15 definiții pentru bazaconie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bazacónie sf [At: VARLAAM, C. II, 61/2 / V: (înv) bez-, (rar) -zăc-, bațagonie, blazgonie / Pl: ~ii / E: vsl ] 1 (Înv) Nelegiuire. 2 (Înv) Crimă. 3 Ciudățenie. 4 (Fam) Poznă.

BAZACÓNIE, bazaconii, s. f. Lucru bizar, de mirare, de necrezut. ♦ (Fam.) Năzbâtie, poznă, ștrengărie. – Din sl. bezŭ-zakonije.

BAZACÓNIE, bazaconii, s. f. Lucru bizar, de mirare, de necrezut. ♦ (Fam.) Năzbâtie, poznă, ștrengărie. – Din sl. bezŭ-zakonije.

BAZACÓNIE, bazaconii, s. f. Lucru ciudat, de mirare, de necrezut; ciudățenie, năzbîtie, drăcie, comedie, minunăție. Auzind asemenea bazaconii, Mînecuță se îngrețoșa de istov. SADOVEANU, P. M. 181. Măi Marine, cum îți vine ție, om în toată firea, să vorbești atîtea bazaconii? făcu Pravilă în batjocură. REBREANU, R. II 26. Îi băgase mamei o mulțime de bazaconii în cap, care de care mai ciudate. CREANGĂ, A. 12. ◊ (Concret) Așaa!... se mirară tare lucrătorii ce văzură bazaconia asta zburînd. VISSARION, B. 310. – Pronunțat: -ni-e.

BAZACÓNIE, bazaconii, s. f. Lucru bizar, de mirare, de necrezut; minunăție. – Slav (v. sl. bezŭ-zakonije).

BAZACÓNIE ~i f. 1) Faptă sau vorbă nesocotită cu urmări neplăcute, dar lipsite de gravitate; năzbâtie; poznă; boroboață; șotie. 2) Lucru bizar. [Art. bazaconia; G.-D. bazaconiei; Sil. -ni-e] /<sl. bezu-zakonije

bazaconie f. 1. nelegiuire: bazaconii de cari iscodește și vrăjește dracul CR.; 2. necuviință, vorbă sau faptă extravagantă: cum poți să-ți închipuiești asemenea bazaconii? AL. [Slav. BEZZAKONIĬE, fărădelege («și văzură acolo atâta strâmbătate și răsboaie și multe bazaconii și sânge vărsat», Alexandria); cu sensul foarte scăzut în limba modernă: comedie, poznă].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bazacónie (-ni-e) s. f., art. bazacónia (-ni-a), g.-d. art. bazacóniei; pl. bazacónii, art. bazacóniile (-ni-i-)

bazacónie s. f. (sil. -ni-e), art. bazacónia (sil. -ni-a), g.-d. art. bazacóniei; pl. bazacónii, art. bazacóniile (sil. -ni-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BAZACÓNIE s. 1. v. ciudățenie. 2. v. absurditate. 3. v. năzbâtie.

BAZACÓNIE s. v. abjecție, fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloșie.

BAZACONIE s. 1. bizarerie, bîzdîganie, ciudățenie, curiozitate, drăcie, drăcovenie, minunăție, năstrușnicie, năzdrăvănie, poznă, (rar) singularitate, (pop.) comedie, (reg.) dănănaie, nagodă, șozenie, (Ban. și Olt.) miraz, (Transilv. și Ban.) mirăzenie, (Mold.) șanț. (Multe ~ a mai văzut în viața lui.) 2. aberație, absurditate, aiureală, elucubrație, enormitate, fantasmagorie, prostie, stupiditate. (Ce spui tu e o ~) 3. năzbîtie, poznă, ștrengărie, trăsnaie, (Olt.) trăsneală. (Ce ~ a mai făcut?)

bazaconie s. v. ABJECȚIE. FĂRĂDELEGE. INFAMIE. JOSNICIE. MIȘELIE. MÎRȘĂVIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NETREBNICIE. TICĂLOȘIE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bazacónie (-íi), s. f.1. (Înv.) Nedreptate, strîmbătate. – 2. Extravaganță, lucru bizar, aiureală. Sl. bezakonije „nedreptate” (Moklosich, Slaw. Elem., 14; Lexicon, 12; Șeineanu, Semasiol., 218), format de la zakonŭ „lege” cu prefix privativ, de la gr. ἀνομία. Rom. a luat din sl. nu numai cuvîntul, ci și modelul compunerii, reprodus în fără de lege și în nelegiuire. Der. bezaconic, adj. (înv., criminal); bezaconui, vb. înv. (a săvîrși nedreptăți). Probabil aparține aceluiași grup boscoană, s. f., cu var. bozgoană, boscoadă, bongoasă, borboană (farmece, magie) și der. bosconiță, s. f. (vrăjitoare) și bosconi, vb. (a face farmece; a bombăni, a bodogăni). Bozgoană pare a fi simplu dublet al lui bazaconie, cu reducerea atonelor și posibil cu influența lui blazgonie și boboană. Totuși, Diez, I, 128; Cihac, II, 623 și Koerting 1259 relaționează acest cuvînt cu gr. βασϰαίνω „a face farmece”. Derivarea nu este posibilă fonetic (cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 275) cu toate acestea este repetată de DAR și de Diculescu, Elemente, 474.

Intrare: bazaconie
bazaconie substantiv feminin
  • silabație: -ni-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bazaconie
  • bazaconia
plural
  • bazaconii
  • bazaconiile
genitiv-dativ singular
  • bazaconii
  • bazaconiei
plural
  • bazaconii
  • bazaconiilor
vocativ singular
plural

bazaconie

  • 1. Lucru bizar, de mirare, de necrezut.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ciudățenie comedie minunăție 4 exemple
    exemple
    • Auzind asemenea bazaconii, Mînecuță se îngrețoșa de istov. SADOVEANU, P. M. 181.
      surse: DLRLC
    • Măi Marine, cum îți vine ție, om în toată firea, să vorbești atîtea bazaconii? făcu Pravilă în batjocură. REBREANU, R. II 26.
      surse: DLRLC
    • Îi băgase mamei o mulțime de bazaconii în cap, care de care mai ciudate. CREANGĂ, A. 12.
      surse: DLRLC
    • concretizat Așaa!... se mirară tare lucrătorii ce văzură bazaconia asta zburînd. VISSARION, B. 310.
      surse: DLRLC

etimologie: