2 intrări

28 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

APLICÁRE, aplicări, s. f. Acțiunea de a aplica și rezultatul ei. – V. aplica.

APLICÁRE, aplicări, s. f. Acțiunea de a aplica și rezultatul ei. – V. aplica.

aplicare sf [At: (a. 1855) URICARIUL IV, 430/11 / Pl: ~cări / E: aplica] 1 Punere a unui lucru peste altul (pentru a-l fixa sau pentru a lăsa o întipărire) Si: aplicat1. 2 Punere în practică Si: aplicat1. 3 Raportare la ceva Si: aplicat1.

APLICÁRE, aplicări, s. f. Acțiunea de a (s e) aplica și rezultatul ei. 1. (Adesea în construcție cu verbul «a pune») Punere în practică, realizare concretă; folosire. Punerea în aplicare a propunerilor Partidului Comunist Romîn pentru îmbunătățirea situației economice a țării ne-a adus o serie de succese serioase atît în domeniul industrial cît și în domeniul financiar. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 145. La Bălcescu problemele filozofice nu pot fi desprinse de aplicarea lor concretă la anumite probleme. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 5, 5/5. Am avut ocaziunea de apune în aplicare învățăturile și povețile ce se găsesc în cartea ta. ODOBESCU, S. I 42. 2. Punere a unui lucru peste altul (pentru a-l fixa sau pentru a lăsa o întipărire). 3. Fig. (Învechit) Aptitudine, talent, aplicație (3). Aplicarea îmi lipsește și n-am darul însemnat A strica și a preface cîte sînt de îndreptat. ALEXANDRESCU, P. 49.

APLICÁRE, aplicări, s. f. Acțiunea de a (se) aplica și rezultatul ei. ♦ Fig. Aptitudine, talent.

APLICÁRE s.f. Acțiunea de a (se) aplica și rezultatul ei; aplicație. ♦ (Fig.) Aptitudine, înclinație; talent. [< aplica].

APLICÁ, aplíc, vb. I. Tranz. 1. A pune un lucru pe (sau peste) altul pentru a le fixa, a le uni, a face din ele un corp comun. 2. A pune ceva în practică; a întrebuința, a folosi; a face, a administra. A aplica un procedeu. A aplica un tratament.Loc. vb. A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi cu bătaia (pe cineva). 3. A administra (un tratament medical). 4. A raporta un principiu general la un caz concret, particular. – Din fr. appliquer, lat. applicare.

aplica [At: NEGRUZZI, S. I, 72 / Pzi: aplic / E: fr sappliquer lat applicare] 1-6 vtr A pune ceva pe (sau peste) un lucru, astfel încât să se prindă (să se lipească de el sau să se întipărească pe el). 7 vt (Pex) A da. 8 vt (Fam; după fr) A da o palmă, o lovitură. 9 vt A supune la un tratament. 10-17 vtr A pune o știință (o artă, o inovație, o îndeletnicire omenească) în serviciul alteia. 18 A pune în practică. 19 A întrebuința. 20-23 vtr A raporta (o maximă, un proverb, un principiu general) la un caz dat. 24-25 vtr (Frm; înv) A (se) deda (la ceva). 26 vt A studia (ceva) cu sârguință. 27-28 vtr (Trs) A da la o meserie. 29-30 vr A se apuca (de o îndeletnicire).

APLICÁ, aplíc, vb. I. Tranz. 1. A pune un lucru pe (sau peste) altul pentru a le fixa, a le uni, a face din ele un corp comun. 2. A pune ceva în practică; a întrebuința, a folosi; a face, a administra. A aplica un procedeu. A aplica un tratament.Loc. vb. A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi cu bătaia (pe cineva). 3. A raporta un principiu general la un caz concret, particular. – Din fr. appliquer, lat. applicare.

APLICA, aplíc, vb. I. 1. Tranz. A pune pe (sau peste) ceva un lucru, făcîndu-l să adere, să se prindă, să se lipească, să se întipărească. A aplica un strat de vopsea pe perete. I-a aplicat un plasture. 2. Tranz. (Complementul este un abstract) A pune în practică, a întrebuința, a folosi. A aplica o teorie. A aplica o lege. ♦ (Cu privire la un tratament) A face, a administra. Aplică bolnavului un tratament balneologic.Expr. (Învechit) A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi (pe cineva) cu bătaia. Tata nu ar fi fost în stare să-mi aplice... o corecție bine meritată. SADOVEANU, N. F. 129. 3. Tranz. (Complementul exprimă un principiu general) A raporta la ceva, a potrivi cu un caz dat sau particular. (Refl. impers.) Era din soiul acel amfibiu... căruia se poate aplica proverbul moldovenesc: «nici cîne, nici ogar». NEGRUZZI, S. I 72. 4. Refl. (Franțuzism) A se dedica, a se consacra. Învățătura la care mai mult se aplică... fu algebra. NEGRUZZI, S. II 152.

APLICÁ, aplíc, vb. I. 1. Tranz. A pune pe (sau peste) ceva un lucru, făcîndu-l să adere, să se prindă, să se întipărească. 2. Tranz. A pune în practică; a întrebuința, a folosi; a face, a administra. A aplica o teorie. A aplica un tratament.Expr. A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi cu bătaia (pe cineva). 3. Tranz. A raporta un principiu general la ceva, a potrivi cu un caz dat sau particular. 4. Refl. (Franțuzism) A se dedica, a se consacra. – Fr. appliquer (lat. lit. applicare).

APLICÁ vb. I. 1. tr. A face (un lucru) să adere, să se lipească de ceva. 2. tr. A pune în practică; a folosi. ♦ A face, a administra (un tratament medical). 3. tr. A raporta un principiu general la ceva, a compara cu ceva. 4. refl. (Rar) A se dedica, a se consacra. [P.i. aplic. / < fr. appliquer, cf. it. applicare < lat. applicare].

APLICÁ vb. I. tr. 1. a face (un lucru) să adere, să se lipească de ceva. 2. a pune în practică. ◊ a administra (un tratament medical). 3. a raporta un principiu general la ceva. II. refl. (rar) a se dedica, a se consacra. (< fr. appliquer, lat. applicare)

A APLICÁ aplíc tranz. 1) (lucruri, piese etc.) A uni pentru a face un corp comun. ~ un sigiliu. 2) (metode, teorii, legi etc.) A pune în practică; a folosi; a întrebuința; a utiliza. 3) (principii generale) A raporta la un caz particular. [Sil. a-pli-] /<fr. appliquer, lat. applicare

aplicà v. a pune un lucru peste altul; 2. a pune în practică, a întrebuința: a aplica o lege; 3. a pune o știință în serviciul alteia: a aplica geografiei astronomia; 4. a se deda: se aplică medicinei.

*aplíc, a v. tr. (lat. ápplico, -áre; fr. appliquer. V. aplec). Pun, potrivesc, adaug, lipesc: a aplica uneĭ haĭne o căptușeală, unuĭ zid tencuĭală, un afipt pe zid. Pun: a aplica cuĭva o cataplazmă. Daŭ: a aplica cuĭva un remediŭ, (fig.) o palmă. Întrebuințez: a aplica o procedură. Îndrept: a-țĭ aplica spiritu la studiu naturiĭ. Pun o știință în serviciu alteĭa: a aplica geometriiĭ algebra. V. refl. Mă dedaŭ: a te aplica la o știință, uneĭ științe.

*aplicațiúne f. (lat. applicátio, -ónis). Acțiunea de a aplica. Fig. Atențiune continuă: aplicațiune la studiŭ. Adaptarea uneĭ maxime, a unuĭ precept: aplicațiunea unuĭ principiŭ. Școală de aplicațiune, alăturată pe lîngă alta (militară saŭ pedagogică) p. completarea instrucțiuniĭ profesionale. – Și -áție și -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aplicare (a-pli-) s. f., g.-d. art. aplicării; pl. aplicări

aplicáre s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. aplicării; pl. aplicări

aplica (a ~) (a-pli-) vb., ind. prez. 3 apli

aplicá vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. aplíc, 3 sg. și pl. aplícă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

APLICÁRE s. 1. aplicație, folosire, întrebuințare, utilizare. (~ unei noi metode.) 2. practică. (Punere în ~.) 3. punere. (După ~ ștampilei.) 4. v. executare.

APLICARE s. 1. aplicație, folosire, întrebuințare, utilizare. (~ unei noi metode.) 2. practică. (Punere în ~.) 3. punere. (După ~ ștampilei.) 4. executare, îndeplinire. (~ unei sentințe.)

APLICÁ vb. 1. a folosi, a întrebuința, a utiliza, (rar) a practica. (~ o nouă metodă.) 2. v. administra. 3. a pune. (~ ștampila pe un act.) 4. a prinde, a pune. (Își ~ barbă și mustăți.) 5. v. executa.

APLICÁ vb. v. consacra, da, dărui, dedica, destina, devota, hărăzi, închina, trage.

aplica vb. v. CONSACRA. DA. DĂRUI. DEDICA. DESTINA. DEVOTA. HĂRĂZI. ÎNCHINA. TRAGE.

APLICA vb. 1. a folosi, a întrebuința, a utiliza, (rar) a practica. (~ o nouă metodă.) 2. a administra, a face. (A ~ cuiva un tratament.) 3. a pune. (~ ștampila pe un act.) 4. a prinde, a pune. (Își ~ barbă și mustăți.) 5. a executa, a îndeplini. (~ o hotărîre judecătorească.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

aplica, aplic v. i. a participa la un concurs organizat pentru acordarea unei burse sau ocuparea unui post vacant

Intrare: aplicare
  • silabație: a-pli- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aplicare
  • aplicarea
plural
  • aplicări
  • aplicările
genitiv-dativ singular
  • aplicări
  • aplicării
plural
  • aplicări
  • aplicărilor
vocativ singular
plural
Intrare: aplica
  • silabație: a-pli-ca info
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aplica
  • aplicare
  • aplicat
  • aplicatu‑
  • aplicând
  • aplicându‑
singular plural
  • apli
  • aplicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aplic
(să)
  • aplic
  • aplicam
  • aplicai
  • aplicasem
a II-a (tu)
  • aplici
(să)
  • aplici
  • aplicai
  • aplicași
  • aplicaseși
a III-a (el, ea)
  • apli
(să)
  • aplice
  • aplica
  • aplică
  • aplicase
plural I (noi)
  • aplicăm
(să)
  • aplicăm
  • aplicam
  • aplicarăm
  • aplicaserăm
  • aplicasem
a II-a (voi)
  • aplicați
(să)
  • aplicați
  • aplicați
  • aplicarăți
  • aplicaserăți
  • aplicaseți
a III-a (ei, ele)
  • apli
(să)
  • aplice
  • aplicau
  • aplica
  • aplicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aplicare, aplicărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a aplica și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: aplicație
    • 1.1. (Adesea în construcție cu verbul «a pune») Punere în practică, realizare concretă. DLRLC
      sinonime: folosire
      • format_quote Punerea în aplicare a propunerilor Partidului Comunist Romîn pentru îmbunătățirea situației economice a țării ne-a adus o serie de succese serioase atît în domeniul industrial cît și în domeniul financiar. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 145. DLRLC
      • format_quote La Bălcescu problemele filozofice nu pot fi desprinse de aplicarea lor concretă la anumite probleme. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 5, 5/5. DLRLC
      • format_quote Am avut ocaziunea de apune în aplicare învățăturile și povețile ce se găsesc în cartea ta. ODOBESCU, S. I 42. DLRLC
    • 1.2. Punere a unui lucru peste altul (pentru a-l fixa sau pentru a lăsa o întipărire). DLRLC
      • format_quote Aplicarea îmi lipsește și n-am darul însemnat A strica și a preface cîte sînt de îndreptat. ALEXANDRESCU, P. 49. DLRLC
etimologie:
  • vezi aplica DEX '09 DEX '98 DN

aplica, aplicverb

  • 1. A pune un lucru pe (sau peste) altul pentru a le fixa, a le uni, a face din ele un corp comun. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote A aplica un strat de vopsea pe perete. I-a aplicat un plasture. DLRLC
  • 2. A pune ceva în practică. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote A aplica un procedeu. A aplica un tratament. DEX '09
    • format_quote A aplica o teorie. A aplica o lege. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune verbală A aplica (cuiva) o corecție = a pedepsi cu bătaia (pe cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Tata nu ar fi fost în stare să-mi aplice... o corecție bine meritată. SADOVEANU, N. F. 129. DLRLC
  • 3. A administra (un tratament medical). DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: administra
    • format_quote Aplică bolnavului un tratament balneologic. DLRLC
  • 4. A raporta un principiu general la un caz concret, particular. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote reflexiv impersonal Era din soiul acel amfibiu... căruia se poate aplica proverbul moldovenesc: «nici cîne, nici ogar». NEGRUZZI, S. I 72. DLRLC
  • 5. reflexiv franțuzism A se dedica, a se consacra. DLRLC DN
    • format_quote Învățătura la care mai mult se aplică... fu algebra. NEGRUZZI, S. II 152. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic