arar¹ [At: DIONISIE, C., ap. HEM 1463 / V: (înv) ha~, haral, (îvp) ~iu, harariu, ~i, urări, or~, ur~ (pl urare) / Pl: ~i, ~e / E: tc harâr] 1 (Îrg) sn Țesătură groasă și rară, din păr de capră, din care se făceau traiste pentru cai sau cu care se acopereau căruțe. 2 sn (Îrg) Țesătură de păr din care se făceau corturi. 3 sn (Îrg) Coviltir acoperit cu arar (2). 4 sn (Pop) Giulgiu. 5 sm (Îrg) Sac mare din pânză groasă. 6 sm (Îrg) Sac mare de lână. 7 sn (Îrg) Cantitatea de lână pentru un arar (6).