2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AREAL, areale, s. n. Arie specifică de răspândire a unei specii, a unei clase etc. de plante sau de animale. [Pr.: -re-al] – Din germ. Areal.

areal sn [At: SBIERA, F. S. 401 / V: (înv) arial / P: ~re-al / E: ger Areal] 1 (Înv) Arie. 2 Suprafață de răspândire a unei specii, a unui gen de plante etc.

*AREAL sbst. Trans. 🌍 Întindere, suprafață (a unei țări, a unui ținut) [germ.].

AREAL s. n. Aria specifică de răspândire a unei specii, a unei clase etc. de plante sau de animale. [Pr.: -re-al] – Din germ. Areal.

AREAL s.n. Arie; (spec.) suprafață de răspîndire a unei specii, a unui gen de plante sau de animale; // adj. referitor la arie, la suprafață; de arie. [Pron. -re-al. / cf. germ. Areal, it. areale].

AREAL, -Ă adj. În afara realității; (spec.) care respinge apropierile simplificatoare prea directe între planul artistic și cel real. [Pron. -re-al. / cf. it. areale].

AREAL2, -Ă adj. în afara realității; ireal; care respinge apropierile prea directe între planul artistic și cel real. (< it. areale)

AREAL1 s. n. arie1 (2); teritoriu de răspândire a unei specii de plante sau de animale, a unui fenomen natural etc. (< germ. Areal)

areal s. n. (biol.) Arie de răspândire a unor plante sau animale ◊ „Dintre cele aproximativ 4000 specii de plante sălbatice cu flori din țara noastră, majoritatea au o răspândire largă atât la noi, cât și în alte regiuni ale globului. Se zice despre ele că au un areal mare de răspândire.” Sc. 21 VII 62 p. 4 (din germ. Areal, it. areale; DEX, DN3)

AREAL ~e n. 1) Suprafață de răspândire a unei specii, a unui gen, a unei familii de plante sau de animale. 2) Zonă de răspândire a unui fenomen sau a unui fapt de limbă; arie (de răspândire). [Sil. -re-al] /<germ. Areal

*areál n., pl. e și urĭ (germ. areal, d. lat. arealis, de arie). Trans. Barb. Întindere, suprafață.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

areal (desp. -re-al) s. n., pl. areale

!areal (-re-al) s. n., pl. areale

areal adj. m., pl. areali; f. sg. areală, pl. areale

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AREAL s. (BIOL.) arie. (~ul unei specii.)

AREAL s. (BIOL.) arie. (~ unei specii.)

Intrare: areal (adj.)
areal1 (adj.) adjectiv
  • silabație: a-re-al info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • areal
  • arealul
  • arealu‑
  • area
  • areala
plural
  • areali
  • arealii
  • areale
  • arealele
genitiv-dativ singular
  • areal
  • arealului
  • areale
  • arealei
plural
  • areali
  • arealilor
  • areale
  • arealelor
vocativ singular
plural
Intrare: areal (s.n.)
areal2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: a-re-al info
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • areal
  • arealul
  • arealu‑
plural
  • areale
  • arealele
genitiv-dativ singular
  • areal
  • arealului
plural
  • areale
  • arealelor
vocativ singular
plural
arial
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

areal, areaadjectiv

  • 1. Referitor la arie, la suprafață; de arie. DN
  • 2. În afara realității. DN
    • 2.1. prin specializare Care respinge apropierile simplificatoare prea directe între planul artistic și cel real. DN
etimologie:

areal, arealesubstantiv neutru

  • 1. Arie specifică de răspândire a unei specii, a unei clase etc. de plante sau de animale. DEX '09 DN
    sinonime: arie
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.