AROMATIC, -Ă, aromatici, -ce, adj. Care are sau răspândește aromă; care conține aromate¹; aromat². Oțet aromatic. ♦ (Despre substanțe chimice) Care are în moleculă un ciclu de 5-6 atomi cu o structură specifică. – Din fr. aromatique, lat. aromaticus.

aromatic, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. III, 85 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr aromatique] 1 Care are sau răspândește aromă (1). 2 Care conține aromate¹ (1). 3 (Îs) Oțet - Oțet cu aromate¹ (1). 4 Care are în moleculă un ciclu de 5-6 atomi cu o structură specifică.

*AROMATIC adj. Care conține aromate, de felul aromatelor, cu miros plăcut, pătrunzător: substanță, iarbă ~ă; băutură ~ă; oțet ~; Soarbe ceaiul ~ din o tasă diafană (ALECS.) [fr. < lat.].

AROMATIC, -Ă, aromatici, -ce, adj. Care are sau răspândește aromă; care conține aromate¹; aromat². Oțet aromatic. ♦ (Despre substanțe chimice) Care are în moleculă un ciclu de 5 – 6 atomi cu o structură specifică. – Din fr. aromatique, lat. aromaticus.

AROMATIC, -Ă, aromatici, -e, adj. Care are sau răspîndește aromă, care conține aromate; cu miros sau gust plăcut, pătrunzător, parfumat. Oțet aromatic. ▭ Soarbe ceaiul aromatic din o tasă diafană Și cu drag se uită-n aer la un zmeu zbîrnîitor. ALECSANDRI, P. III 85.

AROMATIC, -Ă, aromatici, -e, adj. Care are sau răspîndește aromă; parfumat; care conține aromate. Oțet aromatic. – Fr. aromatique (lat. lit. aromaticus).

AROMATIC, -Ă adj. Răspînditor de aromă; parfumat. [< fr. aromatique, cf. lat. aromaticus, gr. aromatikos].

AROMATIC, -Ă adj. 1. care răspândește aromă, parfumat. ◊ (despre plante) care conține diferite substanțe mirositoare. 2. (despre substanțe organice, combinații) care are în molecul unul sau mai multe nuclee de 6 atomi de carbon, cu o structură caracteristică. (< fr. aromatique, lat. aromaticus)

AROMATIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care are sau răspândește aromă; aromat; parfumat. 2) Care conține aromate. /<fr. aromatique, lat. aromaticus, germ. aromatisch

aromatic a. de felul aromatelor: plantă, băutură aromatică.

*aromátic, -ă adj. (vgr. aromatikós). Care miroase plăcut. S. n. Mirodenie, plantă aromatică.

aromatic adj. m., pl. aromatici; f. aromatică, pl. aromatice

aromatic adj. m., pl. aromatici; f. aromatică, pl. aromatice

aromatic adj. m., pl. aromatici; f. sg. aromatică, pl. aromatice

AROMATIC adj. v. înmiresmat.

AROMATIC adj. aromat, îmbălsămat, îmbătător, înmiresmat, parfumat, (rar) balsamic, balsamiu, binemirositor. (O substanță ~.)