opțiuni

2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AUGMENTÁRE s. f. Acțiunea de a augmenta. [Pr.: aug-] – V. augmenta.

augmentare sf [At: MAIORESCU, D. I, 81 / P: aug~ / Pl: ~tări / E: augmenta] (Ltm; frm) 1 Mărire. 2 Sporire a ceva, adăugând elemente noi Si: (rar) augmentat1, augmentație (2). 3 (Muz) Lărgire a valorii notelor în repetarea unei teme sau a unui motiv Si: augmentație (3).

AUGMENTÁRE s. f. Acțiunea de a augmenta. – V. augmenta.

AUGMENTÁRE s.f. Acțiunea de a augmenta; augmentație. ♦ (Muz.) Lărgire a valorii notelor în repetarea unei teme sau a unui motiv. [Pron. a-ug-. < augmenta].

augmentare f. lucrarea de a augmenta: creștere, sporire.

AUGMENTÁ, augmentez, vb. I. Tranz. A mări, a spori ceva (prin adăugarea unor elemente de aceeași natură). [Pr.: aug-] – Din fr. augmenter, lat. augmentare.

augmenta vt [At: DA / P: aug~ / Pzi: ~téz / E: lat augmentare, fr augmenter] (Ltm; frm) 1 A mări. 2 A spori ceva, adăugând elemente noi.

AUGMENTÁ, augmentez, vb. I. Tranz. A mări, a spori ceva (prin adăugarea unor elemente de aceeași natură). – Din fr. augmenter, lat. augmentare.

AUGMENTÁ vb. I. tr. A mări, a crește, a spori. [Pron. a-ug-. / < fr. augmenter, cf. lat. augmentum < augere – a crește].

AUGMENTÁ vb. tr. a mări, a spori. (< fr. augmenter, lat. augmentare)

A AUGMENTÁ ~éz tranz. rar A face mai mare; a mări; a spori; a majora. [Sil. aug-] /<fr. augmenter, lat. augmentare

augmentà v. a mări, a spori.

*augmentațiúne f. (lat. augmentátio, -ónis). Acțiunea de a augmenta. – Și -áție și -áre.

*augmentéz v. tr. (lat. augmentare). Măresc, sporesc: a augmenta o leafă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

augmentáre s. f. (sil. aug- ), g. -d. art. augmentării

augmentá (a ~) (aug-) vb., ind. prez. 3 augmenteáză

augmentá vb. (sil. aug-), ind. prez. 1 sg. augmentéz, 3 sg. și pl. augmenteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AUGMENTÁRE vb. v. creștere, mărire, multiplicare, sporire.

augmentare s. v. CREȘTERE. MĂRIRE. MULTIPLICARE. SPORIRE.

AUGMENTÁ vb. v. crește, mări, multiplica, spori.

arată toate definițiile

Intrare: augmentare
augmentare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • augmentare
  • augmentarea
plural
  • augmentări
  • augmentările
genitiv-dativ singular
  • augmentări
  • augmentării
plural
  • augmentări
  • augmentărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: augmenta
  • silabație: aug-men-ta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • augmenta
  • augmentare
  • augmentat
  • augmentatu‑
  • augmentând
  • augmentându‑
 singular plural
  • augmentează
  • augmentați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • augmentez
 (să)
  • augmentez
  • augmentam
  • augmentai
  • augmentasem
a II-a (tu)
  • augmentezi
 (să)
  • augmentezi
  • augmentai
  • augmentași
  • augmentaseși
a III-a (el, ea)
  • augmentează
 (să)
  • augmenteze
  • augmenta
  • augmentă
  • augmentase
plural I (noi)
  • augmentăm
 (să)
  • augmentăm
  • augmentam
  • augmentarăm
  • augmentaserăm
  • augmentasem
a II-a (voi)
  • augmentați
 (să)
  • augmentați
  • augmentați
  • augmentarăți
  • augmentaserăți
  • augmentaseți
a III-a (ei, ele)
  • augmentează
 (să)
  • augmenteze
  • augmentau
  • augmentară
  • augmentaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

augmentare

etimologie:

  • vezi augmenta
    surse: DEX '09 DN

augmenta

etimologie: