bâzdâgánie sf [At: CREANGĂ, GL. / V: băzdăg-, bizdeg-, bățăg- / Pl: ~ii / E: nct] (Pop) 1 Monstru. 2 Namilă. 3 Arătare. 4 Minunăție.

BÂZDÂGÁNIE, bâzdâganii, s. f. (Pop.) Namilă, dihanie, monstru; arătare, ciudățenie, drăcie. – Din sl. bezdyhanĭnŭ.

BÂZDÂGÁNIE, bâzdâganii, s. f. (Pop. și fam.) Namilă, dihanie, monstru; arătare, ciudățenie, drăcie. – Din sl. bezdyhanĩnŭ.

BÂZDÂGÁNIE, bâzdâganii, s. f. Namilă, dihanie, monstru; arătare, ciudățenie, drăcie; bazaconie. – Slav (v. sl. bezdyhanĩnŭ).

BÎZDĂGÁNIE s. f. v. bîzdîganie.

BÎZDÎGÁNIE, bîzdîganii, s. f. (Rar) Namilă, dihanie, monstru; arătare, ciudățenie, comedie, drăcie; bazaconie. Veți fi auzind... zicîndu-se: mărul discordiei. Eu mă prinz că nici nu visați ce bîzdîganie mai este și aia. ISPIRESCU, U. 2. – Pronunțat: -ni-e. – Variantă: bîzdăgánie (CREANGĂ, P. 244) s. f.

bîzdîgánie f. (vsl. bezdyhanĭnŭ, adică „fără suflare, mort”. V. dihanie). Dihanie, budihace, monstru. Fig. Om urît. – În Mold. sud și bîzdiganie, în Munt. est. și bățăganie, în Trans., Ban. și bidihanie și -ganie. V. boaĭtă și năzgodie.

bâzdâgánie (pop.) (-ni-e) s. f., art. bâzdâgánia (-ni-a), g.-d. art. bâzdâgániei; pl. bâzdâgánii, art. bâzdâgániile (-ni-i-)

bâzdâgánie s. f. (sil. -ni-e), art. bâzdâgánia (sil. -ni-a), g.-d. art. bâzdâgániei; pl. bâzdâgánii, art. bâzdâgániile (sil. -ni-i-)

BÂZDÂGÁNIE s. v. arătare, monstru, pocitanie, pocitură.

BÂZDÂGÁNIE s. v. ciudățenie.

bîzdîganie s. v. ARĂTARE. MONSTRU. POCITANIE. POCITURĂ.

BÎZDÎGANIE s. bazaconie, bizarere, ciudățenie, curiozitate, drăcie, drăcovenie, minunăție, năstrușnicie, năzdrăvănie, poznă, (rar) singularitate, (pop.) comedie, (reg.) dănănaie, nagodă, șozenie, (Ban. și Olt.) miraz, (Transilv. și Ban.) mirăzenie, (Mold.) șanț. (Multe ~ a mai văzut.)

bîzdîgánie (-nii), s. f. – Dihanie, arătare, ciudățenie, drăcie. – Var. bi(z)diganie, bidihanie, băhanie. Sl. bezŭ dychaninŭ „fără suflet” contaminat cu dihanie (DAR; Candrea).