2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASUPRÍT, -Ă, asupriți, -te, adj., s. m. și f. (Om) prigonit, oprimat, împilat; (impr.) (om) chinuit. – V. asupri.

ASUPRÍT, -Ă, asupriți, -te, adj., s. m. și f. (Om) prigonit, oprimat, împilat; (impr.) (om) chinuit. – V. asupri.

asuprit1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: asupri] 1 Asuprire (1). 2 Nedreptățire. 3 Asuprire (3). 4 Prigonire. 5 Exploatare. 6 (Înv) Constrângere. 7 (Înv) Exagerare. 8 Asuprire (8). 9 (Impr) Chinuire.

asuprit2, ~ă a [At: CORESI, ap. HEM 1937 / Pl: ~iți, ~e / E: asupri] 1 Apăsat cu o greutate prea mare. 2 (Fig) Oprimat2. 3 (Înv; jur) Constrâns (la ceva). 4 Forțat2. 5 (Înv) Excesiv.

ASUPRÍT, -Ă, asupriți, -te, adj. Oprimat, împilat, prigonit, nedreptățit. V. exploatat. Și ecoul Uralilor, peste ani, Ecoul lumii, fierbinte, A răzbit în Carpați, a răspuns în Balcani, A trezii asupriții muncitori și țărani, Și se-avîntă, se-avîntă neoprit înainte! DEȘLIU, G. 57. (Substantivat) Toți cei ce muncesc și toți exploatații și asupriții din lumea întreagă sărbătoresc prima revoluție socialistă victorioasă. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 381. Între lucrătorii... de la Pașcani... În înțeles chemarea la luptă a tuturor asupriților lumii. SADOVEANU, N. F. 120.

ASUPRÍT, -Ă, asupriți, -te, adj. (Adesea substantivat) Oprimat, prigonit, nedreptățit. – V. asupri.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

asuprit (-su-prit) adj. m., s. m., pl. asupriți; adj. f., s. f. asuprită, pl. asuprite

asuprít adj. m., s. m. (sil. -prit), pl. asupríți; f. sg. asuprítă, pl. asupríte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ASUPRIT adj., s. exploatat, împilat, năpăstuit, oprimat, oropsit, persecutat, prigonit, urgisit, (pop.) obidit, (înv.) obijduit, (fig.) apăsat, despuiat. (Oamenii ~ s-au ridicat la luptă.)

Intrare: asuprită
  • silabație: a-su-pri-tă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asupri
  • asuprita
plural
  • asuprite
  • asupritele
genitiv-dativ singular
  • asuprite
  • asupritei
plural
  • asuprite
  • asupritelor
vocativ singular
  • asupri
  • asuprito
plural
  • asupritelor
Intrare: asuprit (adj.)
asuprit1 (adj.) adjectiv
  • silabație: a-su-prit info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asuprit
  • asupritul
  • asupritu‑
  • asupri
  • asuprita
plural
  • asupriți
  • asupriții
  • asuprite
  • asupritele
genitiv-dativ singular
  • asuprit
  • asupritului
  • asuprite
  • asupritei
plural
  • asupriți
  • asupriților
  • asuprite
  • asupritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

asuprit, asuprițisubstantiv masculin
asupri, asupritesubstantiv feminin
asuprit, asupriadjectiv

  • 1. (Om) prigonit, oprimat, împilat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Și ecoul Uralilor, peste ani, Ecoul lumii, fierbinte, A răzbit în Carpați, a răspuns în Balcani, A trezit asupriții muncitori și țărani, Și se-avîntă, se-avîntă neoprit înainte! DEȘLIU, G. 57. DLRLC
    • format_quote Toți cei ce muncesc și toți exploatații și asupriții din lumea întreagă sărbătoresc prima revoluție socialistă victorioasă. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 381. DLRLC
    • format_quote Între lucrătorii... de la Pașcani... am înțeles chemarea la luptă a tuturor asupriților lumii. SADOVEANU, N. F. 120. DLRLC
etimologie:
  • vezi asupri DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.