5 definiții pentru arar (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

arar1 [At: DIONISIE, C., ap. HEM 1463 / V: (înv) ha~, haral, (îvp) ~iu, harariu, ~i, urări, or~, ur~ (pl urare) / Pl: ~i, ~e / E: tc harâr] 1 (Îrg) sn Țesătură groasă și rară, din păr de capră, din care se făceau traiste pentru cai sau cu care se acopereau căruțe. 2 sn (Îrg) Țesătură de păr din care se făceau corturi. 3 sn (Îrg) Coviltir acoperit cu arar (2). 4 sn (Pop) Giulgiu. 5 sm (Îrg) Sac mare din pânză groasă. 6 sm (Îrg) Sac mare de lână. 7 sn (Îrg) Cantitatea de lână pentru un arar (6).

ARÁR2 s. n. Țesătură groasă și rară din păr de capră, folosită la acoperit căruțele sau la confecționarea sacilor. – Tc. harar.

harár m. (turc. harar, ngr. harári, sîrb. harar, id.). Sud. Rar azĭ. Mare sac (2 metri) de dus lîna. Conținutu acestuĭ sac. S. n., pl. e. Munt. Un fel de țol (de păr de capră) din care se fac traĭste, coviltire saŭ corturĭ. – Și arar și haral. V. țuhal.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

arár (-re), s. n. – Prelată din păr de capră. Tc. harar (Lokotsch 832).

Intrare: arar (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arar
  • ararul
  • araru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • arar
  • ararului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

arar (s.n.)

  • 1. Țesătură groasă și rară din păr de capră, folosită la acoperit căruțele sau la confecționarea sacilor.
    surse: DLRM
  • 2. limba turcă harar
    surse: DLRM

etimologie: