3 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arcán1 sn [At: AMIRAS. ap. LET. III, 118/4/ V: ha-, (reg) alean1, -ana, -anea / Pl: ~e / E: ucr аркан] 1 Laț pentru prinderea sau priponirea vitelor. 2 (Înv) Laț folosit pentru capturarea dușmanilor. 3 (Pop; îe) A prinde (duce) cu -ul A duce pe cineva cu forța. 4 (Înv; îae; d. tineri) A duce cu forța în armată. 5 (Reg; art) Dans popular românesc, asemănător cu sârba. 6 Melodia arcanului1 (5).

arcán2 sn [At: PROT. – POR, N. D. 1/8 / V: (înv) alean2 / Pl: ~e / E: fr arcane] (Liv; înv) 1 Operație misterioasă a alchimiștilor. 2 Preparat ținut secret. 3 (Mpl) Taină. 4 (Ccr) Loc ascuns.

ARCAN2, arcane, s. n. (Livr.; mai ales la pl.) Taină, secret. ♦ Loc tainic, ascuns. – Din fr. arcane.

ARCÁN1, arcane, s. n. 1. Laț pentru prinderea sau pentru priponirea animalelor, în special a vitelor. ◊ Expr. A prinde cu arcanul = (în trecut) a prinde (cu ajutorul arcanului) și a lua cu forța în armată; a arcăni; p. gener. a aduce, a lua cu forța. 2. (Art.) Dans popular românesc, asemănător cu sârba; melodie după care se execută acest dans. – Din tăt., ucr. arkan.

ARCÁN1, arcane, s. n. 1. Laț pentru prinderea sau priponirea animalelor, în special a vitelor. ◊ Expr. A prinde cu arcanul = (în trecut) a prinde (cu ajutorul arcanului) și a lua cu forța în armată; a arcăni; p. gener. a aduce, a lua cu forța. 2. (Art.) Dans popular românesc, asemănător cu sârba; melodie după care se execută acest dans. – Din tăt., ucr. arkan.

ARCÁN2, arcane, s. n. (Livr.; mai ales la pl.) Taină, secret. ♦ Loc tainic, ascuns. – Din fr. arcane.

ARCÁN2, arcane, s. n. (Franțuzism învechit; mai ales la pl.) Taină, secret. Această argumentație păcătuiește mai întîi prin faptul că, numai străbătînd în arcanele cele mai de pe urmă ale naturii, se va putea să i se smulgă de om toate bucuriile sufletești. MACEDONSKI, O. IV 129. Abia unul dintre corifeii științei romînești, veneratul părinte Timotei Cipariu, a reușit... să pătrunză în arcanele străvechii literaturi naționale. ODOBESCU, S. II 400. ♦ Fig. Loc ascuns, tainic. În arcane de pădure întuneric ce spăimîntă. Frunza trece lîngă frunză și copac lîngă copac. MACEDONSKI, O. I 115.

ARCÁN1, arcane, s. n. Laț pentru prinderea sau pentru priponitul vitelor. Zaporojenii au prins cu arcanele cîțiva harmasari tineri. SADOVEANU, N. P. 272. Văcarii împresurați de cîni umblau călări, alergau înainte, se întorceau, ghioagele și arcanele zburau prin rumeneala inserării și aduceau la cîrduri vitele fugare. SADOVEANU, O. I 268. Spune, spune, barbă sură, Căișorii cum se fură, Cum se iau din bătătură Pe negură Și pe brumă? – Cu ochiul arcanului. TEODORESCU, P. P. 299. ◊ Expr. A prinde sau a ochi (pe cineva) cu arcanul = (în trecut, în regimul feudal) a prinde, a lua cu forța în armată; fig. a aduce, a lua (pe cineva) cu forța. Umblam și eu, ca tot ciobanul, Cu fluierul pe lîngă oi, Cînd ne ochiră cu arcanul Pe mine și-ncă pe vreo doi. IOSIF, V. 83. Pe bădița Vasile îl prinsese la oaste cu arcanul, îl cetluiau acum zdravăn și-l puneau în cîtuși, să-l trimeată la Piatra. CREANGĂ, A. 8. ♦ (Învechit) Funie lungă cu un laț la unul din capete, folosită odinioară ca armă de război. Toți călări și înarmați Cu săgeți, cu buzdugane Și la brîie cu arcane. ALECSANDRI, P. P. 207.

ARCÁN1, arcane, s. n. Laț pentru prinderea sau pentru priponirea vitelor. ◊ Expr. A prinde cu arcanul = (în trecut) a prinde, a lua cu forța în armată; p. ext. a aduce, a lua cu forța. ♦ (Înv.) Funie lungă cu un laț la unul dintre capete, folosită odinioară ca armă de război și de vânat. – Tc. arkan.

ARCÁN2, arcane, s. n. (Înv.) Taină, secret. ♦ Loc tainic, ascuns. – Fr. arcane.

ARCÁN s. n. 1. (pl.) taină, secret, mister. ◊ loc tainic, misterios. 2. nume dat ciclurilor astrologice de proveniență egipteană. (< fr. arcane, lat. arcanum)

ARCÁN ~e n. Laț pentru prinderea sau priponirea vitelor. ◊ A prinde cu ~ul a lua și duce pe cineva cu forța. /<tat. arkan

Arcan n. vârf de munte din culmea Vulcanului, în județul Gorjiu.

arcan n. secret, mister: arcanele științei.

arcan n. Mold. 1. odinioară, funie răsucită din păr de cal (întrebuințată ca armă de atac): de Litfeni un buzdugan, de Unguri un arcan AL.; 2. azi, funie lungă cu un ochiu de prins caii: crește cai sălbatici și-i prinde cu arcanul AL.; 3. V. arcana. [Turc. ARKAN, funie, laț: termen special Moldovei și de origină tătărească].

*2) arcán n., pl. e (lat. arcánum, d. arca, ladă). Pl. Secret, mister: a pătrunde în arcanele oculteĭ.

1) arcán n., pl. e (rut. rus. tăt. turc. arkan). Laț de prins caiĭ, în vechime întrebuințat și în bătălie. Prins cu arcanu, se zice ironic despre un ofițer saŭ funcționar de moda veche saŭ care face impresiunea că e pus cu de-a sila într’o funcțiune, pin aluziune la modu de recrutare de odinioară. Un dans popular în Munt., numit și arcaná (Vrancea) și -neá (Trans. Bucov.), f., pl. ale, ele.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!arcán (laț) (pop.) s. n., pl. arcáne

arcán (laț, taină) s. n., pl. arcáne

*arcánul (dans) s. n. art., neart. arcán

arată toate definițiile

Intrare: Arcan
Arcan
substantiv propriu (SPM001S)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Arcan
  • Arcanul
plural
genitiv-dativ singular
  • Arcan
  • Arcanului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: arcan (laț)
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arcan
  • arcanul
  • arcanu‑
plural
  • arcane
  • arcanele
genitiv-dativ singular
  • arcan
  • arcanului
plural
  • arcane
  • arcanelor
vocativ singular
plural
Intrare: arcan (secret)
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arcan
  • arcanul
  • arcanu‑
plural
  • arcane
  • arcanele
genitiv-dativ singular
  • arcan
  • arcanului
plural
  • arcane
  • arcanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arcan (laț)

  • 1. Laț pentru prinderea sau pentru priponirea animalelor, în special a vitelor.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: laț ștreang 3 exemple
    exemple
    • Zaporojenii au prins cu arcanele cîțiva harmasari tineri. SADOVEANU, N. P. 272.
      surse: DLRLC
    • Văcarii împresurați de cîni umblau călări, alergau înainte, se întorceau, ghioagele și arcanele zburau prin rumeneala înserării și aduceau la cîrduri vitele fugare. SADOVEANU, O. I 268.
      surse: DLRLC
    • Spune, spune, barbă sură, Căișorii cum se fură, Cum se iau din bătătură Pe negură Și pe brumă? – Cu ochiul arcanului. TEODORESCU, P. P. 299.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie în trecut A prinde cu arcanul = a prinde (cu ajutorul arcanului) și a lua cu forța în armată.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: arcăni 2 exemple
      exemple
      • Umblam și eu, ca tot ciobanul, Cu fluierul pe lîngă oi, Cînd ne ochiră cu arcanul Pe mine și-ncă pe vreo doi. IOSIF, V. 83.
        surse: DLRLC
      • Pe bădița Vasile îl prinsese la oaste cu arcanul, îl cetluiau acum zdravăn și-l puneau în cătuși, să-l trimeată la Piatra. CREANGĂ, A. 8.
        surse: DLRLC
    • 1.2. învechit Funie lungă cu un laț la unul din capete, folosită odinioară ca armă de război.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Toți călări și înarmați Cu săgeți, cu buzdugane Și la brîie cu arcane. ALECSANDRI, P. P. 207.
        surse: DLRLC
  • 2. articulat (numai) singular Dans popular românesc, asemănător cu sârba; melodie după care se execută acest dans.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

arcan (secret)

  • exemple
    • Această argumentație păcătuiește mai întîi prin faptul că, numai străbătînd în arcanele cele mai de pe urmă ale naturii, se va putea să i se smulgă de om toate bucuriile sufletești. MACEDONSKI, O. IV 129.
      surse: DLRLC
    • Abia unul dintre corifeii științei romînești, veneratul părinte Timotei Cipariu, a reușit... să pătrunză în arcanele străvechii literaturi naționale. ODOBESCU, S. II 400.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Loc tainic, ascuns.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • În arcane de pădure întuneric ce spăimîntă. Frunza trece lîngă frunză și copac lîngă copac. MACEDONSKI, O. I 115.
        surse: DLRLC
  • 2. Nume dat ciclurilor astrologice de proveniență egipteană.
    surse: MDN '00

etimologie: