19 definiții pentru argintiu
din care- explicative (11)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ARGINTIU, -IE, argintii, adj. (Adesea fig.) Care are culoarea și strălucirea argintului (1); argintos. ♦ Fig. (Despre sunete, voce etc.) Cristalin, limpede. – Argint + suf. -iu.
argintiu, ~ie a [At: NEGRUZZI, S. I, 119/ V: ~nțiu / Pl: ~ii / E: argint + -iu] 1 Cu luciu (sau cu aspect) ca al argintului (1) Si: argintos (3), argintat1 (2). 2 Care sună ca argintul (1) Si: argintos (4), cristalin, limpede.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARGINTIU adj. 1 De coloarea argintului, strălucitor ca argintul: norii argintii prind a se rumeni pe margini (VLAH.) ¶ 2 Care are un sunet limpede ca argintul: Și cu glasul ~, Rîde vesel, răsfățată (ALECS.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ARGINTIU, -IE, argintii, adj. (Adesea fig.) Care are culoare și strălucirea argintului (1); argintos. ♦ Fig. (Despre sunete, voce etc.) Cristalin, limpede. – Argint + suf. -iu.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ARGINTIU, -IE, argintii, adj. 1. De culoarea și strălucirea argintului, cu reflexe de argint. Bunicul... din cînd în cînd... scotea la lumină rețeaua în care se zbăteau peștișorii argintii. SADOVEANU, N. F. 29. Miroase florile-argintii Și cad, o dulce ploaie, Pe creștetele-a doi copii Cu plete lungi, bălaie. EMINESCU, O. I 179. Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară! Cu o zale argintie se îmbracă mîndra țară. ALECSANDRI, P. A. 112. (Adverbial) Un miros îndepărtat de baltă îi cheamă ochii spre Dunăre – prietena lui dorită – care se zărește sclipind argintiu la lumina soarelui. BASSARABESCU, V. 26. ♦ Fig. (Despre păr) Cărunt. A sa barbă ca zăpada, a lui plete argintii, Fața lui cea cuvioasă, ochii săi măreți și vii. NEGRUZZI, S. I. 119. 2. Fig. (Despre voce, rîs etc.) Sonor, cristalin. Rîsul vesel și argintiu al fetiței.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARGINTIU, -IE, argintii, adj. (Adesea fig.) De culoarea și strălucirea argintului. ♦ Fig. (Despre sunete, voce etc.) Cristalin, limpede. – Din argint + suf. -iu.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ARGINTIU ~ie (~ii) 1) Care este de culoarea argintului. Vulpe argintie. 2) fig. (despre voce, sunete etc.) Care se aude bine; cu o sonoritate deosebită; cristalin; limpede. /argint + suf. ~iu
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
argintíŭ, -íe adj. (d. argint). De coloarea argintuluĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
argințiu, ~ie a vz argintiu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
alb-argintiu, -ie adj. Alb bătând în argintiu ◊ „De aici de sus, orașul are aspectul unei cetăți străjuite în cele patru zări de crenelurile alb-argintii ale șirurilor de blocuri din cele mai noi cartiere-oraș.” I.B. 7 VII 73 p. 4 (din alb + argintiu)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
albastru-argintiu, -ie adj. Albastru bătând în argintiu ◊ „Stâlpii și pereții au o culoare plăcută, albastru-argintiu.” Sc. 20 V 61 p. 1 (din albastru + argintiu; cf. germ. silberblau; Fl. Dimitrescu în LR 4/62 p. 398)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
argintiu adj. m., f. argintie; pl. m. și f. argintii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
argintiu adj. m., f. argintie; pl. m. și f. argintii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
argintiu adj. m., f. argintie; pl. m. și f. argintii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
argintiu
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
argintiu.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ARGINTIU adj. (rar) argintos. (Culoare ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ARGINTIU adj. (rar) argintos. (Culoare ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Tilia tomentosa Moench (syn. T. argentea Desf.; T. alba Ait.) « Tei alb, Tei argintiu ». Specie care înflorește vara-tîrziu. Flori galbene, foarte mirositoare și melifere, dispuse, cca 10, în corimbe pendente. Frunze cordiform-rotunjite, pînă la 10 cm lungime, dentate, vîrf acut, pe fața superioară verzi-închis, pe cea inferioară, alb-tomentoase, toamna galbene-aurii, pețiol alb, tomentos. Arbore,pînă la 30 m înălțime, coroană dens- și lat-piramidală. Lujerii alb-tomentoși. Scoarță cenușie. Fruct ovat, ascuțit, cu 5 coaste și 1-2 semințe.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A108) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
argintiu, argintieadjectiv
- sinonime: argintos
- Bunicul... din cînd în cînd... scotea la lumină rețeaua în care se zbăteau peștișorii argintii. SADOVEANU, N. F. 29. DLRLC
- Miroase florile-argintii Și cad, o dulce ploaie, Pe creștetele-a doi copii Cu plete lungi, bălaie. EMINESCU, O. I 179. DLRLC
- Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară! Cu o zale argintie se îmbracă mîndra țară. ALECSANDRI, P. A. 112. DLRLC
- Un miros îndepărtat de baltă îi cheamă ochii spre Dunăre – prietena lui dorită – care se zărește sclipind argintiu la lumina soarelui. BASSARABESCU, V. 26. DLRLC
- 1.1. Despre păr: cărunt. DLRLCsinonime: cărunt
- A sa barbă ca zăpada, a lui plete argintii, Fața lui cea cuvioasă, ochii săi măreți și vii. NEGRUZZI, S. I. 119. DLRLC
-
- 1.2. Despre sunete, voce etc.: cristalin, limpede, sonor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Râsul vesel și argintiu al fetiței. DLRLC
-
-
etimologie:
- Argint + sufix -iu. DEX '98 DEX '09