2 intrări

25 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ANGARÁ, angarale, s. f. 1. (În Evul Mediu, în Moldova și în Țara Românească) Nume generic dat obligațiilor în muncă impuse țărănimii. 2. (Fam.; mai ales la pl.) Dificultate, greutate de ordin material, necaz, belea. [Var.: angaríe, angăríe s. f.] – Din ngr. angaria.

ANGARÁ, angarale, s. f. 1. (În evul mediu, în Moldova și în Țara Românească) Nume generic dat obligațiilor în muncă impuse țărănimii. 2. (Mai ales la pl.) Sarcină, greutate materială, necaz, belea. [Var.: angăríe s. f.] – Din ngr. angaria.

ANGARÁ, angarale, s. f. (Mai ales la pl.) Sarcini sau greutăți materiale, belele, necazuri; (mai ales în limba veche) bir, dare, corvadă. Nu știe cum se descurcă lucrătorii ceilalți care cîștigă mai puțin și au angarale mai multe. PAS, L. II 52. La Macovei în sat Nici că mai este de stat, Că te ține-n muncă-afară Cît ține ziua de vară, Numai pe zece parale, Pentru bir și angarale. TEODORESCU, P. P. 297. – Variantă: angăríe (NEGRUZZI, S. I 284) s. f.

ANGARÁ, angarale, s. f. Sarcină sau greutate materială, necaz, belea; (înv.) bir, corvadă. [Var.: angăríe s. f.] – Ngr. angaria.

angará (înv., fam.) s. f., art. angaráua, g.-d. art. angarálei; pl. angarále, art. angarálele

angará s. f., art. angaráua, g.-d. art. angarálei; pl. angarále

angará sf [At: (a. 1629) ap. HEM 1193 / V: (reg) -rie, -gărie, -rea, hangărea, hangarale / Pl: ~le / E: ngr ὰγγαρειΰα] 1 (Înv) Corvoadă. 2 Dare. 3 Contribuție (în bani, în natură sau în muncă) către (stăpân sau) domnitor. 4 (Reg; lpl) Greutăți (mai ales bănești). 5 (Spc) Dări către stat Cf beilic, clacă, robotă,

angará (angarále), s. f.1. Obligație în bani sau zile de lucru. – 2. Greutate, problemă, necaz, belea. – 3. Pasăre de curte. – Var. angărie, angarie, angarea, hangara(le), angherie.Mr. angărie. Ngr. ἀγγαρεία (Meyer 12; DAR), de unde și it. angheria, fr. angarie, sp. angaria, tc. angarya, alb. angherii, bg. angarija, pol. angarya. Sensul 3 este der. de la 2, în ciuda îndoielilor exprimate de DAR; cf. boală ca nume de vite.

angarà f. 1. dare în bani sau în natură peste cele legiuite: biruri și angarale POP.; 2. muncă fără plată sau transport în folosul Statului. [Gr. mod. ANGARÌA, de unde și forma moldovenească angărie].

angará f. (turc. angharĭa, d. ngr. angaria, d. vgr. ángaros, curier al poșteĭ persice). Corvadă, beĭlic, muncă gratuită forțată. – La Ghib. Sur. XVII, IX, angheriĭ: gloabe și alte angheriĭ. V. și angărie.

ANGARÍE s. f. v. angara.

ANGĂRÍE s. f. v. angara.

ANGĂRÍE s. f. v. angara.

angaríe s. f., art. angaría, g.-d. angaríi, art. angaríei

angaríe (nav.) s. f., art. angaría, g.-d. angaríi, art. angaríei

angăríe1 sf [At: PAMFILE, J. II / E: nct] (Mol) Mulțime de păsări de curte.

angăríe2 sf vz angara

Intrare: angara
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular angara angaraua
plural angarale angaralele
genitiv-dativ singular angarale angaralei
plural angarale angaralelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular angărie angăria
plural angării angăriile
genitiv-dativ singular angării angăriei
plural angării angăriilor
vocativ singular
plural
angarie
substantiv feminin (F134) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular angarie angaria
plural
genitiv-dativ singular angarii angariei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Angara
Angara
nume propriu (I3)