3 intrări

53 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASÉMENE adj. invar., adv. v. asemenea.

ASÉMENE adj. invar., adv. v. asemenea.

ASÉMENE1 adj. invar. v. asemenea1.

ASÉMENE1 adj. invar. v. asemenea1.

ASÉMENE2 adv. v. asemenea2.

ASEMĂNÁ, asémăn, vb. I. 1. Refl. A avea însușiri, trăsături comune cu cineva sau cu ceva; a semăna2. 2. Tranz. și refl. A (se) socoti la fel cu altul, a (se) așeza pe același plan; a (se) asemui. – Lat. assimilare.

ASEMĂNÁ, asémăn, vb. I. 1. Refl. A avea însușiri, trăsături comune cu cineva sau cu ceva; a semăna2. 2. Tranz. și refl. A (se) socoti la fel cu altul, a (se) așeza pe același plan; a (se) asemui. – Lat. assimilare.

ASÉMENEA adj. invar., adv. I. Adj. invar. 1. Asemănător; spec. (despre figuri geometrice) care au unghiurile corespunzătoare egale și laturile corespunzătoare proporționale. 2. Care este astfel (de...), atare, așa. O asemenea problemă. II. Adv. 1. Tot așa, în același fel, deopotrivă (de...), așijderea. 2. Pe lângă aceasta; încă, mai. [Var.: (reg.) asémeni, asémene, asémine adj. invar., adv.] – Lat. assimile.

ASÉMENEA adj. invar., adv. I. Adj. invar. 1. Asemănător; spec. (despre figuri geometrice) care au unghiurile corespunzătoare egale și laturile corespunzătoare proporționale. 2. Care este astfel (de...), atare, așa. O asemenea problemă. II. Adv. 1. Tot așa, în același fel, deopotrivă (de...), așijderea. 2. Pe lângă aceasta; încă, mai. [Var.: (reg.) asémeni, asémene, asémine adj. invar., adv.] – Lat. assimile.

ASÉMENI adj. invar., adv. v. asemenea.

ASÉMENI adj. invar., adv. v. asemenea.

ASÉMINE adj. invar., adv. v. asemenea.

ASÉMINE adj. invar., adv. v. asemenea.

asemăná [At: COD. VOR. 110/11 / V: (înv) asămă-, (reg) asămâna, (îrg) -ăra, (reg; sst) ~ma / Pzi: asemăn / E: ml assimilare] 1-2 vtr (Înv; d. terenuri denivelate) A (se) aduce la același nivel Si: (reg) a (se) asemeni. 3 vt (Pop) A așeza lucrurile astfel încât să nu mai rămână locuri goale între ele. 4 vi (Înv; îe) A ~ cu pământul A face una cu pământul. 5-6 vtr A (se) face sau a fi asemenea cu... 7 vt (Înv; nob) A face să pară. 8 vt (înv; d. vise) A interpreta. 9 vr A se considera la fel ca altul Si: a (se) asemui.

asémenea [At: (cca. 1550) Mss, ap. HEM 1843 / V: (înv) aseamene, aseam-, aseamin-, -me, (reg) -mine, -minea, asămine, asămin-, -ni, -merea / E: ml assimilis] 1-2 ai, av Asemănător. 3-4 sf, ain (Înv; mpl; îf aseamenile; șîs cel (de) -) Seamăn. 5 smf (Rar; adeseori construit cu articolul nehotărât) Persoană care este egal social sau se aseamănă cu cineva. 6 av La fel Si: deopotrivă, identic, (pop) așijderea. 7 a (De obicei la începutul unei propoziții sau fraze) Formulă de continuare a comunicării care indică adăugarea altor informații Si: tot așa, tot astfel, la fel, în același fel, pe lângă acestea, (pop) așijderea. 8 ain Așa de (mare, puternic, bun, deosebit etc.). 9 av (Înv; îe) A face ~ cu pământul A face una cu pământul. 10 ain (Spc; d. figuri geometrice) Care are unghiurile corespunzătoare egale și laturile corespunzătoare proporționale. 11 ain (Înv; d. terenuri) Neted. 12 av (Înv; îlav) – cu drumul Paralel cu drumul.

semenea[1] av vz asemenea

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

ASEMĂNÁ, asémăn și (3) asemănez, vb. I. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «cu» sau, mai rar, la dativ) 1. Refl. A avea aceeași structură sau același caracter cu altcineva sau altceva, a fi la fel, analog, similar cu cineva sau cu ceva; a semăna. Atît de fragedă, te-asemeni Cu floarea albă de cireș. EMINESCU, O. I 117. Pasărea numită de latini «turdus»... se aseamănă cu mierla. ODOBESCU, S. III 26. Cu cine te aduni, te asemeni. 2. Tranz. A socoti la fel cu altul, a așeza pe același plan, a compara, a asemui, a asimila. Gardul, în copilărie, Veșnic l-am asemănat C-un nebun care-a plecat Razna pe cîmpie. COȘBUC, P. I 261. ◊ Refl. pas. Este un sunet cărui altul nu se poate asemăna. NEGRUZZI, S. I 243. ◊ Refl. (În forma asămăna) Tu vrei un om să te socoți, Cu ei să te asameni? Dar piară oamenii cu toți, S-ar naște iarăși oameni! EMINESCU, O. I 177. 3. Tranz. (Învechit; cu privire la un teren) A face asemenea cu altul, a aduce la același nivel, a nivela, a netezi. (Refl. pas.) Dacă fața drumului nu este netedă, se asemănează, umplind cu pămînt tocurile în care ar putea să se strîngă apa. I. IONESCU, M. 318. ◊ Expr. A asemăna (o clădire) cu pămîntul = a distruse cu desăvîrșire, a face asemenea (sau una) cu pămîntul. Era atunci Tîrgoviștea oraș foarte mare... Ale lui mărețe ziduri vremea le-a ruinai și le-a asemănat cu pămîntul. BĂLCESCU, O. II 99. – Variantă: asămăná, asámăn, vb. I.

ASÉMENEA2 adv. (Astăzi mai ales precedat de prepoziția «de») 1. Tot așa, tot astfel, în același fel (rînd etc.), tot ca mai înainte, deopotrivă. Asemenea și [fratele] cel mijlociu... plecă și el spre apus. ISPIRESCU, L. 33. Să-i zici Păsărilă... nu greșești; să-i zici Lățilă... nici atîta, să-i zici Lungită... asemenea. CREANGĂ, P. 245. 2. Pe lîngă acestea, și..., încă, mai; cu acest prilej. Tu-mi cei chiar nemurirea mea în schimb pe-o sărutare. Dar voi să știi asemenea Cît te iubesc de tare. EMINESCU, O. I 173. Pe dealul numit Zamca, la apus de sat, se zice asemenea că a fost odinioară o cetate de piatră. ODOBESCU, S. II 170. [Adunarea sau soborul a toată țara] se convocau de domn pentru facerea legilor... Ele judecau asemenea în pricinile de vini mari politice. BĂLCESCU, O. II 13. – Variante: asémene (EMINESCU, N. 15, NEGRUZZI, S. I 5), asémeni adv.

ASÉMENEA1 adj. invar. 1. (Urmat de determinări la dativ sau introduse prin prep. «cu»; de obicei precedă substantivul) Care este asemănător (ca înfățișare, structură, situație, calități etc.); care seamănă în oarecare măsură sau este egal întru totul, care este la fel, întocmai, deopotrivă, fără nici o deosebire. Ochii ei negri asemenea sînt Cu negrele boabe-ale murii. COȘBUC, P. II 38. O fată, scrisă de frumoasă, încît nu se mai afla ei-și asemenea alta sub soare. SBIERA, P. 23. (În forma asemene) Nu e nimic și totuși e O sete care-l soarbe, E un adînc asemene Uitării celei oarbe. EMINESCU, O. I 176. ♦ (Despre figuri geometrice) Care au laturile omoloage proporționale și unghiurile egale. Teorema lui Thales aplicată la triunghiuri asemenea.Expr. A face (o clădire) asemenea cu pămîntul = a distruge complet, a dărîma, a face una cu pămîntul. 2. Care este la fel cu ce s-a spus sau înfățișat mai înainte; astfel de..., atare. Asemenea oameni dau cifrelor viață, Prin ei cincinalul e viu! DEȘLIU, M. 72. Înainte de a bea... a îngînat cuvintele potrivite în asemenea împrejurări. SADOVEANU, N. F. 16. Dar nimeni nu s-a gîndit la asemenea lucru. SAHIA, N. 43. Auziseră... povestindu-se de asemenea fleacuri. ISPIRESCU, L. 9. 3. (Dînd valoare de superlativ cuvîntului următor) Atît de..., așa de... (mare, puternic, bun, rău etc.). Nu se mai află pe lumea asta asemenea osîndă. SADOVEANU, N. F. 6. Nu mai văzuse asemenea scumpeturi. ISPIRESCU, L. 38. ◊ (Precedat de articolul nehotărît) Un asemenea om nu se află în armie. BĂLCESCU, O. II 258. ◊ (Precizat printr-un al doilea adjectiv, care urmează sau precedă substantivul) O asemenea fată vitează ar fi numai bună să o ia el de soție. ISPIRESCU, L. 19. Apoi zi că nu-ți venea să pornești la drum... cu asemenea om vrednic și de-apururea vesel. CREANGĂ, P. 108. – Variante: asémene (CREANGĂ, A. 150, NEGRUZZI, S. I 45), asémeni (DUMITRIU, B. F. 39, BANUȘ, în POEZ. N. 33), asémine (NEGRUZZI, S. I 174) adj. invar.

ASÉMENI1 adj. invar. v. asemenea1.

ASÉMENI1 adj. invar. v. asemenea1.

ASÉMENI2 adv. v. asemenea2.

ASEMÍNE adj. invar. v. asemenea1.

ASEMĂNÁ, asémăn, vb. I. 1. Refl. A fi la fel, similar cu cineva sau cu ceva; a semăna. ♦ Tranz. și refl. A (se) socoti la fel cu altul, a (se) așeza pe același plan; a (se) compara. 2. Tranz. (Înv.) A nivela, a netezi. ◊ Expr. A asemăna (o clădire etc.) cu pămîntul = a distruge cu desăvîrșire. – Lat. assimilare.

ASÉMENEA1 adj. invar. 1. Asemănător; (despre figuri geometrice) care au unghiurile corespunzătoare egale și laturile corespunzătoare proporționale. 2. Astfel de..., atare. ♦ (Cu nuanță de superlativ) Atît de (mare, puternic, bun etc.). [Var.: asémene, asémeni, asémine adj. invar.] – Lat. assimilis.

ASÉMENEA2 adv. 1. Tot așa, în același fel, deopotrivă (de...). 2. Pe lîngă aceasta; încă, mai; totodată. [Var.: asémene, asémeni adv.] – Lat. assimile.

ASÉMINE adj. invar. v. asemenea1.

A ASEMĂNÁ asémăn tranz. A face să se asemene; a asemui. /<lat. assimilare

A SE ASEMĂNÁ mă asémăn intranz. 1) A avea trăsături comune; a fi deopotrivă; a se potrivi; a semăna; a se asemui. 2) A se considera la fel (cu altul); a se asemui. /<lat. assimilare

ASÉMENEA2 adv. 1) Tot așa; în același fel; deopotrivă. 2) Pe lângă aceasta; încă; mai. /<lat. assimile

ASÉMENEA1 adj. invar. 1) Care seamănă cu cineva sau cu ceva; asemănător. 2) (despre figuri geometrice) Care au unghiurile corespunzătoare egale cu laturile corespunzătoare proporționale. 3) Care este astfel de...; atare; așa. ~ om. /<lat. assimile

asemănà v. 1. a face asemenea, a asimila; 2. a compara, a egala. [Lat. ASSIMILARE].

asemenea a. 1. unul ca și altul, deopotrivă; 2. astfel de: un asemenea împărat. [Lat. ASSIMILE]. ║ adv. tot așa, deopotrivă.

asémăn și (vechĭ) aseámăn, a asemăná v. tr. (lat. ad-similo, -similáre. – Se conj. ca semăn. V. asimilez și seamăn 2). Compar. Asimilez. Egalez.

asémenea (est) și asémenĭ (vest) adj. fix (lat. ad-sĭmilis. V. semenea). Identic, egal: acest copil e asemenea cu tatăl luĭ. Ast-fel de, așa: n’am maĭ văzut asemenea om (maĭ rar un asemenea om), ochiĭ unuĭ asemenea om, unor asemenea oamenĭ. Adv. Tot așa, identic, egal: s’a purtat asemenea. – Se zice și de aseménea și tot asemenea (ca adv.). Vechĭ sémenea, adv.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!asemenea1 adv. (~ lui; Mulțumesc, ~ (și ție)!)

asemăna (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asemăn, 2 sg. asemeni, 3 aseamănă; conj. prez. 3 să asemene

asemenea3 adv. (se poartă ~ mie)

asemenea2 (mat.) adj. invar. postpus (triunghiuri ~)

asemenea1 (astfel de) adj. invar. antepus (~ triunghiuri)

asemăná vb., ind. prez. 1 sg. asémăn, 2 sg. asémeni, 3 sg. și pl. aseámănă; conj. prez. 3 sg. și pl. asémene

asemăna (ind. prez. 1 sg. asemăn, 2 sg. asemeni, 3 sg. și pl. aseamănă, conj. asemene)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ASEMĂNÁ vb. 1. v. semăna. 2. v. compara. 3. v. potrivi. 4. v. confunda.

ASEMĂNÁ vb. v. netezi, nivela.

ASÉMENEA adv., adj. 1. adv. v. întocmai. 2. adj. invar. v. asemănător. 3. adj. invar. astfel, așa, atare. (O ~ problemă...)

ASEMĂNA vb. 1. a aduce, a se apropia, a se asemui, a semăna, (înv. și pop.) a se lovi, (reg.) a se cumpăni, (înv.) a arăduce, a se închipui, a se podobi, a răduce. (Se ~ cu sora lui.) 2. a (se) apropia, a (se) asemui, a (se) compara, (înv.) a (se) asemălui, a (se) semălui, (prin Ban.) a (se) bărăbări. (Îl ~ pe... cu un vultur.) 3. a se asemui, a se compara, a se potrivi, (pop.) a se lovi, (înv.) a se tocmi. (Socoteala de acasă nu se ~ cu cea din tîrg.) 4. a asemui, a confunda, a semui (L-a ~ cu altcineva.)

ASEMENEA adv., adj. l. adv. absolut, aidoma, aievea, chiar, deopotrivă, exact, identic, întocmai, (înv. și pop.) așijderea, (Mold. și Bucov.) liștai, (prin Bucov.) prici, (Transilv.) tistaș, (prin nord-estul Olt.) tixlim, (înv.) atocma, tij, tocmai. (Este ~ cu tatăl său.) 2. adj. invar. analog, apropiat, asemănător, corespondent, înrudit, similar, (înv.) asemănat, podobnic, semănător. (Două lucruri ~.) 3. adj. invar. astfel, așa, atare. (~ problemă...)

A (se) asemăna ≠ a (se) deosebi, a (se) diferenția, a distinge

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

asemăná (aseámăn, asemănát), vb.1. a egala, a nivela. – 2. A face să semene, a asemui. – 3. (Refl.) A avea însușiri comune, a semăna. – 4. A compara. Lat. *assĭmĭlāre (Diez, Gramm., I, 189; Pușcariu 134; DAR); cf. it. assembiare, fr. assembler, sp. asemblar, cu evoluția semantică diferită de rom. Cf. semăna.Der. asemănător, adj. (care seamănă).

asémenea adj.1. Egal, asemănător, identic. – 2. Astfel (de), atare. – 3. (Adv.) Tot așa, deopotrivă, la fel. – Var. asemeni, asemene. Lat. assĭmĭlis (DAR; Iordan, Dift., 119; Pușcariu, Dacor., III, 399), cu regresiunea rotacismului *asemereasemene. Cf. asemăna.Der. asemeni, vb. (înv., a nivela, a egala).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PARES CUM PARIBUS FACILLIME CONGREGANTUR (lat.) cei ce se aseamănă se adună extrem de ușor – Cicero, „De senectute”, 3, 1. Cuvinte devenite, prin traducere în toate limbile, expresie proverbială cu sens peiorativ. În românește: spune-mi cu cine te aduni, ca să-ți spun cine ești.

Intrare: asemăna
verb (VT39)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • asemăna
  • asemănare
  • asemănat
  • asemănatu‑
  • asemănând
  • asemănându‑
singular plural
  • aseamănă
  • asemănați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • asemăn
  • aseamăn
(să)
  • asemăn
  • aseamăn
  • asemănam
  • asemănai
  • asemănasem
a II-a (tu)
  • asemeni
(să)
  • asemeni
  • asemănai
  • asemănași
  • asemănaseși
a III-a (el, ea)
  • aseamănă
(să)
  • asemene
  • asemăna
  • asemănă
  • asemănase
plural I (noi)
  • asemănăm
(să)
  • asemănăm
  • asemănam
  • asemănarăm
  • asemănaserăm
  • asemănasem
a II-a (voi)
  • asemănați
(să)
  • asemănați
  • asemănați
  • asemănarăți
  • asemănaserăți
  • asemănaseți
a III-a (ei, ele)
  • aseamănă
(să)
  • asemene
  • asemănau
  • asemăna
  • asemănaseră
invariabil (I1)
  • asămăna
Intrare: asemenea (adj.)
asemenea2 (adj.) adjectiv invariabil
adjectiv invariabil (I9)
  • asemenea
asemene2 (adj.) adjectiv invariabil
adjectiv invariabil (I9)
  • asemene
asemeni2 (adj.) adjectiv invariabil
adjectiv invariabil (I9)
  • asemeni
asemine2 (adj.) adjectiv invariabil
adjectiv invariabil (I9)
  • asemine
Intrare: asemenea (adv.)
asemenea1 (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • asemenea
asemene1 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • asemene
asemeni1 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • asemeni
asemine1 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • asemine
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

asemăna, asemănverb

  • 1. reflexiv A avea însușiri, trăsături comune cu cineva sau cu ceva; a semăna. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Atît de fragedă, te-asemeni Cu floarea albă de cireș. EMINESCU, O. I 117.
    • format_quote Pasărea numită de latini «turdus»... se aseamănă cu mierla. ODOBESCU, S. III 26.
    • format_quote Cu cine te aduni, te asemeni.
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) socoti la fel cu altul, a (se) așeza pe același plan; a (se) asemui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Gardul, în copilărie, Veșnic l-am asemănat C-un nebun care-a plecat Razna pe cîmpie. COȘBUC, P. I 261. DLRLC
    • format_quote Este un sunet cărui altul nu se poate asemăna. NEGRUZZI, S. I 243. DLRLC
    • format_quote Tu vrei un om să te socoți, Cu ei să te asameni? Dar piară oamenii cu toți, S-ar naște iarăși oameni! EMINESCU, O. I 177. DLRLC
  • 3. tranzitiv învechit (Cu privire la un teren) A face asemenea cu altul, a aduce la același nivel. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Dacă fața drumului nu este netedă, se asemănează, umplind cu pămînt tocurile în care ar putea să se strîngă apa. I. IONESCU, M. 318. DLRLC
    • chat_bubble A asemăna (o clădire) cu pământul = a distruge cu desăvârșire, a face asemenea (sau una) cu pământul. DLRLC
      • format_quote Era atunci Tîrgoviștea oraș foarte mare... Ale lui mărețe ziduri vremea le-a ruinat și le-a asemănat cu pămîntul. BĂLCESCU, O. II 99. DLRLC
  • comentariu Prezent indicativ și: (numai pentru sensul (3.)) asemănez. DLRLC
etimologie:

