bacĭ). Trăĭesc ca bacĭ. Sălășluĭesc, hălăduĭesc: anĭ de zile băcĭuĭră în Suceava Poloniĭ (Iorga, Ist. Arm. Rom., 1, 75).

băciui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băciuiesc, 3 sg. băciuiește, imperf. 1 băciuiam; conj. prez. 1 sg. să băciuiesc, 3 să băciuiască

băciui (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băciuiesc, imperf. 3 sg. băciuia; conj. prez. 3 să băciuiască

băciui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băciuiesc, imperf. 3 sg. băciuia; conj. prez. 3 sg. și pl. băciuiască

băciuesc, -uiască 3, -uiam 1 imp.

BĂCIUI vb. v. domicilia, fi, întârzia, locui, sta, ședea, zăbovi.

băciui vb. v. DOMICILIA. FI. ÎNTÎRZIA. LOCUI. STA. ȘEDEA. ZĂBOVI.

băciui, băciuiesc, v. t. a aresta.