ASUPRÍRE, asupriri, s. f. Acțiunea de a asupri și rezultatul ei; (pop.) asupreală. – V. asupri.

asuprire sf [At: URICARIUL XI, 354 / Pl: ~ri / E: asupri] 1 Încălcare a drepturilor cuiva Si: asupriciune (1), asuprit¹ (1), asupritură (1). 2 Nedreptățire. 3 Învinovățire pe nedrept Si: asupriciune (3), asuprit¹ (3), asupritură (3). 4 Prigonire. 5 Exploatare. 6 (Înv) Constrângere. 7 (Înv) Exagerare. 8 (Înv) Atac prin surprindere Si: asupriciune (8), asuprit¹ (8), asupritură (8). 9 (Imp) Chinuire.

ASUPRÍRE, asupriri, s. f. Acțiunea de a asupri și rezultatul ei; asupreală. – V. asupri.

ASUPRÍRE, asupriri, s. f. Acțiunea de a asupri și rezultatul ei; oprimare, împilare, prigonire. V. exploatare. Pămîntul colectivei să respire, Să-nceapă a-și da măsura forței sale, Ca omul smuls pe veci din asuprire. BANUȘ, în POEZ. N. 45. Țara geme subt asuprirea Tomșei. NEGRUZZI, S. I 138. Asuprire de clasă = dominație a claselor exploatatoare asupra celor exploatate; ansamblul măsurilor represive folosite în vederea exploatării. Asuprire națională = oprimare politică, economică și culturală a națiunilor și minorităților naționale de către clasele exploatatoare ale națiunii dominante, cu scopul de a sparge unitatea de luptă a clasei muncitoare împotriva exploatatorilor, de a menține dominația claselor exploatatoare. Statul democrat-popular a lichidat cu mînă fermă regimul de sălbatică asuprire națională aplicat minorităților sub capitalism, a acordat drepturi egale minorităților naționale și a creat cele mai favorabile condiții pentru dezvoltarea multilateralăá naționalităților din Romînia. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 694.

ASUPRÍRE, asupriri, s. f. Acțiunea de a asupri și rezultatul ei.

asuprire f. fapta de a asupri si rezultatul ei: vexațiune, tiranie.

asupríre f. Persecuțiune, opresiune.

asupri vt [At: MOXA, ap. HEM 1934 / Pzi: ~resc / E: asupra] 1 A încălca drepturile cuiva. 2 A nedreptăți pe cineva mai slab Si: a apăsa. 3 A învinovăți pe cineva pe nedrept Si: a calomnia, (înv) a năpăstui. 4 A prigoni. 5 A exploata. 6 (Înv) A constrânge. 7 (Înv) A exagera. 8 (Înv) A ataca prin surprindere. 9 (Impr) A chinui.

ASUPRÍ, asupresc, vb. IV. Tranz. A oprima, a împila, a prigoni, a nedreptăți. Sub regimul burghezo-moșieresc din trecut, femeile muncitoare de la orașe și sate au fost exploatate, asuprite și lipsite de drepturi. REZ. HOT. I 206. Proprietarii se zoresc pretutindeni să-i asuprească din nou pe Hoții pămîntului. PAS, L. 1 38. Înălțate împărate... Eu nu asupresc pe nimeni, cum asuprești tu țara. RETEGANUL, P. I 9. ♦ (Impropriu) A chinui. Vorbeam c-un june prieten de astă supărăcioasă boală... ce asuprește pre bieții ieșeni. NEGRUZZI, S. I 198.

ASUPRÍ, asupresc, vb. IV. Tranz. A oprima, a împila, a prigoni. ♦ (Impr.) A chinui. – Din asupra.

A ASUPRÍ ~ésc tranz. (colectivități sau persoane) A lipsi de drepturi prin abuz de putere; a oprima; a împila. [Sil. -su-pri] /Din asupra

asuprì v. a face nedreptate, a nedreptăți. [Lit. a apăsa asupra cuiva].

asuprésc v. tr. (d. asupra). Persecut, oprim, apes, nedreptățesc, împilez.

asuprire (-su-pri-) s. f., g.-d. art. asupririi; pl. asupriri

asupríre s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. asuprírii; pl. asupríri

asupri (a ~) (-su-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asupresc, imperf. 3 sg. asuprea; conj. prez. 3 să asuprească

asuprí vb. (sil. -pri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asuprésc, imperf. 3 sg. asupreá; conj. prez. 3 sg. și pl. asupreáscă

ASUPRÍRE s. v. oprimare.

ASUPRÍRE s. v. constrângere, forțare, obligare, silire.

asuprire s. v. CONSTRÎNGERE. FORȚARE. OBLIGARE. SILIRE.

ASUPRIRE s. exploatare, împilare, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecuție, prigoană, prigonire, urgisire, (pop.) asupreală, silnicie, (înv.) avanie, obidă, obidire, obijduire, strînsoare, (fig.) apăsare, despuiere, stoarcere. (~ maselor.)

ASUPRÍ vb. v. oprima.

ASUPRÍ vb. v. constrânge, exagera, face, forța, obliga, sili.

asupri vb. v. CONSTRÎNGE. EXAGERA. FACE. FORȚA. OBLIGA. SILI.

ASUPRI vb. a exploata, a împila, a împovăra, a năpăstui, a oprima, a oropsi, a persecuta, a prigoni, a tiraniza, a urgisi, (înv. și reg.) a bîntui, (înv.) a obidi, a obijdui, a sili, a supăra, a tiranisi, a tirăni, (fig.) a apăsa, a despuia, a stoarce, a suge, (reg. fig.) a stoci, (înv. fig.) a călca. (~ masele.)

ASUPRIRE. Subst. Asuprire, asupreală (pop.), oprimare, împilare, exploatare, prigonire, prigoană, urgisire (înv. și pop.), persecuție, persecutare, oropsire; subjugare, înrobire, supunere, opresiune; robie, robire, sclavie, sclavaj (rar), șerbie, vecinie (înv.), vecinătate (înv.), iobăgie, rumânie (înv.). Despotism, despoție, tiranie, absolutism, samavolnicie, teroare, terorism, terorizare, dictatură, totalitarism, autocrație. Asuprit, sărman, împilat, oropsit, năpăstuit; sclav, ilot, rob, șerb (înv.), vecin (înv.), iobag, rumân, clăcaș. Asupritor, împilator, prigonitor, opresor, exploatator; despot, tiran, satrap, autocrat, dictator. Adj. Asuprit, oprimat, împilat, exploatat, prigonit, urgisit (pop.), năpăstuit, persecutat, oropsit, obidit, înrobit, robit, supus. Împilator, exploatator, persecutor, subjugator (rar), înrobitor, opresiv, samavolnic, despotic, tiranic, tiranicesc (înv.), tirănesc (înv.), satrapic, autocratic, autocrat, dictatorial, absolutist. Vb. A asupri, a oprima, a împila, a prigoni, a urgisi (pop.), a năpăstui, a persecuta, a oropsi; a subjuga, a înrobi, a robi, a supune. A exploata, a jefui, a jecmăni, a suge sîngele cuiva, a lua zece piei de pe cineva, a tiraniza, a teroriza, a tirăni (înv.). A fi asuprit, a se afla (a fi, a trăi) sub călcîi, a se afla (a fi, a trăi) sub dominația cuiva; a robi, a șerbi (înv.), a iobăgi, a clăcăși. Adv. Sub jug, sub călcîi. V. deposedare, iobăgie, neîndurare, țăran, umilință.