2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANGARÍE s. f. v. angara.

ANGARÍE s.f. Obligație impusă de un stat navelor străine de a naviga în interesul acestui stat. [Gen. -iei. / < fr. angarie, cf. gr. angareia – servitute].

ANGARÍE s. f. rechiziționare de către un stat beligerant a unor bunuri mobile străine, plătind despăgubiri. (< fr. angarie)

ANGARÁ, angarale, s. f. 1. (În Evul Mediu, în Moldova și în Țara Românească) Nume generic dat obligațiilor în muncă impuse țărănimii. 2. (Fam.; mai ales la pl.) Dificultate, greutate de ordin material, necaz, belea. [Var.: angaríe, angăríe s. f.] – Din ngr. angaria.

ANGĂRÍE s. f. v. angara.

angara sf [At: (a. 1629) ap. HEM 1193 / V: (reg) ~rie, ~gărie, ~rea, hangărea, hangarale / Pl: ~le / E: ngr ὰγγαρεια] 1 (Înv) Corvoadă. 2 Dare. 3 Contribuție (în bani, în natură sau în muncă) către (stăpân sau) domnitor. 4 (Reg; lpl) Greutăți (mai ales bănești). 5 (Spc) Dări către stat Cf beilic, clacă, robotă.

angărie1 sf [At: PAMFILE, J. II / E: nct] (Mol) Mulțime de păsări de curte.

ANGARÁ, angarale, s. f. 1. (În evul mediu, în Moldova și în Țara Românească) Nume generic dat obligațiilor în muncă impuse țărănimii. 2. (Mai ales la pl.) Sarcină, greutate materială, necaz, belea. [Var.: angăríe s. f.] – Din ngr. angaria.

ANGARÁ, angarale, s. f. (Mai ales la pl.) Sarcini sau greutăți materiale, belele, necazuri; (mai ales în limba veche) bir, dare, corvadă. Nu știe cum se descurcă lucrătorii ceilalți care cîștigă mai puțin și au angarale mai multe. PAS, L. II 52. La Macovei în sat Nici că mai este de stat, Că te ține-n muncă-afară Cît ține ziua de vară, Numai pe zece parale, Pentru bir și angarale. TEODORESCU, P. P. 297. – Variantă: angăríe (NEGRUZZI, S. I 284) s. f.

ANGARÁ, angarale, s. f. Sarcină sau greutate materială, necaz, belea; (înv.) bir, corvadă. [Var.: angăríe s. f.] – Ngr. angaria.

angarà f. 1. dare în bani sau în natură peste cele legiuite: biruri și angarale POP.; 2. muncă fără plată sau transport în folosul Statului. [Gr. mod. ANGARÌA, de unde și forma moldovenească angărie].

angará f. (turc. angharĭa, d. ngr. angaria, d. vgr. ángaros, curier al poșteĭ persice). Corvadă, beĭlic, muncă gratuită forțată. – La Ghib. Sur. XVII, IX, angheriĭ: gloabe și alte angheriĭ. V. și angărie.

angăríe și angheríe f. Est. Pl. Pasăre domestică, galiță: hrănea angăriile. (Neam. Rom. Lit. 3,555), lăcomia cu care înghit cele angăriĭ grăunțele (VR 1911,11,251). Angarale. V. anghirle, cobaĭe, gujălie, oare, orăteniĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

angarie s. f., art. angaria, g.-d. angarii, art. angariei

angaríe (nav.) s. f., art. angaría, g.-d. angaríi, art. angaríei

angara (înv., fam.) s. f., art. angaraua, g.-d. art. angaralei; pl. angarale, art. angaralele

angará s. f., art. angaráua, g.-d. art. angarálei; pl. angarále

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

angará (angarále), s. f.1. Obligație în bani sau zile de lucru. – 2. Greutate, problemă, necaz, belea. – 3. Pasăre de curte. – Var. angărie, angarie, angarea, hangara(le), angherie.Mr. angărie. Ngr. ἀγγαρεία (Meyer 12; DAR), de unde și it. angheria, fr. angarie, sp. angaria, tc. angarya, alb. angherii, bg. angarija, pol. angarya. Sensul 3 este der. de la 2, în ciuda îndoielilor exprimate de DAR; cf. boală ca nume de vite.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

angara, angarale s. f. necaz, belea

Intrare: angarie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • angarie
  • angaria
plural
  • angarii
  • angariile
genitiv-dativ singular
  • angarii
  • angariei
plural
  • angarii
  • angariilor
vocativ singular
plural
Intrare: angara
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • angara
  • angaraua
plural
  • angarale
  • angaralele
genitiv-dativ singular
  • angarale
  • angaralei
plural
  • angarale
  • angaralelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • angărie
  • angăria
plural
  • angării
  • angăriile
genitiv-dativ singular
  • angării
  • angăriei
plural
  • angării
  • angăriilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • angarie
  • angaria
plural
  • angarii
  • angariile
genitiv-dativ singular
  • angarii
  • angariei
plural
  • angarii
  • angariilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

angarie, angariisubstantiv feminin

  • 1. Obligație impusă de un stat navelor străine de a naviga în interesul acestui stat. DN
  • 2. Rechiziționare de către un stat beligerant a unor bunuri mobile străine, plătind despăgubiri. MDN '00
etimologie:

angara, angaralesubstantiv feminin

  • 1. în Evul Mediu Moldova Țara Românească Nume generic dat obligațiilor în muncă impuse țărănimii. DEX '09
  • 2. familiar mai ales la plural Dificultate, greutate de ordin material. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Nu știe cum se descurcă lucrătorii ceilalți care cîștigă mai puțin și au angarale mai multe. PAS, L. II 52. DLRLC
    • 2.1. Mai ales în limba veche: bir, corvadă, dare. DLRLC
      • format_quote La Macovei în sat Nici că mai este de stat, Că te ține-n muncă-afară Cît ține ziua de vară, Numai pe zece parale, Pentru bir și angarale. TEODORESCU, P. P. 297. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.