2 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

avarie sf [At: I- PANȚU, C. 290 / A și: ~rie / Pl: ~ii / E: fr avarie] 1 Defecțiune (gravă) suferită de o navă, de o construcție, de o mașină. 2 (Înv) Pagubă suferită prin deprecierea unor mărfuri. 3 (Înv; îs) ~ totală Naufragiu.

AVÁRIE, avarii, s. f. Stricăciune, deteriorare (însemnată) suferită de o navă, de o mașină, de o construcție etc.- Din fr. avarie.

AVÁRIE, avarii, s. f. Stricăciune, deteriorare (însemnată) suferită de o navă, de o mașină, de o construcție etc. – Din fr. avarie.

AVARÍE, avarii, s. f. Stricăciune suferită de un vas de navigație, de mărfurile de pe vas sau de orice marfă (transportată sau aflată într-un depozit), de o construcție etc. Bombardamentele au pricinuit avarii clădirilor.

AVÁRIE, avarii, s. f. Stricăciune însemnată suferită de o navă, de o mașină, de o construcție, de o marfă etc. – Fr. avarie.

AVARÍE s.f. Stricăciune suferită de o navă, de un avion, de o construcție etc. [Gen. -iei. / < fr. avarie, it. avaria].

AVARÍE s. f. deteriorare suferită de o navă, de un avion, de o construcție etc. (< fr. avarie, it. avaria)

AVARÍE ~i f. Deteriorare suferită de o navă, de un vehicul sau de o construcție. [G.-D. avariei] /<fr. avarie, it. avaria

avarie f. 1. pagubă suferită de o corabie sau de o marfă; 2. orice pagubă sau stricăciune prin transport.

*avaríe f. (fr. avarie, d. it. avaria). Stricăcĭune orĭ pagubă suferită de o corabie saŭ de un tren și de încărcătura luĭ.

avaria vtr [At: I. PANȚU, C. 290 / Pzi: ~iez / E: fr avarier] 1-2 A face să sufere sau a suferi o avarie (1).

AVARIÁ, avariez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o avarie; a (se) strica, a (se) deteriora. [Pr.: -ri-a] – Din fr. avarier.

AVARIÁ, avariez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o avarie; a (se) strica, a (se) deteriora. [Pr.: -ri-a] – Din fr. avarier.

AVARIÁ, avariez, vb. I. Tranz. A pricinui stricăciuni, a strica, a deteriora. Forțele populare coreene și chineze:.. au distrus sau avariat tancuri inamice. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2482. ◊ Refl. Mărfurile se avariază cînd sînt expuse la umezeală. – Pronunțat: -ri-a.

AVARIÁ, avariez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) strica, a (se) deteriora. [Pr.: -ri-a] – Fr. avarier.

AVARIÁ vb. I. tr., refl. A (se) strica, a (se) deteriora. [Pron. -ri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. avarier, cf. it. avariare].

AVARIÁ vb. tr., refl. a (se) strica, a (se) deteriora. (< fr. avarier)

A SE AVARIÁ se ~eáză intranz. (despre sisteme tehnice) A suferi o avarie; a ieși din funcțiune; a nu mai funcționa normal; a se defecta; a se strica; a se deteriora. /<fr. avarier

A AVARIÁ ~éz tranz. A face să se avarieze; a strica; a deregla; a defecta; a deteriora. ~ un avion. [Sil. -ri-a] /<fr. avarier

*avariéz v. tr. (fr. avarier). Vátăm, stric: corabia s’a cĭocnit și s’a avariat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!avárie s. f., art. avária, g.-d. art. aváriei; pl. avárii, art. aváriile (-ri-i-)

arată toate definițiile

Intrare: avarie
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avarie
  • avaria
plural
  • avarii
  • avariile
genitiv-dativ singular
  • avarii
  • avariei
plural
  • avarii
  • avariilor
vocativ singular
plural
Intrare: avaria
  • silabație: -ri-a
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • avaria
  • avariere
  • avariat
  • avariatu‑
  • avariind
  • avariindu‑
singular plural
  • avaria
  • avariați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • avariez
(să)
  • avariez
  • avariam
  • avariai
  • avariasem
a II-a (tu)
  • avariezi
(să)
  • avariezi
  • avariai
  • avariași
  • avariaseși
a III-a (el, ea)
  • avaria
(să)
  • avarieze
  • avaria
  • avarie
  • avariase
plural I (noi)
  • avariem
(să)
  • avariem
  • avariam
  • avariarăm
  • avariaserăm
  • avariasem
a II-a (voi)
  • avariați
(să)
  • avariați
  • avariați
  • avariarăți
  • avariaserăți
  • avariaseți
a III-a (ei, ele)
  • avaria
(să)
  • avarieze
  • avariau
  • avaria
  • avariaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

avarie

  • 1. Stricăciune, deteriorare (însemnată) suferită de o navă, de o mașină, de o construcție etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: deteriorare stricăciune un exemplu
    exemple
    • Bombardamentele au pricinuit avarii clădirilor.
      surse: DLRLC

etimologie:

avaria

  • 1. A face să sufere sau a suferi o avarie; a (se) strica, a (se) deteriora.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: defecta deregla deteriora strica 2 exemple
    exemple
    • Forțele populare coreene și chineze... au distrus sau avariat tancuri inamice. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2482.
      surse: DLRLC
    • Mărfurile se avariază când sunt expuse la umezeală.
      surse: DLRLC

etimologie: