14 definiții pentru aromatic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aromátic, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. III, 85 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr aromatique] 1 Care are sau răspândește aromă (1). 2 Care conține aromate1 (1). 3 (Îs) Oțet - Oțet cu aromate1 (1). 4 Care are în moleculă un ciclu de 5-6 atomi cu o structură specifică.

AROMÁTIC, -Ă, aromatici, -ce, adj. Care are sau răspândește aromă; care conține aromate1; aromat2. Oțet aromatic. ♦ (Despre substanțe chimice) Care are în moleculă un ciclu de 5-6 atomi cu o structură specifică. – Din fr. aromatique, lat. aromaticus.

AROMÁTIC, -Ă, aromatici, -ce, adj. Care are sau răspândește aromă; care conține aromate1; aromat2. Oțet aromatic. ♦ (Despre substanțe chimice) Care are în moleculă un ciclu de 5 – 6 atomi cu o structură specifică. – Din fr. aromatique, lat. aromaticus.

AROMÁTIC, -Ă, aromatici, -e, adj. Care are sau răspîndește aromă, care conține aromate; cu miros sau gust plăcut, pătrunzător, parfumat. Oțet aromatic.Soarbe ceaiul aromatic din o tasă diafană Și cu drag se uită-n aer la un zmeu zbîrnîitor. ALECSANDRI, P. III 85.

AROMÁTIC, -Ă, aromatici, -e, adj. Care are sau răspândește aromă; parfumat; care conține aromate. Oțet aromatic.Fr. aromatique (lat. lit. aromaticus).

AROMÁTIC, -Ă adj. Răspânditor de aromă; parfumat. [< fr. aromatique, cf. lat. aromaticus, gr. aromatikos].

AROMÁTIC, -Ă adj. 1. care răspândește aromă, parfumat. ◊ (despre plante) care conține diferite substanțe mirositoare. 2. (despre substanțe organice, combinații) care are în molecul unul sau mai multe nuclee de 6 atomi de carbon, cu o structură caracteristică. (< fr. aromatique, lat. aromaticus)

AROMÁTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care are sau răspândește aromă; aromat; parfumat. 2) Care conține aromate. /<fr. aromatique, lat. aromaticus, germ. aromatisch

aromatic a. de felul aromatelor: plantă, băutură aromatică.

*aromátic, -ă adj. (vgr. aromatikós). Care miroase plăcut. S. n. Mirodenie, plantă aromatică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aromátic adj. m., pl. aromátici; f. aromátică, pl. aromátice

aromátic adj. m., pl. aromátici; f. sg. aromátică, pl. aromátice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AROMÁTIC adj. v. înmiresmat.

AROMATIC adj. aromat, îmbălsămat, îmbătător, înmiresmat, parfumat, (rar) balsamic, balsamiu, binemirositor. (O substanță ~.)

Intrare: aromatic
aromatic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aromatic
  • aromaticul
  • aromaticu‑
  • aromatică
  • aromatica
plural
  • aromatici
  • aromaticii
  • aromatice
  • aromaticele
genitiv-dativ singular
  • aromatic
  • aromaticului
  • aromatice
  • aromaticei
plural
  • aromatici
  • aromaticilor
  • aromatice
  • aromaticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aromatic

  • 1. Care are sau răspândește aromă; care conține aromate; aromat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: aromat (adj.) parfumat înmiresmat 2 exemple
    exemple
    • Oțet aromatic.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • Soarbe ceaiul aromatic din o tasă diafană Și cu drag se uită-n aer la un zmeu zbîrnîitor. ALECSANDRI, P. III 85.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre plante) Care conține diferite substanțe mirositoare.
      surse: MDN '00
    • 1.2. (Despre substanțe chimice) Care are în moleculă un ciclu de 5-6 atomi cu o structură specifică.
      surse: DEX '09 MDN '00

etimologie: