3 intrări

21 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

argintít1 sn vz argintat1

argintít2, ~ă a vz argintat2

argintá vt [At: PONT, F. 268 / V: (înv) -ti, -nți / Pzi: -téz / E: argint] 1 A acoperi cu un strat de argint (1) Si: (înv) argintui (1) Vz polei, auri. 2 (Fig) A face să aibă luciul și strălucirea argintului (1) Si: (înv) argintul (2).

argințít1 sn vz argintat2

argințit2, -ă a vz argintat2

ARGINTÁ, argintez, vb. I. Tranz. A acoperi un obiect metalic cu un strat subțire de argint (1); a argintui. ♦ Fig. A face să aibă strălucirea argintului (1). [Var.: (înv.) argintí vb. IV] – Din argint.

ARGINTÁ, argintez, vb. I. Tranz. A acoperi un obiect metalic cu un strat subțire de argint (1); a argintui. ♦ Fig. A face să aibă strălucirea argintului (1). [Var.: (înv.) argintí vb. IV] – Din argint.

ARGINTÁ, argintez, vb. I. Tranz. (Cu privire la obiecte) A acoperi cu un strat subțire de argint; a sufla cu argint. Am argintat o cupă.Fig. A face să aibă luciul sau strălucirea argintului. Treceau mai apoi mîndri printre casele satului și răsăritul le arginta coasele. CAMILAR, N. II 385. – Variantă: (învechit) argintí (EMINESCU, O. I 45) vb. IV.

ARGINTÍ vb. IV v. arginta.

ARGINTÁ, argintez, vb. I. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat subțire de argint. ♦ Fig. A face să aibă strălucirea argintului. [Var.: (înv.) argintí vb. IV] – Din argint.

ARGINTÍ vb. IV. v. arginta.

argintá (a ~) vb., ind. prez. 3 arginteáză

argintá vb., ind. prez. 1 sg. argintéz, 3 sg. și pl. arginteáză; conj. prez. 3 sg. și pl. argintéze; ger. argintând

ARGINTÁ vb. (rar) a argintui, (înv. și pop.) a spoi. (~ un obiect metalic.)

A ARGINTÁ ~éz tranz. (obiecte de metal) A acoperi cu un strat subțire de argint (în scop protector sau decorativ). /Din argint

argint(u)ì v. 1. a polei sau a fereca cu argint; 2. fig. și acum luna argintește tot Egipetul antic EM.

argintésc v. tr. (d. argint). Poleĭesc, orĭ suflu cu argint. – Neol. argintez (după fr. argenter și lat. argentare).

Intrare: arginta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) arginta argintare argintat argintând singular plural
argintea argintați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) argintez (să) argintez argintam argintai argintasem
a II-a (tu) argintezi (să) argintezi argintai argintași argintaseși
a III-a (el, ea) argintea (să) arginteze arginta argintă argintase
plural I (noi) argintăm (să) argintăm argintam argintarăm argintaserăm, argintasem*
a II-a (voi) argintați (să) argintați argintați argintarăți argintaserăți, argintaseți*
a III-a (ei, ele) argintea (să) arginteze argintau arginta argintaseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) arginti argintire argintit argintind singular plural
argintește argintiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) argintesc (să) argintesc arginteam argintii argintisem
a II-a (tu) argintești (să) argintești arginteai argintiși argintiseși
a III-a (el, ea) argintește (să) argintească argintea arginti argintise
plural I (noi) argintim (să) argintim arginteam argintirăm argintiserăm, argintisem*
a II-a (voi) argintiți (să) argintiți arginteați argintirăți argintiserăți, argintiseți*
a III-a (ei, ele) argintesc (să) argintească arginteau arginti argintiseră
Intrare: argintit
argintit
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular argintit argintitul arginti argintita
plural argintiți argintiții argintite argintitele
genitiv-dativ singular argintit argintitului argintite argintitei
plural argintiți argintiților argintite argintitelor
vocativ singular
plural
Intrare: argințit
argințit
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)