14 definiții pentru aromatic

aromátic, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. III, 85 / Pl: ~ici, -ice / E: fr aromatique] 1 Care are sau răspândește aromă (1). 2 Care conține aromate1 (1). 3 (Îs) Oțet - Oțet cu aromate1 (1). 4 Care are în moleculă un ciclu de 5-6 atomi cu o structură specifică.

AROMÁTIC, -Ă, aromatici, -ce, adj. Care are sau răspândește aromă; care conține aromate1; aromat2. Oțet aromatic. ♦ (Despre substanțe chimice) Care are în moleculă un ciclu de 5-6 atomi cu o structură specifică. – Din fr. aromatique, lat. aromaticus.

AROMÁTIC, -Ă, aromatici, -ce, adj. Care are sau răspândește aromă; care conține aromate1; aromat2. Oțet aromatic. ♦ (Despre substanțe chimice) Care are în moleculă un ciclu de 5 – 6 atomi cu o structură specifică. – Din fr. aromatique, lat. aromaticus.

AROMÁTIC, -Ă, aromatici, -e, adj. Care are sau răspîndește aromă, care conține aromate; cu miros sau gust plăcut, pătrunzător, parfumat. Oțet aromatic.Soarbe ceaiul aromatic din o tasă diafană Și cu drag se uită-n aer la un zmeu zbîrnîitor. ALECSANDRI, P. III 85.

AROMÁTIC, -Ă, aromatici, -e, adj. Care are sau răspândește aromă; parfumat; care conține aromate. Oțet aromatic.Fr. aromatique (lat. lit. aromaticus).

aromátic adj. m., pl. aromátici; f. aromátică, pl. aromátice

aromátic adj. m., pl. aromátici; f. sg. aromátică, pl. aromátice

AROMÁTIC adj. v. înmiresmat.

AROMÁTIC, -Ă adj. Răspânditor de aromă; parfumat. [< fr. aromatique, cf. lat. aromaticus, gr. aromatikos].

AROMÁTIC, -Ă adj. 1. care răspândește aromă, parfumat. ◊ (despre plante) care conține diferite substanțe mirositoare. 2. (despre substanțe organice, combinații) care are în molecul unul sau mai multe nuclee de 6 atomi de carbon, cu o structură caracteristică. (< fr. aromatique, lat. aromaticus)

AROMÁTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care are sau răspândește aromă; aromat; parfumat. 2) Care conține aromate. /<fr. aromatique, lat. aromaticus, germ. aromatisch

aromatic a. de felul aromatelor: plantă, băutură aromatică.

*aromátic, -ă adj. (vgr. aromatikós). Care miroase plăcut. S. n. Mirodenie, plantă aromatică.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AROMÁTIC adj. aromat, îmbălsămat, îmbătător, înmiresmat, parfumat, (rar) balsámic, balsamíu, binemirositór. (O substanță ~.)

Intrare: aromatic
aromatic adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aromatic aromaticul aromatică aromatica
plural aromatici aromaticii aromatice aromaticele
genitiv-dativ singular aromatic aromaticului aromatice aromaticei
plural aromatici aromaticilor aromatice aromaticelor
vocativ singular
plural