2 intrări

27 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

APĂSÁRE, apăsări, s. f. Acțiunea de a apăsa și rezultatul ei. ♦ Stare a celui chinuit, copleșit de suferință, de griji materiale sau morale. – V. apăsa.

APĂSÁRE, apăsări, s. f. Acțiunea de a apăsa și rezultatul ei. ♦ Stare a celui chinuit, copleșit de suferință, de griji materiale sau morale. – V. apăsa.

APĂSÁRE, apăsări, s. f. Acțiunea de a apăsa și rezultatul ei. 1. Presiune. Apăsarea exercitată de greutățile puse pe capac l-au îndoit. 2. Fig. Asuprire, împilare, oprimare. Înainte de 23 August 1944 țara gemea sub apăsarea burghezo-moșierească. ◊ Privind asupra stării sociale a țării sale, eroul nostru [Ion-vodă cel Cumplit] vedea o națiune mare zbuciumîndu-se sub apăsarea unei clase mici [a clasei boierești]. HASDEU, I. V. 35. 3. Fig. Copleșire morală, stare de deprimare. Sub apăsarea primejdiei ce mă amenința, simțeam că entuziasmul meu de primăvară se răcorește. SADOVEANU, N. F. 129. De cîteva zile aveam o neliniște, o apăsare, o frică nelămurită! VLAHUȚĂ, O. A. 494.

APĂSÁRE, apăsări, s. f. Acțiunea de a apăsa și rezultatul ei; presiune; fig. asuprire, oprimare. ♦ Stare de deprimare. De câteva zile aveam o neliniște, o apăsare, o frică nelămurită (VLAHUȚĂ).

apăsáre s. f., g.-d. art. apăsắrii; pl. apăsắri

apăsáre s. f., g.-d. art. apăsării, pl. apăsări

apăsáre sf [At: VĂCĂRESCU, ap. ODOBESCU, S. I, 305 / Pl: -sări / E: apăsa] 1 Presiune. 2 (Spc) Presiune a aerului. 3 (Fig) Asuprire. 4 (Fig) Opresiune. 5. Coșmar. 6 (Reg) Energie. 7 (Înv) Accent (ritmic), cantitate a silabelor.

APĂSÁRE s. 1. greutate, presare, presiune, strânsoare, (rar) strânsură. (Simțea o ușoară ~.) 2. v. greutate.

APĂSARE s. v. asuprire, exploatare, împilare, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecuție, prigoană, prigonire, urgisire.

APĂSÁ, apắs, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A se lăsa cu toată greutatea asupra unui lucru, a exercita o presiune asupra anui corp; a presa. ♦ Intranz. Fig. A accentua, a sublinia în vorbire un cuvânt, o frază etc. 2. Tranz. Fig. A asupri, a oprima; a face să sufere, a chinui, a copleși. – Lat. *appensare.

APĂSÁ, apắs, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A se lăsa cu toată greutatea asupra unui lucru, a exercita o presiune asupra unui corp; a presa. ♦ Intranz. Fig. A accentua, a sublinia în vorbire un cuvânt, o frază etc. 2. Tranz. Fig. A asupri, a oprima; a face să sufere, a chinui, a copleși. – Lat. *appensare.

APĂSÁ, apắs, vb. I. 1. Tranz. A se lăsa cu toată greutatea asupra unui lucru, a presa (cu putere). I se părea că tavanul o apasă, pereții casei o striveau. BART, E. 250. (Absol.) Soacra mă mînă să țăs, Eu mă duc la sul ș-apăs. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 178. ◊ Fig. Singurătatea îl apăsa dureros, dar durerea lui era dulce ca mierea acestei lumini de primăvară. C. PETRESCU, R. DR. 27. ◊ (Cu arătarea instrumentului acțiunii) Apăsă cu mîna capul bolnavului. ȘEZ. I 59. ◊ (Complementul instrumental devine complement direct) Își lipi mîinile de tîmple, le apăsă și clătină capul. DUMITRIU, B. P. 81. Gândind că dorm, șireato, apeși gura ta de foc Pe-ai mei ochi închiși ca somnul. EMINESCU, O. I 42. ◊ Intranz. Apăs pe butonul soneriei. ◊ Elena ședea cu vîrful degetelor apăsate pe ochi. DUMITRUL B. F. 47. O mînă era strîns apăsată pe inimă. EMINESCU, N. 77. (Neobișnuit) Iată că sosește un om... cu pălăria apăsată pe ochi. SBIERA, P. 199. (Fig.) La ora cinci dimineața, când întunericul de iarnă mai apasă peste munți, greoi și compact, peisajul fantastic al Roșiei Montane începe să se anime. BOGZA, T. 49. În dricul verii apăsa arșiță nemilostivă subt cer alburiu. SADOVEANU, M. C. 20. ♦ (Despre obiecte) A fi prea greu (de purtat) pentru cineva. Zaua nu mă-n deasă. Șaua nu m-apasă. ALECSANDRI, P. P. 63. 2. Intranz. Fig. (Cu privire la cuvinte, fraze etc.) A rosti răspicat și tare, a sublinia prin pronunțare. Directorul terminase, apăsînd pe ultimul cuvînt. ◊ (Eliptic) Du-te, apăsă el, pleacă acum și nu mai aștepta. PREDA, Î. 165. 3. Tranz. Fig. A oprima, a asupri, a împila. Acele milioane ce în grămezi luxoase sînt strînse la bogatul pe cel sărac apasă Și-s suple din sudoarea prostitului popor. EMINESCU, O. I 59. Streini prinți... ne-apăsară. ALEXANDRESCU, P. 139. 4. Tranz. Fig. A chinui, a înăbuși, a copleși. Se străduia mereu să dezvăluie pînă la capăt tot ce-i apăsa cugetul. V. ROM. noiembrie 1953, 185. O arșiță mă apăsa. SADOVEANU, N. F. 73. Frig în casă, Gol pe masă. Grijite-apasă. TOMA, C. V. 465. O greutate îmi apăsa inima. NEGRUZZI, S. I 54.

APĂSÁ, apắs, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A se lăsa cu toată greutatea asupra unui lucru; a presa, a împinge (cu putere), a exercita o forță de presiune asupra unui corp. ♦ Intranz. Fig. A accentua, a sublinia în vorbire un cuvânt, o frază etc. 2. Tranz. Fig. A asupri, a oprima. ♦ A chinui, a înnăbuși, a copleși. O greutate îmi apăsa inima (NEGRUZZI). – Lat. *appensare.

apăsá (a ~) vb., ind. prez. 3 apásă; conj. prez. 3 să apése

apăsá vb., ind. prez. 1 sg. apăs, 3 sg. și pl. apásă; conj. prez. 3 sg. și pl. apése

apăsá [At: VARLAAM, C. 222, 2 / Pzi: ápăs / E: *appensare] 1 vi A atârna greu. 2 vi A cântări. 3-5 vtri(a) A (se) lăsa cu toată greutatea sa asupra unui lucru. 6 vi (D. un obiect) A fi prea greu (de purtat) pentru cineva. 7 vi (Cst pe) A exercita o presiune asupra unui corp Si: a presa. 8 vi A împinge la fund. 9-10 (Reg) vtr A se urca (sau a ajuta cuiva să urce) într-un pom Si: a burica. 11 vi (Fig; d. o vorbă, un cuvânt, o frază etc.) A accentua. 12-13 vtr (Fig; subiectul este omul) A asupri. 14-16 vtr (Adeseori subiectul activ e o abstractizare) A (se) oprima. 17 vi A simți o greutate (în trup).

APĂSÁ vb. 1. v. presa. 2. v. insista.

APĂSÁ vb. v. asupri, avea, chinui, cântări, consuma, copleși, covârși, cuprinde, exploata, frământa, împila, împovăra, munci, năpădi, năpăstui, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, răzbi, tiraniza, urgisi.

LIMBA-PĂSĂRII s. v. liliuță.

apăsá (apắs, apăsát), vb.1. A se lăsa cu toată greutatea, a exercita o presiune, a presa. – 2. A copleși, a oprima, a fi supărător. – 3. A cufunda, a adînci. – 4. A întări. – 5. A scoate în relief, a accentua, a sublinia. Lat. *appensāre, de la pensāre, cf. pendĕre-appendĕre (Philippide, Principii, 21; Pușcariu 94; Candrea-Dens., 1349; REW 544; DAR); cf. v. fr. apeser, prov. apesar. Crețu 306 pleca în mod greșit de la un lat. *appressare. Cf. păsa. Der. apăsător, adj. (care oprimă, care copleșește); apăsătură, s. f. (presiune; oprimare).

Intrare: apăsare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apăsare apăsarea
plural apăsări apăsările
genitiv-dativ singular apăsări apăsării
plural apăsări apăsărilor
vocativ singular
plural
Intrare: apăsa
verb (VT69)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) apăsa apăsare apăsat apăsând singular plural
apa apăsați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) apăs (să) apăs apăsam apăsai apăsasem
a II-a (tu) apeși (să) apeși apăsai apăsași apăsaseși
a III-a (el, ea) apa (să) apese apăsa apăsă apăsase
plural I (noi) apăsăm (să) apăsăm apăsam apăsarăm apăsaserăm, apăsasem*
a II-a (voi) apăsați (să) apăsați apăsați apăsarăți apăsaserăți, apăsaseți*
a III-a (ei, ele) apa (să) apese apăsau apăsa apăsaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)