ASUPRIRE, asupriri, s. f. Acțiunea de a asupri și rezultatul ei; (pop.) asupreală. – V. asupri.

asuprire sf [At: URICARIUL XI, 354 / Pl: ~ri / E: asupri] 1 Încălcare a drepturilor cuiva Si: asupriciune (1), asuprit¹ (1), asupritură (1). 2 Nedreptățire. 3 Învinovățire pe nedrept Si: asupriciune (3), asuprit¹ (3), asupritură (3). 4 Prigonire. 5 Exploatare. 6 (Înv) Constrângere. 7 (Înv) Exagerare. 8 (Înv) Atac prin surprindere Si: asupriciune (8), asuprit¹ (8), asupritură (8). 9 (Imp) Chinuire.

ASUPRIRE sf. 1 Faptul de a asupri ¶ 2 Împilare, nedreptate, prigonire: nimănui cît mai mică ~ să nu-i facem (ȚICH.).

ASUPRIRE, asupriri, s. f. Acțiunea de a asupri și rezultatul ei; asupreală. – V. asupri.

ASUPRIRE, asupriri, s. f. Acțiunea de a asupri și rezultatul ei; oprimare, împilare, prigonire. V. exploatare. Pămîntul colectivei să respire, Să-nceapă a-și da măsura forței sale, Ca omul smuls pe veci din asuprire. BANUȘ, în POEZ. N. 45. Țara geme subt asuprirea Tomșei. NEGRUZZI, S. I 138. Asuprire de clasă = dominație a claselor exploatatoare asupra celor exploatate; ansamblul măsurilor represive folosite în vederea exploatării. Asuprire națională = oprimare politică, economică și culturală a națiunilor și minorităților naționale de către clasele exploatatoare ale națiunii dominante, cu scopul de a sparge unitatea de luptă a clasei muncitoare împotriva exploatatorilor, de a menține dominația claselor exploatatoare. Statul democrat-popular a lichidat cu mînă fermă regimul de sălbatică asuprire națională aplicat minorităților sub capitalism, a acordat drepturi egale minorităților naționale și a creat cele mai favorabile condiții pentru dezvoltarea multilateralăa naționalităților din Romînia. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 694.

ASUPRIRE, asupriri, s. f. Acțiunea de a asupri și rezultatul ei.

asuprire f. fapta de a asupri si rezultatul ei: vexațiune, tiranie.

asupríre f. Persecuțiune, opresiune.

asupri vt [At: MOXA, ap. HEM 1934 / Pzi: ~resc / E: asupra] 1 A încălca drepturile cuiva. 2 A nedreptăți pe cineva mai slab Si: a apăsa. 3 A învinovăți pe cineva pe nedrept Si: a calomnia, (înv) a năpăstui. 4 A prigoni. 5 A exploata. 6 (Înv) A constrânge. 7 (Înv) A exagera. 8 (Înv) A ataca prin surprindere. 9 (Impr) A chinui.

ASUPRI (-resc) vb. tr. 1 A apăsa, a împila, a nedreptăți, a prigoni: să nu asuprești pe cel sărac, că și tu ca el mîine vei fi sărac (GOL.) ¶ 2 ‡A sili: pacea cu de-a sila... să primască asuprindu-l (CANT.) [asupra].

ASUPRIT adj. 1 p. ASUPRI ¶¶ contr. NEASUPRIT ¶ 2 ‡Silit: de a lui bună voe, de nime nevoit nici ~ (formulă obicinuită în documentele vechi pentru a arăta că cineva s’a înțeles cu altul nesilit, a convenit singur asupra unui lucru) ¶ 3 ‡Mai mult decît trebue, din belșug: să fugim amu de beție și de mîncare ~ă (COR.).

ASUPRI, asupresc, vb. IV. Tranz. A oprima, a împila, a prigoni, a nedreptăți. Sub regimul burghezo-moșieresc din trecut, femeile muncitoare de la orașe și sate au fost exploatate, asuprite și lipsite de drepturi. REZ. HOT. I 206. Proprietarii se zoresc pretutindeni să-i asuprească din nou pe Hoții pămîntului. PAS, L. 1 38. Înălțate împărate... Eu nu asupresc pe nimeni, cum asuprești tu țara. RETEGANUL, P. I 9. ♦ (Impropriu) A chinui. Vorbeam c-un june prieten de astă supărăcioasă boală... ce asuprește pre bieții ieșeni. NEGRUZZI, S. I 198.

