14 definiții pentru anarhie

anarhíe sf [At: MAIORESCU, D. I. 55 / Pl: -ii / V: -rchie / E: fr anarchie, ngr ἄναρχία] 1 Dezordine produsă într-un stat prin lipsa de guvernământ sau prin slăbiciunea celor care guvernează. 2 Lipsă a unei puteri, a unei conduceri. 3 Dezorganizare. 4 Lipsă de supunere față de legi sau de autorități.

ANARHÍE s. f. Stare de dezorganizare, de dezordine, de haos într-o țară, într-o instituție etc.; indisciplină, nesupunere a individului față de o colectivitate organizată. – Din fr. anarchie.

ANARHÍE s. f. 1. Stare de dezorganizare, de dezordine, de haos într-o țară, într-o instituție etc. 2. Atitudine de nesupunere, de indisciplină a individului față de o colectivitate organizată. – Din fr. anarchie.

ANARHÍE s. f. Stare de dezorganizare, de dezordine, de haos, caracteristică într-o țară, într-o instituție etc., în regimuri bazate pe exploatare; nesupunere, indisciplină a individului față de o colectivitate organizată. ♦ Stare a producției, proprie regimului capitalist, în care, din cauza proprietății private asupra mijloacelor de producție, activitatea de producție socială este neplanificată și nedirijată, ducînd la crize periodice și la șomaj. Contradicția dintre producția socială și însușirea capitalistă se reproduce deci ca antagonism între organizarea producției înăuntrul fiecărei fabrici și anarhia producției în întreaga societate. ENGELS, A. 321. În sectorul socialist al economiei noastre naționale firește că nu acționează legea concurenței și a anarhiei în producție, ci, dimpotrivă, au căpătat cîmp liber legi proprii economiei socialiste. GHEORGHIU-DEJ, Î. DEM. 26.

ANARHÍE s. f. Stare de dezorganizare, de dezordine, de haos, într-o țară, într-o instituție etc.; nesupunere, indisciplină a individului față de o colectivitate organizată. ♦ Stare a producției, proprie regimului capitalist, în care (din cauza proprietății private asupra mijloacelor de producție) activitatea de producție socială este neplanificată și nedirijată, ducând la crize periodice și la șomaj. – După fr. anarchie (< gr.).

anarhíe s. f., art. anarhía, g.-d. anarhíi, art. anarhíei

anarhíe s. f., art. anarhía, g.-d. anarhíi, art. anarhíei

Anarhie ≠ disciplină, ordine

ANARHÍE s.f. Dezordine, dezorganizare, lipsă a oricărei organizări și conduceri, haos; indisciplină, nesupunere a individului față de o colectivitate organizată. [Gen. -iei. / < gr. anarchia, cf. rus. anarhiia, it. anarchia, germ. Anarchie].

ANARHÍE s. f. stare de dezvoltare, de haos într-o țară, instituție etc. ◊ indisciplină, nesupunere a individului față de o colectivitate organizată. (< fr. anarchie, gr. anarkhia)

anarhíe (-íi), s. f. – Stare de dezordine, de haos. Fr. anarchie (cu pron. din ngr. ἀναρχία). – Der. (din fr.) anarhic, adj.; anarhism, s. n.; anarhist, s. m.

ANARHÍE ~i f. Stare de dezorganizare; dezordine generală; haos; indisciplină. ~ în producție. [G.-D. anarhiei] /<fr. anarchie

anarhie f. 1. lipsă de guvern; 2. fig. stare de dezordine și de confuziune.

*anarhíe f. (vgr. anarhía, d. an-, fără, și arhé, domnie). Lipsă de autoritate, dezordine (într'un stat, într'o societate).

Intrare: anarhie
anarhie
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anarhie anarhia
plural
genitiv-dativ singular anarhii anarhiei
plural
vocativ singular
plural