2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

avariere sf [At: DA ms / V: ~iare / Pl: ~ri / E: avaria] Deteriorare (gravă) Si: avariat1.

AVARIÉRE, avarieri, s. f. Faptul de a (se) avaria. [Pr.: -ri-e-] – V. avaria.

AVARIÉRE, avarieri, s. f. Faptul de a (se) avaria. [Pr.: -ri-e-] – V. avaria.

AVARIÉRE, avarieri, s. f. Faptul de a (s e) avaria. Avarierea mărfurilor se datorește, de obicei, proastei lor ambalări. – Pronunțat: -ri-e-.

AVARIÉRE, avarieri, s. f. Faptul de a (se) avaria. [Pr.: -ri-e-]

AVARIÉRE s.f. Faptul de a (se) avaria. [Pron. -ri-e-. / < avaria].

avaria vtr [At: I. PANȚU, C. 290 / Pzi: ~iez / E: fr avarier] 1-2 A face să sufere sau a suferi o avarie (1).

avariare sf vz avariere

AVARIÁ, avariez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o avarie; a (se) strica, a (se) deteriora. [Pr.: -ri-a] – Din fr. avarier.

AVARIÁ, avariez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o avarie; a (se) strica, a (se) deteriora. [Pr.: -ri-a] – Din fr. avarier.

AVARIÁ, avariez, vb. I. Tranz. A pricinui stricăciuni, a strica, a deteriora. Forțele populare coreene și chineze:.. au distrus sau avariat tancuri inamice. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2482. ◊ Refl. Mărfurile se avariază cînd sînt expuse la umezeală. – Pronunțat: -ri-a.

AVARIÁ, avariez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) strica, a (se) deteriora. [Pr.: -ri-a] – Fr. avarier.

AVARIÁ vb. I. tr., refl. A (se) strica, a (se) deteriora. [Pron. -ri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. avarier, cf. it. avariare].

AVARIÁ vb. tr., refl. a (se) strica, a (se) deteriora. (< fr. avarier)

A SE AVARIÁ se ~eáză intranz. (despre sisteme tehnice) A suferi o avarie; a ieși din funcțiune; a nu mai funcționa normal; a se defecta; a se strica; a se deteriora. /<fr. avarier

A AVARIÁ ~éz tranz. A face să se avarieze; a strica; a deregla; a defecta; a deteriora. ~ un avion. [Sil. -ri-a] /<fr. avarier

*avariéz v. tr. (fr. avarier). Vátăm, stric: corabia s’a cĭocnit și s’a avariat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

avariére (-ri-e-) s. f., g.-d. art. avariérii; pl. avariéri

avariére s. f. (sil. -ri-e-), g.-d. art. avariérii; pl. avariéri

avariá (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 avariáză, 1 pl. avariém (-ri-em); conj. prez. 3 să avariéze; ger. avariínd (-ri-ind)

avariá vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 1 sg. avariéz, 3 sg. și pl. avariáză, 1 pl. avariém (sil. -ri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. avariéze; ger. avariínd (sil. -ri-ind)

avaria (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. avariază, 1 pl. avariem, ger. avariind)

arată toate definițiile

Intrare: avariere
  • silabație: -ri-e-re
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avariere
  • avarierea
plural
  • avarieri
  • avarierile
genitiv-dativ singular
  • avarieri
  • avarierii
plural
  • avarieri
  • avarierilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avariare
  • avariarea
plural
  • avarieri
  • avarierile
genitiv-dativ singular
  • avarieri
  • avarierii
plural
  • avarieri
  • avarierilor
vocativ singular
plural
Intrare: avaria
  • silabație: -ri-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • avaria
  • avariere
  • avariat
  • avariatu‑
  • avariind
  • avariindu‑
singular plural
  • avaria
  • avariați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • avariez
(să)
  • avariez
  • avariam
  • avariai
  • avariasem
a II-a (tu)
  • avariezi
(să)
  • avariezi
  • avariai
  • avariași
  • avariaseși
a III-a (el, ea)
  • avaria
(să)
  • avarieze
  • avaria
  • avarie
  • avariase
plural I (noi)
  • avariem
(să)
  • avariem
  • avariam
  • avariarăm
  • avariaserăm
  • avariasem
a II-a (voi)
  • avariați
(să)
  • avariați
  • avariați
  • avariarăți
  • avariaserăți
  • avariaseți
a III-a (ei, ele)
  • avaria
(să)
  • avarieze
  • avariau
  • avaria
  • avariaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

avariere avariare

etimologie:

  • vezi avaria
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

avaria

  • 1. A face să sufere sau a suferi o avarie; a (se) strica, a (se) deteriora.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: defecta deregla deteriora strica 2 exemple
    exemple
    • Forțele populare coreene și chineze... au distrus sau avariat tancuri inamice. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2482.
      surse: DLRLC
    • Mărfurile se avariază când sunt expuse la umezeală.
      surse: DLRLC

etimologie: