9 definiții pentru condimenta
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONDIMENTA, condimentez, vb. I. Tranz. A da gust mâncării prin adăugare de condimente, a pune condimente în mâncare. – Din condiment.
CONDIMENTA, condimentez, vb. I. Tranz. A da gust mâncării prin adăugare de condimente, a pune condimente în mâncare. – Din condiment.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
condimenta vt [At: DA / Pzi: ~tez / E: condiment] A da gust mâncării prin adăugare de condimente.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONDIMENTA, condimentez, vb. I. Tranz. A drege mîncarea cu condimente, a da gust bucatelor prin adăugare de condimente.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONDIMENTA vb. I. tr. A da gust bucatelor prin adăugare de condimente, a pune condimente în mîncare. [< condiment].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONDIMENTA vb. tr. a da gust bucatelor prin adăugare de condimente. (< fr. condimenter)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A CONDIMENTA ~ez tranz. (mâncăruri, preparate culinare) A trata cu condimente. /Din condiment
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
condimenta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. condimentez, 3 condimentează; conj. prez. 1 sg. să condimentez, 3 să condimenteze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
condimenta (a ~) vb., ind. prez. 3 condimentează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
condimenta vb., ind. prez. 1sg. condimentez, 3 sg. și pl. condimentează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
condimenta, condimentezverb
- 1. A da gust mâncării prin adăugare de condimente, a pune condimente în mâncare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- condiment DEX '09 DEX '98 DN