2 intrări

13 definiții

aromátă sf vz aromat1

AROMAT2, -Ă, aromați, -te, adj. Care are aromă, cu aromă; aromatic, binemirositor, parfumat (1). – V. aroma.

AROMÁT2, -Ă, aromați, -te, adj. Care are aromă, cu aromă; aromatic, binemirositor, parfumat (1). – Aromă + suf. -at.

AROMÁT2, -Ă, aromați, -te, adj. Care are aromă, cu aromă. Ceai aromat.Bătrînul fecior intra și ieșea aducînd pe tave de argint cînd dulcețuri, cînd aromate cești de cafea. ANGHEL, PR. 46. ◊ (Poetic) Văzduhul e răcorit și aromat. C. PETRESCU, S. 141. Prietenă privighetoare! Vii iar din zări îndepărtate Să verși eterna ta cîntare În nopți senine și-aromate. IOSIF, T. 25.

AROMÁT2, -Ă, aromați, -te, adj. Care are aromă. – Din aromă + suf. -at.

aromát1 adj. m., pl. aromáți; f. aromátă, pl. aromáte

aromát adj. m., pl. aromáți; f. sg. aromátă, pl. aromáte

aromát2, [At: DA ms / Pl: ~ați, -e / E: aroma] 1 a Care conține arome (4). 2 a Care are aromă (1) Si: aromatic, binemirositor, parfumat. 3 sf (Înv) O băutură aromată.

AROMÁT adj. v. înmiresmat.

AROMÁT, -Ă adj. Cu aromă. // s.n. (La pl.) Substanțe vegetale răspânditoare de aromă; mirodenii. [< it. aroma, cf. lat., gr. aroma].

AROMÁT2, -Ă adj. cu aromă. (< aromă)

AROMÁT1 ~tă (~ți, ~te) Care are sau răspândește aromă; cu aromă; aromatic. /aromă + suf. ~at


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AROMÁT adj. aromatic, îmbălsămat, îmbătător, înmiresmat, parfumat, (rar) balsámic, balsamíu, binemirositór. (Flori ~.)

Intrare: aromată
aromată
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: aromat (adj.)
aromat (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aromat aromatul aroma aromata
plural aromați aromații aromate aromatele
genitiv-dativ singular aromat aromatului aromate aromatei
plural aromați aromaților aromate aromatelor
vocativ singular
plural