3 intrări
34 de definiții
din care- explicative (19)
- morfologice (3)
- relaționale (8)
- enciclopedice (3)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AURIT, -Ă, auriți, -te, adj. (Adesea fig.) Acoperit cu un strat subțire de aur (1) sau imitând poleiala aurului. ◊ Expr. Fie-ți (sau să-ți fie etc.) gura aurită! = să se realizeze ceea ce spui! A avea gura aurită, se zice despre cineva care prevede cuiva realizarea unor lucruri favorabile. ♦ Cusut sau țesut cu fir de aur (1) sau auriu. [Pr.: a-u-] – V. auri.
AURIT, -Ă, auriți, -te, adj. (Adesea fig.) Acoperit cu un strat subțire de aur (1) sau imitând poleiala aurului. ◊ Expr. Fie-ți (sau să-ți fie etc.) gura aurită! = să se realizeze ceea ce spui! A avea gura aurită, se zice despre cineva care prevede cuiva realizarea unor lucruri favorabile. ♦ Cusut sau țesut cu fir de aur (1) sau auriu. [Pr.: a-u-] – V. auri.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
aurit1 sn [At: DA ms / V: d~ / P: a-u~ / Pl: ~uri / E: auri] 1-6 Aurire (1-6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
aurit2, ~ă a [At: BELDIMAN, N. P. II, 136 / P: a-u~ / Pl: ~ii / E: auri] 1 Acoperit2 cu un strat subțire de aur. 2 Țesut2 cu aur (34). 3 Brodat2 cu aur (34). 4 (Pex) Asemănător cu aurul (1). 5 (Pex) De aur (1). 6 (Fig) Luminat2. 7-10 (Fig) Auriu (1-4). 11 a (D. fructe; spc) Rumen. 12 (Fig) Strălucit2. 13 (Fig) Fericit2. 15 (Îe) A-i fi gura ~ă A face o prevestire favorabilă (și împlinită).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AURIT I. adj. 1 p. AURI ¶¶ contr. NEAURIT ¶ 2 fig.: fie-ți gura ~ă, să dea D-zeu să vorbești într’un ceas bun; parcă-i cu gura ~ă (ZNN.), se zice de cineva care vorbește frumos ¶ 3 Ca aurul, auriu. II. sbst. Faptul de a (se) auri.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AURIT, -Ă, auriți, -te, adj. 1. Suflat cu aur, poleit sau imitînd poleiala aurului. A adus de nu se știe unde șase cerbi, cu coarne aurite. PAS, L. I 121. Perdelele-s lăsate și lampele aprinse; În sobă arde focul, tovarăș mîngîios, Și cadrele-aurite ce de păreți sînt prime Sub palidă lumină apar misterios. ALECSANDRI, P. A. 109. ♦ (În basme) De aur. Palaturi aurite. ALECSANDRI, P. I 191. ◊ Expr. Fie-ți gura aurită = fie cum zici, să se realizeze ceea ce spui. 2. Țesut sau cusut cu fir de aur (sau imitînd firele de aur). Peste zobonul de stofă aurită purta un benișel de felendreș. NEGRUZZI, S. I 145. 3. De culoarea aurului, imitînd aurul, auriu. Tu ai plete aurite. ALECSANDRI, P. P. 27. În pustiul arid necheza calul frumos, strălucit, îmbătat de lumina aurită a soarelui. EMINESCU, N. 26. Și se duse ca să vadă De i-a dat dumnezeu roadă Și de-i grîul răsărit Și de-i spicul aurit. TEODORESCU, P. P. 145. 4. Fig. Strălucit, frumos, strălucitor. Auritele lumi ale închipuirii. VLAHUȚĂ, O. A. 109. În toată ziua el îi promitea că taina sufletului său își va avea sfîrșitul, că el o va lua de soție, că o soartă aurită o așteaptă. EMINESCU, N. 40. Zînă drăgălașă cu glasul aurit. ALECSANDRI, P. A. 109. – Pronunțat: a-u-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AURIT, -Ă, auriți, -te, adj. (Adesea fig.) Suflat, poleit cu aur sau imitînd poleiala aurului. ◊ Expr. Fie-ți (sau să-ți fie) gura aurită! = să se realizeze ceea ce spui! ♦ Cusut sau țesut cu fir de aur sau auriu. – V. auri.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
aurit n. 1. poleit, suflat cu aur: tron aurit; 2. auriu: cu păr aurit; 3. fig. dorit, ales: atunci vă veți ’ntoarce la vremile aurite EM.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
aurít, -ă adj. Poleit cu aur. – Fals și foarte urît daurit (după fr. doré).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AURI auresc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur (1), a polei sau a sufla cu aur. ♦ Fig. A da o strălucire ca de aur (1), a face să pară de aur. 2. Refl. (În basme) A se preface în aur (1). [Pr.: a-u-] – Din aur.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
auri2 [At: ANON. CAR. / V: d~ / P: a-u~ / Pzi: ~resc / E: aur] 1 vt A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur (1) Si: aura (1). 2 vt (Fig) A da o strălucire ca de aur Si: aura (2). 3 vt (Fig) A da un aspect ca de aur Si: aura (3). 4 vt (Îrg) A alege aurul (1) din nisip, prin spălare. 5 vt A îmbrăca un dinte în aur (1). 6-7 vtr (În basme) A se transforma în aur (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AURA (-rez)... = AURI... [lat. aurare].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AURI (-resc) I. vb. tr. A acoperi cu un strat subțire de aur obiecte de argint sau de alt metal, pentru a le face să pară în întregime de aur, a polei, a sufla cu aur. II. vb. refl. A se acoperi cu un strat de aur sau a căpăta înfățișarea aurului: piscurile munților se auresc (VLAH.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
AURI, auresc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur (1), a polei sau a sufla cu aur. ♦ Fig. A da o strălucire ca de aur (1), a face să pară de aur. 2. Refl. (În basme) A se preface în aur (1). [Pr.: a-u-] – Din aur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AURI, auresc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi cu un strat subțire de aur, a polei sau a sufla cu aur. Du-te și fă o mulțime de furci de tors, una mai frumoasă decît alta. Apoi ia și le aurește pe toate. MARIAN, O. II 91. ◊ Fig. A da o strălucire ca de aur, a face să pară de aur, a polei. Te-am dus pe culmi, ca ochii tăi să-mi crească întinderea de zări... Să-mi aurești cu raza lor pămîntul. TOMA, C. V. 126. Soarele scăpăta grăbit după deal, aurind vîrful copacilor. BUJOR, S. 28. Eu voi să aud unda și cerul să-l privesc, Să văd a aurorei mult veselă zîmbire, Razele dimineții ce norii auresc. ALEXANDRESCU, P. 28.4 ◊ Refl. Sub privirea-i s-aurește Unda lină din Bosfor. BOLINTINEANU, P. I 233. 2. Refl. (În basme) A se preface în aur. Îndată i se auri lina [mielușelului]. ISPIRESCU, L. 65.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AURI, auresc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur, a polei sau a sufla cu aur. ♦ Fig. A da o strălucire ca de aur, a face să pară de aur; a polei. 2. Refl. (În basme) A se preface în aur. [Pr.: a-u-] – Din aur.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A SE AURI mă ~esc intranz. (în basme) A deveni de aur. /Din aur
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A AURI ~esc tranz. 1) (obiecte) A acoperi cu un strat subțire de aur. 2) fig. A face să strălucească ca aurul; a face să pară de aur. /Din aur
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
aurì v. 1. a polei sau a sufla cu aur; 2. a se dauri: sub privirea-i s’aurește unda lină din Bosfor BOL. [Lat. AURESCERE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
aurésc v. tr. (d. aur). Poleĭesc cu aur. – Vechĭ și auréz. În Trans. și întrauresc (Șincaĭ) și înauresc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
auri (a ~) (desp. a-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. auresc, 3 sg. aurește, imperf. 1 auream; conj. prez. 1 sg. să auresc, 3 să aurească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
auri (a ~) (a-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. auresc, imperf. 3 sg. aurea; conj. prez. 3 să aurească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
auri vb. (sil. a-u-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. auresc, imperf. 3 sg. aurea; conj. prez. 3 sg. și pl. aurească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
AURIT s. aurire, (pop.) aureală, spoire, spoit. (~ul unui vas.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AURIT adj. (pop.) înaurit, întraurit. (Vas ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AURIT adj. v. auriu.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AURIT adj. (pop.) înaurit, întraurit. ( Vas ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
aurit adj. v. AURIU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AURIT s. aurire, (pop.) aureală, spoire, spoit. (~ unui vas.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AURI vb. (înv. și pop.) a spoi, (pop.) a înauri, a întrauri. (~ un vas metalic.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AURI vb. (înv. și pop.) a spoi, (pop.) a înauri, a întrauri. (~ un vas metalic.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
AUREA MEDIOCRITAS (lat.) aurita cale de mijloc – Horațiu, „Ode”, II, 10, 5. Îndemn la modestie și la cumpătare. Astăzi, persiflare a mediocrității.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MEDIEȘU AURIT, com. în jud. Satu Mare, situată în Câmpia Someșului, pe dr. văii Someșului; 6.674 loc. (2000). Stație de c. f. (în satul M.A.). Expl. de balast (în satul Lojib). În satul M.A., menționat documentar în 1271, se află o biserică în stil gotic (sec. 15) și un castel (1620-1657) în stilul Renașterii transilvănene, rămas în ruină după al doilea război mondial. Pe terit. ei s-a descoperit o importantă așezare și o necropolă, aparținând dacilor liberi din NV Daciei romane (sec. 3).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Aurea mediocritas (lat. „Mediocritate aurită”), două cuvinte desprinse dintr-o odă (II,10,5) a lui Horațiu. „Acest frumos vers – a spus Voltaire – îl știe orice om de litere pe dinafară”. Oda lui Horațiu cîntă avantajele unui trai modest, departe de splendorile măririlor și ale vieții zgomotoase. De aceea, deși traduse exact cuvintele înseamnă „mediocritate aurită”, e bine să se știe că nu este vorba de mediocritate, în înțelesul comun al cuvîntului, ci de o stare mijlocie, pe care poetul, la vremea aceea, o socotea o chezășie a liniștii sufletești și o cale spre fericire, motiv pentru care o și numește poetic „aurea” – aurită. De altfel, în limba latină, mediocritas înseamnă în primul rînd: moderație, măsură, cale de mijloc. Expresia, mai totdeauna citată în latinește, a căpătat însă cu timpul un sens peiorativ. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a avea gura aurită expr. a prevedea un eveniment fericit
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: a-u-ri
verb (VT401) Surse flexiune: DOOM 3 | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
aurit, aurităadjectiv
-
- A adus de nu se știe unde șase cerbi, cu coarne aurite. PAS, L. I 121. DLRLC
- Perdelele-s lăsate și lampele aprinse; În sobă arde focul, tovarăș mîngîios, Și cadrele-aurite ce de păreți sînt prins Sub palidă lumină apar misterios. ALECSANDRI, P. A. 109. DLRLC
- Tu ai plete aurite. ALECSANDRI, P. P. 27. DLRLC
- În pustiul arid necheza calul frumos, strălucit, îmbătat de lumina aurită a soarelui. EMINESCU, N. 26. DLRLC
- Și se duse ca să vadă De i-a dat dumnezeu roadă Și de-i grîul răsărit Și de-i spicul aurit. TEODORESCU, P. P. 145. DLRLC
- 1.1. De aur. DLRLC
- Palaturi aurite. ALECSANDRI, P. I 191. DLRLC
-
-
- Peste zobonul de stofă aurită purta un benișel de felendreș. NEGRUZZI, S. I 145. DLRLC
-
- 1.3. Frumos, strălucit, strălucitor. DLRLCsinonime: frumos strălucit strălucitor
- Auritele lumi ale închipuirii. VLAHUȚĂ, O. A. 109. DLRLC
- În toată ziua el îi promitea că taina sufletului său își va avea sfîrșitul, că el o va lua de soție, că o soartă aurită o așteaptă. EMINESCU, N. 40. DLRLC
- Zînă drăgălașă cu glasul aurit. ALECSANDRI, P. A. 109. DLRLC
-
- Fie-ți (sau să-ți fie etc.) gura aurită! = să se realizeze ceea ce spui! DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A avea gura aurită, se zice despre cineva care prevede cuiva realizarea unor lucruri favorabile. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- auri DEX '98 DEX '09
auritsubstantiv neutru
auri, aurescverb
- 1. A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur, a polei sau a sufla cu aur. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Du-te și fă o mulțime de furci de tors, una mai frumoasă decît alta. Apoi ia și le aurește pe toate. MARIAN, O. II 91. DLRLC
-
- Te-am dus pe culmi, ca ochii tăi să-mi crească întinderea de zări... Să-mi aurești cu raza lor pămîntul. TOMA, C. V. 126. DLRLC
- Soarele scăpăta grăbit după deal, aurind vîrful copacilor. BUJOR, S. 28. DLRLC
- Eu voi să aud unda și cerul să-l privesc, Să văd a aurorei mult veselă zîmbire, Razele dimineții ce norii auresc. ALEXANDRESCU, P. 28. DLRLC
- Sub privirea-i s-aurește Unda lină din Bosfor. BOLINTINEANU, P. I 233. DLRLC
-
-
-
- Îndată i se auri lîna [mielușelului]. ISPIRESCU, L. 65. DLRLC
-
etimologie:
- aur DEX '09 DEX '98