Aron (Vasile) m. cel dintâiu poet popular ardelean, autorul poemei Piram și Tisbe si al dialogului comic Leonat și Dorofata (1770-1822).

Aron m. fratele mai mare al lui Moise, întâiul mare preot al Evreilor (sec. XV a. Cr.).

Aron-Vodă m. Domnul Moldovei, contemporanul și aliatul lui Mihaiu-Viteazul (1591-1595). El cumpără tronul cu un milion de galbeni și chinui pe locuitori cu dări grele și neauzite. Mazilit pentru cruzimile sale, fu reintegrat prin înrâurirea creditorilor săi. În 1595 fu scos din domnie de Sigismund Bathori, Domnul Transilvaniei și aruncat în închisoare, unde muri în 1597.

ARON [arŏ], Raymond (1905-1983), filozof, sociolog și publicist francez. Prov. univ la Sorbona și la Collége de France. A criticat interpretarea marxistă a istoriei („Fillozofia critică a istoriei”), fiind unul dintre creatorii concepției tehnocratice a „societății industriale”, în care predomină știința și tehnica, sistemele de organizare și gestiune și se reduce rolul ideologiei („Opiul intelectualilor”, „18 lecții despre societatea industrială”).

ARON < ebr., fratele profetului Moise. 1. Petru-Aron Vvd; Aron-Vodă și Aroneanu m-rea Întemeiată de acesta. 2. Aronița, soția unui Aron (Ard). 3. Arontea (Ard II 194), formație ca Leonte din Leon; 4. Cu afer.: Ronta (Moț). Cf. Rone, Roncea, la tema Ron.

ARON TIRANUL, domn al Moldovei (1591-1592 și 1592-1595). Aliat cu Mihai Viteazul și Sigismund Báthory (1594) împotriva turcilor. Ctitor al mănăstirii Aroneanu; danii importante Bisericii Sf. Nicolae din Șcheii Brașovului.

PETRU ARON, domn al Moldovei (1451-1452, 1454-1455, 1455-1457). A acceptat să plătească, începând din 1456, haraci Imp. Otoman. Înfrânt și Alungat din Moldova (1457) de Ștefan cel Mare, care, ulterior, l-a decapitat.