3 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aron2 sn vz arvună

aron1 sms [At: PANȚU, PL. / V: sf / E: ger Aron] (Bot; reg) 1 Rodul pământului (Arum maculatum). 2 Pana cocoșului (Aspidistra elatior).

Aron (barba lui) f. Tr. V. rodu pământului. [Alterațiune populară din arum (maculatum)].

Aron m. fratele mai mare al lui Moise, întâiul mare preot al Evreilor (sec. XV a. Cr.).

Aron (Vasile) m. cel dintâiu poet popular ardelean, autorul poemei Piram și Tisbe si al dialogului comic Leonat și Dorofata (1770-1822).

Aron-Vodă m. Domnul Moldovei, contemporanul și aliatul lui Mihaiu-Viteazul (1591-1595). El cumpără tronul cu un milion de galbeni și chinui pe locuitori cu dări grele și neauzite. Mazilit pentru cruzimile sale, fu reintegrat prin înrâurirea creditorilor săi. În 1595 fu scos din domnie de Sigismund Bathori, Domnul Transilvaniei și aruncat în închisoare, unde muri în 1597.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARÓN s. v. rodul-pământului.

BARBA-LUI-ARÓN s. v. rodul-pământului.

barba-lul-Aron s. v. RODUL-PĂMÎNTULUI.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ARON [arŏ], Raymond (1905-1983), filozof, sociolog și publicist francez. Prov. univ la Sorbona și la Collége de France. A criticat interpretarea marxistă a istoriei („Fillozofia critică a istoriei”), fiind unul dintre creatorii concepției tehnocratice a „societății industriale”, în care predomină știința și tehnica, sistemele de organizare și gestiune și se reduce rolul ideologiei („Opiul intelectualilor”, „18 lecții despre societatea industrială”).

ARON < ebr., fratele profetului Moise. 1. Petru-Aron Vvd; Aron-Vodă și Aroneanu m-rea Întemeiată de acesta. 2. Aronița, soția unui Aron (Ard). 3. Arontea (Ard II 194), formație ca Leonte din Leon; 4. Cu afer.: Ronta (Moț). Cf. Rone, Roncea, la tema Ron.

ARON TIRANUL, domn al Moldovei (1591-1592 și 1592-1595). Aliat cu Mihai Viteazul și Sigismund Báthory (1594) împotriva turcilor. Ctitor al mănăstirii Aroneanu; danii importante Bisericii Sf. Nicolae din Șcheii Brașovului.

PETRU ARON, domn al Moldovei (1451-1452, 1454-1455, 1455-1457). A acceptat să plătească, începând din 1456, haraci Imp. Otoman. Înfrânt și Alungat din Moldova (1457) de Ștefan cel Mare, care, ulterior, l-a decapitat.

Intrare: Aron (n.p.)
Aron (n.p.) nume propriu
nume propriu (I3)
  • Aron
Intrare: aron (s.m.)
aron (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aron
  • aronul
  • aronu‑
plural
  • aroni
  • aronii
genitiv-dativ singular
  • aron
  • aronului
plural
  • aroni
  • aronilor
vocativ singular
plural
Intrare: barba-lui-Aron
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barba-lui-Aron
plural
genitiv-dativ singular
  • bărbii-lui-Aron
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

barba-lui-Aron

etimologie: