2 intrări

35 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AVARIE, avarii, s. f. Stricăciune, deteriorare (însemnată) suferită de o navă, de o mașină, de o construcție etc.- Din fr. avarie.

avarie sf [At: I- PANȚU, C. 290 / A și: ~rie / Pl: ~ii / E: fr avarie] 1 Defecțiune (gravă) suferită de o navă, de o construcție, de o mașină. 2 (Înv) Pagubă suferită prin deprecierea unor mărfuri. 3 (Înv; îs) ~ totală Naufragiu.

*AVARIE sf. Stricăciune suferită de un vapor sau de mărfurile încărcate într’însul [fr.].

AVARIE, avarii, s. f. Stricăciune, deteriorare (însemnată) suferită de o navă, de o mașină, de o construcție etc. – Din fr. avarie.

AVARIE, avarii, s. f. Stricăciune suferită de un vas de navigație, de mărfurile de pe vas sau de orice marfă (transportată sau aflată într-un depozit), de o construcție etc. Bombardamentele au pricinuit avarii clădirilor.

AVARIE, avarii, s. f. Stricăciune însemnată suferită de o navă, de o mașină, de o construcție, de o marfă etc. – Fr. avarie.

AVARIE s.f. Stricăciune suferită de o navă, de un avion, de o construcție etc. [Gen. -iei. / < fr. avarie, it. avaria].

AVARIE s. f. deteriorare suferită de o navă, de un avion, de o construcție etc. (< fr. avarie, it. avaria)

AVARIE ~i f. Deteriorare suferită de o navă, de un vehicul sau de o construcție. [G.-D. avariei] /<fr. avarie, it. avaria

avarie f. 1. pagubă suferită de o corabie sau de o marfă; 2. orice pagubă sau stricăciune prin transport.

*avaríe f. (fr. avarie, d. it. avaria). Stricăcĭune orĭ pagubă suferită de o corabie saŭ de un tren și de încărcătura luĭ.

AVARIA, avariez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o avarie; a (se) strica, a (se) deteriora. [Pr.: -ri-a] – Din fr. avarier.

AVARIA, avariez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o avarie; a (se) strica, a (se) deteriora. [Pr.: -ri-a] – Din fr. avarier.

avaria vtr [At: I. PANȚU, C. 290 / Pzi: ~iez / E: fr avarier] 1-2 A face să sufere sau a suferi o avarie (1).

*AVARIA (-riez) I. vb. tr. A aduce stricăciuni, a strica. II. vb. refl. A suferi stricăciuni, a se strica [fr.].

AVARIA, avariez, vb. I. Tranz. A pricinui stricăciuni, a strica, a deteriora. Forțele populare coreene și chineze:.. au distrus sau avariat tancuri inamice. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2482. ◊ Refl. Mărfurile se avariază cînd sînt expuse la umezeală. – Pronunțat: -ri-a.

AVARIA, avariez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) strica, a (se) deteriora. [Pr.: -ri-a] – Fr. avarier.

AVARIA vb. I. tr., refl. A (se) strica, a (se) deteriora. [Pron. -ri-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. avarier, cf. it. avariare].

AVARIA vb. tr., refl. a (se) strica, a (se) deteriora. (< fr. avarier)

A AVARIA ~ez tranz. A face să se avarieze; a strica; a deregla; a defecta; a deteriora. ~ un avion. [Sil. -ri-a] /<fr. avarier

A SE AVARIA se ~ea intranz. (despre sisteme tehnice) A suferi o avarie; a ieși din funcțiune; a nu mai funcționa normal; a se defecta; a se strica; a se deteriora. /<fr. avarier

*avariéz v. tr. (fr. avarier). Vátăm, stric: corabia s’a cĭocnit și s’a avariat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

avarie (desp. -ri-e) s. f., art. avaria (desp. -ri-a), g.-d. art. avariei; pl. avarii, art. avariile (desp. -ri-i-)

!avarie s. f., art. avaria, g.-d. art. avariei; pl. avarii, art. avariile (-ri-i-)

avarie s. f., art. avaria, g.-d. art. avariei; pl. avarii, art. avariile

avaria (a ~) (desp. -ri-a) vb., ind. prez. 1 sg. avariez (desp. -ri-ez), 3 avaria, 1 pl. avariem; conj. prez. 1 sg. să avariez, 3 să avarieze; ger. avariind (desp. -ri-ind)

avaria (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 avariază, 1 pl. avariem (-ri-em); conj. prez. 3 să avarieze; ger. avariind (-ri-ind)

avaria vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 1 sg. avariez, 3 sg. și pl. avariază, 1 pl. avariem (sil. -ri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. avarieze; ger. avariind (sil. -ri-ind)

avaria (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. avariază, 1 pl. avariem, ger. avariind)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AVARIE s. deteriorare, stricăciune. (Mașina a suferit o ~.)

AVARIE s. deteriorare, stricăciune. (~ la un sistem tehnic.)

AVARIA vb. a (se) deteriora, a (se) strica. (Nava s-a ~.)

AVARIA vb. a (se) deteriora, a (se) strica. (Nava s-a ~.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

REZERVĂ DE AVARIE cantitate de alimente și apă obligatorie la bordul aeronavelor care efectuează zboruri de lungă durată pentru situații neprevăzute (aterizări forțate în zone deșertice, regiuni polare, regiuni nepopulate etc.)Există rezervă de avarie: păstrată la bordul aeronavei și individuală.

SUPRAVIEȚUIRE LA AVARIE totalitatea măsurilor luate pentru salvarea echipajelor și a pasagerilor în situații de avarie (la start, în zbor sau la aterizare) fiecăreia fiindu-i specifice mijloacele și procedeele. În cazul aterizării forțate în regiuni îndepărtate și nelocuite, în cabina echipajului se asigură: rezerve de apă și hrană, o ministație radio, o busolă, îmbrăcăminte călduroasă, veste de plutire, undițe, medicamente etc.

Intrare: avarie
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • avarie
  • avaria
plural
  • avarii
  • avariile
genitiv-dativ singular
  • avarii
  • avariei
plural
  • avarii
  • avariilor
vocativ singular
plural
Intrare: avaria
  • silabație: -ri-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • avaria
  • avariere
  • avariat
  • avariatu‑
  • avariind
  • avariindu‑
singular plural
  • avaria
  • avariați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • avariez
(să)
  • avariez
  • avariam
  • avariai
  • avariasem
a II-a (tu)
  • avariezi
(să)
  • avariezi
  • avariai
  • avariași
  • avariaseși
a III-a (el, ea)
  • avaria
(să)
  • avarieze
  • avaria
  • avarie
  • avariase
plural I (noi)
  • avariem
(să)
  • avariem
  • avariam
  • avariarăm
  • avariaserăm
  • avariasem
a II-a (voi)
  • avariați
(să)
  • avariați
  • avariați
  • avariarăți
  • avariaserăți
  • avariaseți
a III-a (ei, ele)
  • avaria
(să)
  • avarieze
  • avariau
  • avaria
  • avariaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

avarie, avariisubstantiv feminin

  • 1. Stricăciune, deteriorare (însemnată) suferită de o navă, de o mașină, de o construcție etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Bombardamentele au pricinuit avarii clădirilor. DLRLC
etimologie:

avaria, avariezverb

  • 1. A face să sufere sau a suferi o avarie; a (se) strica, a (se) deteriora. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Forțele populare coreene și chineze... au distrus sau avariat tancuri inamice. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2482. DLRLC
    • format_quote Mărfurile se avariază când sunt expuse la umezeală. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.