asemeneaadjectiv invariabil

  • 1. Asemănător, deopotrivă, întocmai. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Ochii ei negri asemenea sînt Cu negrele boabe-ale murii. COȘBUC, P. II 38. DLRLC
    • format_quote O fată, scrisă de frumoasă, încît nu se mai afla ei-și asemenea alta sub soare. SBIERA, P. 23. DLRLC
    • format_quote Nu e nimic și totuși e O sete care-l soarbe, E un adînc asemene Uitării celei oarbe. EMINESCU, O. I 176. DLRLC
    • 1.1. prin specializare (Despre figuri geometrice) Care au unghiurile corespunzătoare egale și laturile corespunzătoare proporționale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Teorema lui Thales aplicată la triunghiuri asemenea. DLRLC
    • chat_bubble A face (o clădire) asemenea cu pământul = a distruge complet, a face una cu pământul. DLRLC
      sinonime: dărâma
  • 2. Care este astfel (de...). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: atare așa
    • format_quote O asemenea problemă. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Asemenea oameni dau cifrelor viață, Prin ei cincinalul e viu! DEȘLIU, M. 72. DLRLC
    • format_quote Înainte de a bea... a îngînat cuvintele potrivite în asemenea împrejurări. SADOVEANU, N. F. 16. DLRLC
    • format_quote Dar nimeni nu s-a gîndit la asemenea lucru. SAHIA, N. 43. DLRLC
    • format_quote Auziseră... povestindu-se de asemenea fleacuri. ISPIRESCU, L. 9. DLRLC
  • 3. (Dând valoare de superlativ cuvântului următor) Atât de..., așa de... (mare, puternic, bun, rău etc.). DLRLC
    • format_quote Nu se mai află pe lumea asta asemenea osîndă. SADOVEANU, N. F. 6. DLRLC
    • format_quote Nu mai văzuse asemenea scumpeturi. ISPIRESCU, L. 38. DLRLC
    • format_quote Un asemenea om nu se află în armie. BĂLCESCU, O. II 258. DLRLC
    • format_quote O asemenea fată vitează ar fi numai bună să o ia el de soție. ISPIRESCU, L. 19. DLRLC
    • format_quote Apoi zi că nu-ți venea să pornești la drum... cu asemenea om vrednic și de-apururea vesel. CREANGĂ, P. 108. DLRLC
etimologie:

asemeneaadverb

  • 1. Tot așa, în același fel, deopotrivă (de...). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Asemenea și [fratele] cel mijlociu... plecă și el spre apus. ISPIRESCU, L. 33. DLRLC
    • format_quote Să-i zici Păsărilă... nu greșești; să-i zici Lățilă... nici atîta, să-i zici Lungilă... asemenea. CREANGĂ, P. 245. DLRLC
  • 2. Pe lângă aceasta; cu acest prilej. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mai încă
    • format_quote Tu-mi cei chiar nemurirea mea În schimb pe-o sărutare. Dar voi să știi asemenea Cît te iubesc de tare. EMINESCU, O. I 173. DLRLC
    • format_quote Pe dealul numit Zamca, la apus de sat, se zice asemenea că a fost odinioară o cetate de piatră. ODOBESCU, S. II 170. DLRLC
    • format_quote [Adunarea sau soborul a toată țara] se convocau de domn pentru facerea legilor... Ele judecau asemenea în pricinile de vini mari politice. BĂLCESCU, O. II 13. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic