ANIMAT, -Ă, animați, -te, adj. Însuflețit, plin de animație; viu. ◊ Desen animat = film de animație. – V. anima.

ANIMAȚIE s. f. Mișcare continuă și zgomotoasă (de ființe, vehicule etc.); însuflețire. ◊ Film de animație = film constituit dintr-o suită de desene a căror proiecție succesivă dă impresia mișcării. – Din fr. animation, lat. animatio, -onis.

animat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: anima] 1-2 Animare (1-2).

animat², ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 109 / Pl: ~ați, ~e / E: anima] 1 Activat. 2 Însuflețit. 3 Viu. 4 Expresiv. 5 (Îs) Desen ~ Film alcătuit dintr-o suită de desene, a căror proiecție succesivă dă impresia mișcării.

animație sf [At: DA / V: (înv) ~țiune / E: fr animation, lat animatio] 1 Mișcare continuă și zgomotoasă (de ființe, vehicule etc.). 2 Creare de desene animate. 3 Colectiv care creează desene animate.

animațiune sf vz animație

*ANIMAT adj. 1 p. ANIMA ¶¶ contr. NEANIMAT ¶ 2 Stăpînit de o anumită stare sufletească, de un anumit gînd: l-am văzut ~ de intențiile cele mai bune față de mine ¶ 3 Plin de viață, vioiu, însuflețit: balul pe iarbă verde (a fost) foarte ~ și vesel (CAR.).

*ANIMAȚIUNE, *ANIMAȚIE sf. Faptul de a (se) anima, vioiciune, însuflețire: vorbea cu multă ~ [fr. < lat.].

ANIMAT, -Ă, animați, -te, adj. Însuflețit, plin de animație; viu. ◊ Desen animat = film constituit dintr-o suită de desene, a căror proiecție succesivă dă impresia mișcării. – V. anima.

ANIMAȚIE s. f. Mișcare continuă și zgomotoasă (de ființe, vehicule etc.); însuflețire. – Din fr. animation, lat. animatio, -onis.

ANIMAT, -Ă, animați, -te, adj. Însuflețit; viu, vioi. Discuție animată. ◊ Flăcăi cu cămeși albe și brîie late, fete rumene și pălite de soare cu altițe și fote colorate, întrecîndu-se care să se zbuciume mai tare, înfățișau un tablou foarte natural și animat. NEGRUZZI, S. I 104. ◊ Desene animate sau (mai rar) desen animat = serie de desene grupate în jurul unei teme de obicei naive, proiectate pe un ecran de cinematograf într-o succesiune atît de rapidă, încît spectatorii au impresia unor scene cu mișcare adevărată. Cinematografia își va ridica producția pînă la 12 filme artistice pe an, pe lîngă numeroase filme de desen animat. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2574.

ANIMAȚIE s. f. Mișcare multă și zgomotoasă; fig. însuflețire, vioiciune, vivacitate. Ceva mai la stînga de animația portului se aud strigăte ascuțite de copii. SAHIA, U.R.S.S. 123. Dar deodată pe coline Scade animația... De mirare parcă-și ține Vintul respirația. TOPÎRCEANU, B. 51. – Pronunțat: -ți-e.

ANIMAT, -Ă, animați, -te, adj. Însuflețit; viu, vioi. ◊ Desene animate = film de cinematograf în care personajele și decorurile sînt desenate. – V. anima.

ANIMAȚIE s. f. Mișcare continuă și zgomotoasă (de ființe, vehicule etc.); însuflețire, vioiciune. – Fr. animation (lat. lit. animatio, -onis).

ANIMAT, Ă adj., s.n. Însuflețit, viu. ◊ Desene animate = v. desen. [Cf. fr. animé].

ANIMAȚIE s.f. Activitate, mișcare vie; vioiciune. ♦ Filmare a unor obiective produse de mîna omului; desene, siluete articulate, sculpturi animate etc. [Gen. -iei, var. animațiune s.f. / cf. fr. animation, engl. animated (cartoon) < lat. animatio].

ANIMAȚIUNE s.f. v. animație.

ANIMAT, -Ă adj., s. n. însuflețit, viu. ♦ desene ~ e = film de animație. (< fr. animé)

ANIMAȚIE s. f. mișcare continuă și zgomotoasă (de ființe, de vehicule); însuflețire, agitație. ♦ film de ~ = film constând dintr-o suită de desene animate. (< fr. animation, lat. animatio)

animație s. f. 1968 (cinem.) Gen al filmului cu desene animate v. animator (cf. fr. animation; DN, DEX – alte sensuri, DN3)

ANIMAT ~tă (~ți, ~te) v. A ANIMA și A SE ANIMA. ◊ Film cu desene ~te film constituit dintr-o suită de desene a căror proiecție dă impresia de mișcare. /v. a (se) anima

ANIMAȚIE ~i f. Mișcare vie și gălăgioasă într-un loc public; însuflețire; vioiciune. [G.-D. animației; Sil. -ți-e] /<fr. animation, lat. animatio, ~onis

animat a. 1. însuflețit; 2. fig. iritat.

animați(un)e f. 1. însuflețire; 2. fig. vioiciune, căldură a inimei.

*animát, -ă adj. (lat. animatus). Însuflețit: toțĭ eraŭ animațĭ de acelașĭ gînd. Plin de viață, de mișcare: bal animat. Adv. A cînta animat.

*animațiúne f. (lat. animátio, -ónis). Însuflețire. Vioicĭune. – Și -áție.

+animat² (categorie) s. n., (exemplare) pl. animate

+animat¹ adj. m., pl. animați; f. animată, pl. animate

animație (desp. -ți-e) s. f., art. animația (desp. -ți-a), g.-d. animații, art. animației

animație (-ți-e) s. f., art. animația (-ți-a), g.-d. animații, art. animației

animat adj. m., pl. animați; f. sg. animată, pl. animate

animație s. f. (sil. -ți-e), art. animația (sil. -ți-a), g.-d. art. animației; pl. animații

animație

ANIMAT, -Ă adj. (cf. fr. animé): în sintagma gen animat (v.).

ANIMAT s., adj. 1. s., adj. (GRAM.) (rar) sexuat. (Genul ~ și genul inanimat.) 2. adj. v. însuflețit, viu. (O discuție ~.) 3. adj. v. însuflețit.

ANIMAȚIE s. 1. antren, însuflețire, vioiciune, (rar) vivacitate, (fig.) viață. (O petrecere plină de ~.) 2. v. forfotă.

ANIMAT s., adj. 1. s., adj. (GRAM.) (rar) sexuat. (Genul ~ și genul inanimat.) 2. adj. însuflețit, viu. (O discuție ~.)

ANIMAȚIE s. 1. antren, însuflețire, vioiciune, (rar) vivacitate, (fig.) viață. (O petrecere plină de ~.) 2. agitație, colcăială, foială, foire, forfotă, forfoteală, frămîntare, furnicare, mișcare, mișuială, mișunare, roială, viermuială, viermuire, (reg.) fojgăială, vînzoală, (fam.) fîțîială, fîțîire, fîțîit, vînzoleală. (Pe străzi era o ~ de nedescris.)

ANIMAȚIE. Subst. Animație, animare, agitație, agitare, neliniște, mișcare, frămîntare, frămîntat, vînzoleală, vînzolire, vînzolit (rar). Grabă, grabă mare, zor, pripă, pripeală, pripire, precipitare, precipitație, impaciență (livr.), nerăbdare; înfrigurare, febrilitate, febră (fig.), fierbere (fig.), nervozitate. Zarvă, larmă (fig.), vacarm, tărăboi, tam-tam (fig.), tumult (fig.), hărmălaie, aglomerație, aglomerare, babilonie, harababură, învălmășeală, învălmășire, învălmășag, îmbulzire, îmbulzeală, înghesuială, înghesuire (rar), înghesuit (rar); forfotă, forfoteală, du-te-vino, foială, foire, învîrteală, roi, roire, roit; vîltoare (fig.), furtună (fig.). Adj. Agitat, animat, neliniștit, frămîntat (fig.), tulburat (fig.); grăbit, zorit, repezit, pripit; pripelnic; precipitat, neastîmpărat, nestăpînit, înfrigurat (fig.), febril, nerăbdător, impacient (livr.), nervos, îl frige pămîntul sub tălpi. Furtunos (fig.), vijelios (fig.); forfotitor, clocotitor (fig.), roitor, roinic (rar). Vb. A se agita, a se neliniști, a se frămînta, a fremăta, a se zbate, a se vînzoli; a fi grăbit, a se grăbi, a da zor, a se pripi, a se zori; a nu avea răbdare, a fi plin de nerăbdare, a sta (a ședea) ca pe jăratec, a sta ca pe spini, a nu-și afla rostul (locul), a nu-l mai prinde pe cineva locul (starea), a nu avea astîmpăr, a nu-i sta cuiva picioarele, a nu sta locului, a da strechea în cineva, a se precipita, a se impacienta (livr.). A se zbate, a face tam-tam, a face tapaj; a se înghesui, a se îmbulzi, a da năvală, a se îngrămădi, a se învălmăși; a forfoti, a se foi, a furnica, a roi. A agita, a stîrni furtună (fig.), a grăbi, a zori, a da cuiva zor, a precipita, a impacienta (livr.), a tulbura, a băga în draci, a pune pe jeratic. A face gălăgie, a face zarvă. Adv. Fără astîmpăr, cu neastîmpăr, în neastîmpăr; fără pic de liniște; cu nerăbdare, în grabă, în graba mare, cu mare grabă, cu zor, cu tot zorul, (în mod) precipitat, în pripă, iute, febril (fig.). V. dezordine, forfotă, grabă, mișcare, neliniște.

Animat ≠ inanimat, neanimat, neînsuflețit