2 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bârfire sf [At: JIPESCU, ap. TDRG / Pl: ~ri / E: bârfi] 1 Flecărire. 2 Calomniere.

BÂRFÍRE, bârfiri, s. f. Bârfeală. – V. bârfi.

BÂRFÍRE, bârfiri, s. f. Bârfeală. – V. bârfi.

BÂRFÍRE, bârfiri, s. f. Bârfeală. – V. bârfi.

bârfi v [At: PRAV. MOLD. 1322 / V: băr-, (nob) îm- / Pzi: ~fesc / E: nct] 1-2 vtr A (se) vorbi de rău Si: a defăima, a cleveti, a huli. 3 vt A flecări, a îndruga verzi și uscate.

BÂRFÍ, bârfesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. recipr. A (se) vorbi de rău, a (se) ponegri, a (se) defăima, a calomnia, a cleveti. ♦ Tranz. A flecări, a îndruga verzi și uscate. – Et. nec.

BÂRFÍ, bârfesc, vb. IV. Tranz., intranz. și refl. recipr. A (se) vorbi de rău, a (se) ponegri, a (se) defăima, a calomnia, a cleveti. ♦ Tranz. A flecări, a îndruga verzi și uscate. – Et. nec.

BÎRFÍ, bîrfesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la persoane) A vorbi de rău, a calomnia, a defăima. Ne-am deprins să bîrfim femeile, uitînd că avem mame și surori. SADOVEANU, P. M. 177. ◊ Absol. Taci, muiere, nu bîrfi!- răspunse Dumbravă. ODOBESCU, S. 173. ◊ Intranz. [Dracul] apucă spre păduri, să vadă... doar a face pe vreun om să bîrfească împotriva lui dumnezeu. CREANGĂ, P. 144. 2. (Complementul e un abstract) A scorni, a spune minciuni. Cînd se adunau seara [argații] și bîrfeau verzi și uscate, el se făcea că nu înțelege vorbele aruncate în pofida lui. ISPIRESCU, L. 229.

BÎRFÍRE, bîrfiri, s. f. Faptul de a bîrfi; bîrfeală. Dezbracă-te degrabă de-orice deșertăciuni, Mîndrii... bîrfiri, minciuni. MACEDONSKI, O. I 167.

BÂRFÍ, bârfesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) vorbi de rău; a (se) calomnia, a (se) defăima. ♦ Tranz. A scorni, a spune minciuni. Bârfeau verzi și uscate (ISPIRESCU).

A BÂRFÍ ~ésc 1. tranz. 1) A vorbi de rău; a calomnia; a cleveti; a blama; a huli; a ponosi; a detracta; a ponegri; a defăima. 2) A vorbi mult și fără rost; a pălăvrăgi; a trăncăni; a flecări. 2. intranz. A spune vorbe multe și fără rost; a trăncăni; a pălăvrăgi. /Orig. nec.

A SE BÂRFÍ se ~ésc intranz. A face schimb (concomitent) de bârfeli (unul cu altul); a se ponegri. /Orig. nec.

bârfì v. 1. a vorbi de rău pe cineva; lasă-l să bârfească; 2. a vorbi nimicuri: a bârfi verzi și uscate. [Origină necunoscută].

bîrfésc v. intr. (var din a borfăi. Cp. cu borborosesc). Clevetesc, vorbesc de răŭ: a bîrfi contra cuĭva. – Și tr. L-a bîrfit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bârfíre s. f., g.-d. art. bârfírii; pl. bârfíri

bârfíre s. f., g.-d. art. bârfírii; pl. bârfíri

bârfí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârfésc, imperf. 3 sg. bârfeá; conj. prez. 3 să bârfeáscă

bârfí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bârfésc, imperf. 3 sg. bârfeá; conj. prez. 3 sg. și pl. bârfeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BÂRFÍRE s. v. calomniere.

Bârfire ≠ elogiere, laudă, lăudare

BÂRFÍ vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.

arată toate definițiile

Intrare: bârfire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bârfire
  • bârfirea
plural
  • bârfiri
  • bârfirile
genitiv-dativ singular
  • bârfiri
  • bârfirii
plural
  • bârfiri
  • bârfirilor
vocativ singular
plural
Intrare: bârfi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bârfi
  • bârfire
  • bârfit
  • bârfitu‑
  • bârfind
  • bârfindu‑
singular plural
  • bârfește
  • bârfiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bârfesc
(să)
  • bârfesc
  • bârfeam
  • bârfii
  • bârfisem
a II-a (tu)
  • bârfești
(să)
  • bârfești
  • bârfeai
  • bârfiși
  • bârfiseși
a III-a (el, ea)
  • bârfește
(să)
  • bârfească
  • bârfea
  • bârfi
  • bârfise
plural I (noi)
  • bârfim
(să)
  • bârfim
  • bârfeam
  • bârfirăm
  • bârfiserăm
  • bârfisem
a II-a (voi)
  • bârfiți
(să)
  • bârfiți
  • bârfeați
  • bârfirăți
  • bârfiserăți
  • bârfiseți
a III-a (ei, ele)
  • bârfesc
(să)
  • bârfească
  • bârfeau
  • bârfi
  • bârfiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bârfire

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Dezbracă-te degrabă de-orice deșertăciuni, Mîndrii... bîrfiri, minciuni. MACEDONSKI, O. I 167.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi bârfi
    surse: DEX '98 DEX '09

bârfi

  • 1. intranzitiv A (se) vorbi de rău, a (se) ponegri, a (se) defăima.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: calomnia cleveti defăima ponegri 3 exemple
    exemple
    • Ne-am deprins să bîrfim femeile, uitînd că avem mame și surori. SADOVEANU, P. M. 177.
      surse: DLRLC
    • absolut Taci, muiere, nu bîrfi! – răspunse Dumbravă. ODOBESCU, S. 173.
      surse: DLRLC
    • [Dracul] apucă spre păduri, să vadă... doar a face pe vreun om să bîrfească împotriva lui dumnezeu. CREANGĂ, P. 144.
      surse: DLRLC

etimologie: