2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arar2 av [At: ANON. CAR., ap. DA / V: ~e1, (nob) ararul / E: a + rar] (Îoc ades, adesea, adeseori) Rar.

arar1 [At: DIONISIE, C., ap. HEM 1463 / V: (înv) ha~, haral, (îvp) ~iu, harariu, ~i, urări, or~, ur~ (pl urare) / Pl: ~i, ~e / E: tc harâr] 1 (Îrg) sn Țesătură groasă și rară, din păr de capră, din care se făceau traiste pentru cai sau cu care se acopereau căruțe. 2 sn (Îrg) Țesătură de păr din care se făceau corturi. 3 sn (Îrg) Coviltir acoperit cu arar (2). 4 sn (Pop) Giulgiu. 5 sm (Îrg) Sac mare din pânză groasă. 6 sm (Îrg) Sac mare de lână. 7 sn (Îrg) Cantitatea de lână pentru un arar (6).

ARÁR adv. Arareori. – A3 + rar.

ARÁR adv. Rareori, arareori. – A3 + rar.

ARÁR adv. (În opoziție cu adesea, adeseori) Rar, rareori. Arar se rătăcește [pe baltă] glas de om. DRAGOMIR, în POEZ. N. 194. Petre... îndemna iepele arar, cu un plescăit de limbă energic. REBREANU, R. I 215. Arar se vede fire de om trecînd prin sat. DELAVRANCEA, S. 5. Arar se află pe tron mărinimia. MACEDONSKI, O. I 248.

ARÁR1 adv. Rar, rareori. [Var.: aráre adv.] – Din a3 + rar.

ARÁR2 s. n. Țesătură groasă și rară din păr de capră, folosită la acoperit căruțele sau la confecționarea sacilor. – Tc. harar.

ARÁR adv. 1) La intervale de timp mai mari decât cele obișnuite; rar. 2) pop. Fără grabă; încet. A păși ~. A vorbi ~. /a + rar

harár m. (turc. harar, ngr. harári, sîrb. harar, id.). Sud. Rar azĭ. Mare sac (2 metri) de dus lîna. Conținutu acestuĭ sac. S. n., pl. e. Munt. Un fel de țol (de păr de capră) din care se fac traĭste, coviltire saŭ corturĭ. – Și arar și haral. V. țuhal.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARAR adv. arareori, rar, rareori. (Se duce ~ pe la el.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

arár (-re), s. n. – Prelată din păr de capră. Tc. harar (Lokotsch 832).

Intrare: arar (adv.)
arar1 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • arar
arare2 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • arare
Intrare: arar (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arar
  • ararul
  • araru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • arar
  • ararului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arar (adv.) arare

  • 1. La intervale de timp mai mari decât cele obișnuite.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: arareori rar rareori antonime: deseori 4 exemple
    exemple
    • Arar se rătăcește [pe baltă] glas de om. DRAGOMIR, în POEZ. N. 194.
      surse: DLRLC
    • Petre... îndemna iepele arar, cu un plescăit de limbă energic. REBREANU, R. I 215.
      surse: DLRLC
    • Arar se vede fire de om trecînd prin sat. DELAVRANCEA, S. 5.
      surse: DLRLC
    • Arar se află pe tron mărinimia. MACEDONSKI, O. I 248.
      surse: DLRLC
  • 2. popular Fără grabă.
    surse: NODEX sinonime: încet (adv.)

etimologie:

  • A + rar
    surse: DEX '09 DEX '98

arar (s.n.)

  • 1. Țesătură groasă și rară din păr de capră, folosită la acoperit căruțele sau la confecționarea sacilor.
    surse: DLRM
  • 2. limba turcă harar
    surse: DLRM

etimologie: