23 de definiții pentru acont

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ACÓNT, aconturi, s. n. Parte dintr-o sumă de bani plătită sau încasată înainte, la o cumpărare sau la încheierea unei tranzacții, ca garanție; avans, acontare, arvună; p. ext. parte din salariu. [Var.: acónto s. n.] – Din it. acconto, fr. acompte.

acont sn [At: HAMANGIU, C. C. 376 / V: aconto / E: it acconto, fr acompte] 1-2 Sumă de bani plătită (sau încasată) înainte din prețul unor servicii, al unor furnizări sau dintr-o datorie Si: avans, (pop) arvună.

ACÓNT, aconturi, s. n. Parte din suma de bani care se plătește înainte, la o cumpărare sau la încheierea unei tranzacții, ca garanție; acontare, arvună; p. ext. parte din salariu. [Var.: acónto s. n.] – Din it. acconto, fr. acompte.

ACÓNT, aconturi, s. n. Parte dintr-o sumă de bani datorată de cineva, care se plătește înainte la o cumpărare sau la încheierea unei tranzacții, ca garanție pentru îndeplinirea întregii obligații; (popular) arvună. V. avans.

ACÓNT, aconturi, s. n. Parte dintr-o sumă de bani care se plătește înainte, la o cumpărare sau la încheierea unei tranzacții, ca garanție; arvună. – It. acconto (fr. acompte).

ACÓNT s.n. (Fin.) Parte dintr-o sumă de bani care se plătește înainte drept garanție pentru îndeplinirea unui contract încheiat, mai ales de vânzare-cumpărare; arvună. V. avans. [Pl. -turi. / < it. acconto, cf. fr. acompte].

ACÓNT s. n. parte dintr-o sumă datorată care se plătește cu anticipație. (< it. acconto)

ACÓNT ~uri n. Sumă de bani plătită sau încasată anticipat (cu garanție); avans. /<it. acconto, fr. acompte

*acónt n., pl. urĭ (fr. acompte d. à, la, și compte, cont). Plata parțială a uneĭ datoriĭ, lefĭ ș. a. Arvonă.

acompt[1] sn vz acont

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

acont / aconto s. n., art. acontul / acontoul; pl. aconturi / acontouri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ACÓNT s. arvună, avans, (prin Transilv. și Ban.) căpară, (înv.) selem, selemachesă. (A plătit ~ul pentru marfa cumpărată.)

ACONT s. arvună, (prin Transilv. și Ban.) căpară, (înv.) selem, selemachesă. (A plătit ~ pentru marfa cumpărată.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

acónt (acónturi), s. n. – Avans, arvună. – Var. acompt. < Fr. acompte.

Intrare: acont
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acont
  • acontul
  • acontu‑
plural
  • aconturi
  • aconturile
genitiv-dativ singular
  • acont
  • acontului
plural
  • aconturi
  • aconturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N74)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DOOM 2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aconto
  • acontoul
  • acontou‑
plural
  • acontouri
  • acontourile
genitiv-dativ singular
  • aconto
  • acontoului
plural
  • acontouri
  • acontourilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acompt
  • acomptul
plural
  • acompturi
  • acompturile
genitiv-dativ singular
  • acompt
  • acomptului
plural
  • acompturi
  • acompturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

acont, aconturisubstantiv neutru

  • 1. Parte dintr-o sumă de bani plătită sau încasată înainte, la o cumpărare sau la încheierea unei tranzacții, ca garanție. DEX '09 MDA2 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.