3 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aurit2, ~ă a [At: BELDIMAN, N. P. II, 136 / P: a-u~ / Pl: ~ii / E: auri] 1 Acoperit2 cu un strat subțire de aur. 2 Țesut2 cu aur (34). 3 Brodat2 cu aur (34). 4 (Pex) Asemănător cu aurul (1). 5 (Pex) De aur (1). 6 (Fig) Luminat2. 7-10 (Fig) Auriu (1-4). 11 a (D. fructe; spc) Rumen. 12 (Fig) Strălucit2. 13 (Fig) Fericit2. 15 (Îe) A-i fi gura ~ă A face o prevestire favorabilă (și împlinită).

aurit1 sn [At: DA ms / V: d~ / P: a-u~ / Pl: ~uri / E: auri] 1-6 Aurire (1-6).

AURÍT, -Ă, auriți, -te, adj. (Adesea fig.) Acoperit cu un strat subțire de aur (1) sau imitând poleiala aurului. ◊ Expr. Fie-ți (sau să-ți fie etc.) gura aurită! = să se realizeze ceea ce spui! A avea gura aurită, se zice despre cineva care prevede cuiva realizarea unor lucruri favorabile. ♦ Cusut sau țesut cu fir de aur (1) sau auriu. [Pr.: a-u-] – V. auri.

AURÍT, -Ă, auriți, -te, adj. (Adesea fig.) Acoperit cu un strat subțire de aur (1) sau imitând poleiala aurului. ◊ Expr. Fie-ți (sau să-ți fie etc.) gura aurită! = să se realizeze ceea ce spui! A avea gura aurită, se zice despre cineva care prevede cuiva realizarea unor lucruri favorabile. ♦ Cusut sau țesut cu fir de aur (1) sau auriu. [Pr.: a-u-] – V. auri.

AURÍT, -Ă, auriți, -te, adj. 1. Suflat cu aur, poleit sau imitînd poleiala aurului. A adus de nu se știe unde șase cerbi, cu coarne aurite. PAS, L. I 121. Perdelele-s lăsate și lampele aprinse; În sobă arde focul, tovarăș mîngîios, Și cadrele-aurite ce de păreți sînt prime Sub palidă lumină apar misterios. ALECSANDRI, P. A. 109. ♦ (În basme) De aur. Palaturi aurite. ALECSANDRI, P. I 191. ◊ Expr. Fie-ți gura aurită = fie cum zici, să se realizeze ceea ce spui. 2. Țesut sau cusut cu fir de aur (sau imitînd firele de aur). Peste zobonul de stofă aurită purta un benișel de felendreș. NEGRUZZI, S. I 145. 3. De culoarea aurului, imitînd aurul, auriu. Tu ai plete aurite. ALECSANDRI, P. P. 27. În pustiul arid necheza calul frumos, strălucit, îmbătat de lumina aurită a soarelui. EMINESCU, N. 26. Și se duse ca să vadă De i-a dat dumnezeu roadă Și de-i grîul răsărit Și de-i spicul aurit. TEODORESCU, P. P. 145. 4. Fig. Strălucit, frumos, strălucitor. Auritele lumi ale închipuirii. VLAHUȚĂ, O. A. 109. În toată ziua el îi promitea că taina sufletului său își va avea sfîrșitul, că el o va lua de soție, că o soartă aurită o așteaptă. EMINESCU, N. 40. Zînă drăgălașă cu glasul aurit. ALECSANDRI, P. A. 109. – Pronunțat: a-u-.

AURÍT, -Ă, auriți, -te, adj. (Adesea fig.) Suflat, poleit cu aur sau imitând poleiala aurului. ◊ Expr. Fie-ți (sau să-ți fie) gura aurită! = să se realizeze ceea ce spui! ♦ Cusut sau țesut cu fir de aur sau auriu. – V. auri.

aurit n. 1. poleit, suflat cu aur: tron aurit; 2. auriu: cu păr aurit; 3. fig. dorit, ales: atunci vă veți ’ntoarce la vremile aurite EM.

aurít, -ă adj. Poleit cu aur. – Fals și foarte urît daurit (după fr. doré).

aurí2 [At: ANON. CAR. / V: d~ / P: a-u~ / Pzi: ~resc / E: aur] 1 vt A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur (1) Si: aura (1). 2 vt (Fig) A da o strălucire ca de aur Si: aura (2). 3 vt (Fig) A da un aspect ca de aur Si: aura (3). 4 vt (Îrg) A alege aurul (1) din nisip, prin spălare. 5 vt A îmbrăca un dinte în aur (1). 6-7 vtr (În basme) A se transforma în aur (1).

AURÍ auresc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur (1), a polei sau a sufla cu aur. ♦ Fig. A da o strălucire ca de aur (1), a face să pară de aur. 2. Refl. (În basme) A se preface în aur (1). [Pr.: a-u-] – Din aur.

AURÍ, auresc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur (1), a polei sau a sufla cu aur. ♦ Fig. A da o strălucire ca de aur (1), a face să pară de aur. 2. Refl. (În basme) A se preface în aur (1). [Pr.: a-u-] – Din aur.

AURÍ, auresc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi cu un strat subțire de aur, a polei sau a sufla cu aur. Du-te și fă o mulțime de furci de tors, una mai frumoasă decît alta. Apoi ia și le aurește pe toate. MARIAN, O. II 91. ◊ Fig. A da o strălucire ca de aur, a face să pară de aur, a polei. Te-am dus pe culmi, ca ochii tăi să-mi crească întinderea de zări... Să-mi aurești cu raza lor pămîntul. TOMA, C. V. 126. Soarele scăpăta grăbit după deal, aurind vîrful copacilor. BUJOR, S. 28. Eu voi să aud unda și cerul să-l privesc, Să văd a aurorei mult veselă zîmbire, Razele dimineții ce norii auresc. ALEXANDRESCU, P. 28.4 ◊ Refl. Sub privirea-i s-aurește Unda lină din Bosfor. BOLINTINEANU, P. I 233. 2. Refl. (În basme) A se preface în aur. Îndată i se auri lina [mielușelului]. ISPIRESCU, L. 65.

AURÍ, auresc, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur, a polei sau a sufla cu aur. ♦ Fig. A da o strălucire ca de aur, a face să pară de aur; a polei. 2. Refl. (În basme) A se preface în aur. [Pr.: a-u-] – Din aur.

A SE AURÍ mă ~ésc intranz. (în basme) A deveni de aur. /Din aur

A AURÍ ~ésc tranz. 1) (obiecte) A acoperi cu un strat subțire de aur. 2) fig. A face să strălucească ca aurul; a face să pară de aur. /Din aur

aurì v. 1. a polei sau a sufla cu aur; 2. a se dauri: sub privirea-i s’aurește unda lină din Bosfor BOL. [Lat. AURESCERE].

aurésc v. tr. (d. aur). Poleĭesc cu aur. – Vechĭ și auréz. În Trans. și întrauresc (Șincaĭ) și înauresc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aurí (a ~) (a-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aurésc, imperf. 3 sg. aureá; conj. prez. 3 să aureáscă

aurí vb. (sil. a-u-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aurésc, imperf. 3 sg. aureá; conj. prez. 3 sg. și pl. aureáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AURÍT s. aurire, (pop.) aureală, spoire, spoit. (~ul unui vas.)

arată toate definițiile

Intrare: aurit (adj.)
aurit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aurit
  • auritul
  • auritu‑
  • auri
  • aurita
plural
  • auriți
  • auriții
  • aurite
  • auritele
genitiv-dativ singular
  • aurit
  • auritului
  • aurite
  • auritei
plural
  • auriți
  • auriților
  • aurite
  • auritelor
vocativ singular
plural
Intrare: aurit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aurit
  • auritul
  • auritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • aurit
  • auritului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: auri (vb.)
  • silabație: a-u-ri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • auri
  • aurire
  • aurit
  • auritu‑
  • aurind
  • aurindu‑
singular plural
  • aurește
  • auriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • auresc
(să)
  • auresc
  • auream
  • aurii
  • aurisem
a II-a (tu)
  • aurești
(să)
  • aurești
  • aureai
  • auriși
  • auriseși
a III-a (el, ea)
  • aurește
(să)
  • aurească
  • aurea
  • auri
  • aurise
plural I (noi)
  • aurim
(să)
  • aurim
  • auream
  • aurirăm
  • auriserăm
  • aurisem
a II-a (voi)
  • auriți
(să)
  • auriți
  • aureați
  • aurirăți
  • auriserăți
  • auriseți
a III-a (ei, ele)
  • auresc
(să)
  • aurească
  • aureau
  • auri
  • auriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aurit (adj.)

  • 1. adesea figurat Acoperit cu un strat subțire de aur sau imitând poleiala aurului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: auriu înaurit întraurit 5 exemple
    exemple
    • A adus de nu se știe unde șase cerbi, cu coarne aurite. PAS, L. I 121.
      surse: DLRLC
    • Perdelele-s lăsate și lampele aprinse; În sobă arde focul, tovarăș mîngîios, Și cadrele-aurite ce de păreți sînt prins Sub palidă lumină apar misterios. ALECSANDRI, P. A. 109.
      surse: DLRLC
    • Tu ai plete aurite. ALECSANDRI, P. P. 27.
      surse: DLRLC
    • În pustiul arid necheza calul frumos, strălucit, îmbătat de lumina aurită a soarelui. EMINESCU, N. 26.
      surse: DLRLC
    • Și se duse ca să vadă De i-a dat dumnezeu roadă Și de-i grîul răsărit Și de-i spicul aurit. TEODORESCU, P. P. 145.
      surse: DLRLC
    • 1.1. în basme De aur.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Palaturi aurite. ALECSANDRI, P. I 191.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie Fie-ți (sau să-ți fie etc.) gura aurită! = să se realizeze ceea ce spui!
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. expresie A avea gura aurită, se zice despre cineva care prevede cuiva realizarea unor lucruri favorabile.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.4. Cusut sau țesut cu fir de aur sau auriu.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Peste zobonul de stofă aurită purta un benișel de felendreș. NEGRUZZI, S. I 145.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • Auritele lumi ale închipuirii. VLAHUȚĂ, O. A. 109.
        surse: DLRLC
      • În toată ziua el îi promitea că taina sufletului său își va avea sfîrșitul, că el o va lua de soție, că o soartă aurită o așteaptă. EMINESCU, N. 40.
        surse: DLRLC
      • Zînă drăgălașă cu glasul aurit. ALECSANDRI, P. A. 109.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi auri
    surse: DEX '98 DEX '09

aurit (s.n.)

etimologie:

auri (vb.)

  • 1. tranzitiv A acoperi un obiect cu un strat subțire de aur, a polei sau a sufla cu aur.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: spoi înauri întrauri un exemplu
    exemple
    • Du-te și fă o mulțime de furci de tors, una mai frumoasă decît alta. Apoi ia și le aurește pe toate. MARIAN, O. II 91.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat A da o strălucire ca de aur, a face să pară de aur.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: polei (vb.) 4 exemple
      exemple
      • Te-am dus pe culmi, ca ochii tăi să-mi crească întinderea de zări... Să-mi aurești cu raza lor pămîntul. TOMA, C. V. 126.
        surse: DLRLC
      • Soarele scăpăta grăbit după deal, aurind vîrful copacilor. BUJOR, S. 28.
        surse: DLRLC
      • Eu voi să aud unda și cerul să-l privesc, Să văd a aurorei mult veselă zîmbire, Razele dimineții ce norii auresc. ALEXANDRESCU, P. 28.
        surse: DLRLC
      • reflexiv Sub privirea-i s-aurește Unda lină din Bosfor. BOLINTINEANU, P. I 233.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv în basme A se preface în aur.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Îndată i se auri lîna [mielușelului]. ISPIRESCU, L. 65.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • aur
    surse: DEX '09 DEX '98