ASUPRI, asupresc, vb. IV. Tranz. A oprima, a împila, a prigoni. ♦ (Impr.) A chinui. – Din asupra.

A ASUPRI ~esc tranz. (colectivități sau persoane) A lipsi de drepturi prin abuz de putere; a oprima; a împila. [Sil. -su-pri] /Din asupra

asuprì v. a face nedreptate, a nedreptăți. [Lit. a apăsa asupra cuiva].

asuprésc v. tr. (d. asupra). Persecut, oprim, apes, nedreptățesc, împilez.

asuprire (desp. -su-pri-) s. f., g.-d. art. asupririi; pl. asupriri

asuprire (-su-pri-) s. f., g.-d. art. asupririi; pl. asupriri

asuprire s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. asupririi; pl. asupriri

asupri (a ~) (desp. -su-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asupresc, 3 sg. asuprește, imperf. 1 asupream; conj. prez. 1 sg. să asupresc, 3 să asuprească

asupri (a ~) (-su-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asupresc, imperf. 3 sg. asuprea; conj. prez. 3 să asuprească

asupri vb. (sil. -pri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asupresc, imperf. 3 sg. asuprea; conj. prez. 3 sg. și pl. asuprească

ASUPRIRE s. v. constrângere, forțare, obligare, silire.

ASUPRIRE s. v. oprimare.

ASUPRIRE s. exploatare, împilare, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecuție, prigoană, prigonire, urgisire, (pop.) asupreală, silnicie, (înv.) avanie, obidă, obidire, obijduire, strînsoare, (fig.) apăsare, despuiere, stoarcere. (~ maselor.)

asuprire s. v. CONSTRÎNGERE. FORȚARE. OBLIGARE. SILIRE.

ASUPRI vb. v. oprima.

ASUPRI vb. v. constrânge, exagera, face, forța, obliga, sili.

asupri vb. v. CONSTRÎNGE. EXAGERA. FACE. FORȚA. OBLIGA. SILI.

ASUPRI vb. a exploata, a împila, a împovăra, a năpăstui, a oprima, a oropsi, a persecuta, a prigoni, a tiraniza, a urgisi, (înv. și reg.) a bîntui, (înv.) a obidi, a obijdui, a sili, a supăra, a tiranisi, a tirăni, (fig.) a apăsa, a despuia, a stoarce, a suge, (reg. fig.) a stoci, (înv. fig.) a călca. (~ masele.)

ASUPRIRE. Subst. Asuprire, asupreală (pop.), oprimare, împilare, exploatare, prigonire, prigoană, urgisire (înv. și pop.), persecuție, persecutare, oropsire; subjugare, înrobire, supunere, opresiune; robie, robire, sclavie, sclavaj (rar), șerbie, vecinie (înv.), vecinătate (înv.), iobăgie, rumânie (înv.). Despotism, despoție, tiranie, absolutism, samavolnicie, teroare, terorism, terorizare, dictatură, totalitarism, autocrație. Asuprit, sărman, împilat, oropsit, năpăstuit; sclav, ilot, rob, șerb (înv.), vecin (înv.), iobag, rumân, clăcaș. Asupritor, împilator, prigonitor, opresor, exploatator; despot, tiran, satrap, autocrat, dictator. Adj. Asuprit, oprimat, împilat, exploatat, prigonit, urgisit (pop.), năpăstuit, persecutat, oropsit, obidit, înrobit, robit, supus. Împilator, exploatator, persecutor, subjugator (rar), înrobitor, opresiv, samavolnic, despotic, tiranic, tiranicesc (înv.), tirănesc (înv.), satrapic, autocratic, autocrat, dictatorial, absolutist. Vb. A asupri, a oprima, a împila, a prigoni, a urgisi (pop.), a năpăstui, a persecuta, a oropsi; a subjuga, a înrobi, a robi, a supune. A exploata, a jefui, a jecmăni, a suge sîngele cuiva, a lua zece piei de pe cineva, a tiraniza, a teroriza, a tirăni (înv.). A fi asuprit, a se afla (a fi, a trăi) sub călcîi, a se afla (a fi, a trăi) sub dominația cuiva; a robi, a șerbi (înv.), a iobăgi, a clăcăși. Adv. Sub jug, sub călcîi. V. deposedare, iobăgie, neîndurare, țăran, umilință.