14 definiții pentru ardeia


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ardeiá [At: POLIZU / P: ~de-ia / Pzi: ~iéz / E: ardei] 1 vt A condimenta o mâncare cu ardei (2) iute sau cu boia. 2 vt (Pex) A pipera. 3 vi (Înv) A pișcă la limbă. 4 vr (Fam; fig; d. oameni) A se irita (lesne).

ARDEIÁ, ardeiez, vb. I. 1. Tranz. A condimenta o mâncare cu ardei iute (sau cu piper, boia etc.). 2. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A se irita, a se supăra. – Din ardei.

ARDEIÁ, ardeiez, vb. I. 1. Tranz. A condimenta o mâncare cu ardei iute (sau cu piper, boia etc.). 2. Refl. Fig. (Fam.; despre oameni) A se irita, a se supăra. [Pr.: -de-ia] – Din ardei.

ARDEIÁ, ardeiez, vb. I. 1. Tranz. A da unei mîncări gust de ardei; a presăra cu ardei; a iuți. 2. Refl. Fig. (Despre oameni, familiar) A se irita, a se mînia, a se supăra.

ARDEIÁ, ardeiez, vb. I. 1. Tranz. A da unei mâncări gust de ardei; a iuți. 2. Refl. Fig. (Despre oameni) A se irita, a se supăra. – Din ardei.

A ARDEIÁ ~iéz tranz. (mâncăruri, alimente) A prepara cu ardei iute; a iuți. [Sil. -de-ia] /Din ardei

A SE ARDEÍA mă ~iéz intranz. fam. (despre oameni) A deveni din ce în ce mai nervos; a se irita; a se enerva. /Din ardei


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ardeiá (a ~) vb., ind. prez. 3 ardeiáză, 1 pl. ardeiém; conj. prez. 3 să ardeiéze; ger. ardeínd

ardeiá vb., ind. prez. 1 sg. ardeiéz, 3 sg. și pl. ardeiáză, 1 pl. ardeiém; conj. prez. 3 sg. și pl. ardeiéze; ger. ardeínd

ardeia (ind. prez. 3 sg. și pl. ardeiază, 1 pl. ardeiem, ger. ardeind)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARDEIÁ vb. a (se) iuți. (Mâncarea s-a ~.)

ARDEIÁ vb. v. agasa, enerva, indispune, irita, înfuria, mânia, necăji, plictisi, sâcâi, supăra.

ardeia vb. v. AGASA. ENERVA. INDISPUNE. IRITA. ÎNFURIA. MÎNIA. NECĂJI. PLICTISI. SÎCÎI. SUPĂRA.

ARDEIA vb. a (se) iuți. (Mincarea s-a ~.)

Intrare: ardeia
verb (VT213)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ardeia
  • ardeiere
  • ardeiat
  • ardeiatu‑
  • ardeind
  • ardeindu‑
singular plural
  • ardeia
  • ardeiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ardeiez
(să)
  • ardeiez
  • ardeiam
  • ardeiai
  • ardeiasem
a II-a (tu)
  • ardeiezi
(să)
  • ardeiezi
  • ardeiai
  • ardeiași
  • ardeiaseși
a III-a (el, ea)
  • ardeia
(să)
  • ardeieze
  • ardeia
  • ardeie
  • ardeiase
plural I (noi)
  • ardeiem
(să)
  • ardeiem
  • ardeiam
  • ardeiarăm
  • ardeiaserăm
  • ardeiasem
a II-a (voi)
  • ardeiați
(să)
  • ardeiați
  • ardeiați
  • ardeiarăți
  • ardeiaserăți
  • ardeiaseți
a III-a (ei, ele)
  • ardeia
(să)
  • ardeieze
  • ardeiau
  • ardeia
  • ardeiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ardeia

etimologie:

  • ardei
    surse: DEX '09 DEX '98