APLICARE, aplicări, s. f. Acțiunea de a (s e) aplica și rezultatul ei. 1. (Adesea în construcție cu verbul «a pune») Punere în practică, realizare concretă; folosire. Punerea în aplicare a propunerilor Partidului Comunist Romîn pentru îmbunătățirea situației economice a țării ne-a adus o serie de succese serioase atît în domeniul industrial cît și în domeniul financiar. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 145. La Bălcescu problemele filozofice nu pot fi desprinse de aplicarea lor concretă la anumite probleme. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 5, 5/5. Am avut ocaziunea de apune în aplicare învățăturile și povețile ce se găsesc în cartea ta. ODOBESCU, S. I 42. 2. Punere a unui lucru peste altul (pentru a-l fixa sau pentru a lăsa o întipărire). 3. Fig. (Învechit) Aptitudine, talent, aplicație (3). Aplicarea îmi lipsește și n-am darul însemnat A strica și a preface cîte sînt de îndreptat. ALEXANDRESCU, P. 49.