3 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ambalat2, ~ă a [At: DA / Pl: ~lați, ~e / E: ambala] 1 (D. mărfuri) împachetat. 2 (Fig; d. oameni) Pasionat.

ambalat1 sn [At: DA / E: ambala] 1-3 Ambalare (1-3).

*AMBALAT sbst. Faptul de a ambala.

AMBALA, ambalez, vb. I. 1. Tranz. A împacheta ceva într-un material protector, în vederea ușurării manipulării lui și a transportului. 2. Tranz. A face ca viteza unui motor să devină mai mare decât viteza lui nominală. 3. Refl. (Despre cai) A începe să fugă tare (fără a putea fi oprit). 4. Refl. Fig. A se lăsa purtat de mânie, de entuziasm, a se avânta într-o discuție aprinsă; a se antrena, a se aprinde. – Din fr. emballer.

AMBALA, ambalez, vb. I. 1. Tranz. A împacheta ceva într-un material protector, în vederea ușurării manipulării lui și a transportului. 2. Tranz. A face ca viteza unui motor să devină mai mare decât viteza lui nominală. 3. Refl. (Despre cai) A începe să fugă tare (fără a putea fi oprit). 4. Refl. Fig. A se lăsa purtat de mânie, de entuziasm, a se avânta într-o discuție aprinsă; a se antrena, a se aprinde. – Din fr. emballer.

ambala [At: I. IONESCU, M. 395 / Pzi: ~lez / E: fr emballer] 1 vt A împacheta. 2 vt (Pex) A pune într-o cutie (de lemn). 3 vr (Rar; d. cai) A scăpa din frâu. 4 vr (Pex; d. oameni) A se lăsa cuprins de sentimente. 5 vr A se avânta într-o discuție aprinsă. 6 vtr (D. motoare) A face ca viteza să fie mai mare decât cea nominală.

*AMBALA (-lez) I. vb.tr. A împacheta mărfuri în pînză, în lăzi, etc., spre a putea fi păstrate și transportate fără să fie supuse la stricăciuni: un tapițer ambala planul (VLAH.). II. vb. refl. 1 A-și lua vînt, a scăpa (vorb. de cai) 2 fig. A se aprinde fără veste de mînie, a se lăsa a fi tîrît de o pasiune, a se iuți, a se porni deodată [fr. emballer].

AMBALA1, ambalez, vb. I. Tranz. A împacheta ceva într-im material protector (hîrtie, pînză groasă, scînduri etc.) în vederea transportului. Un tapițer ambala pianul. VLAHUȚĂ, O. A. III 145.

AMBALA2, ambalez, vb. I. Refl. 1. (Despre motoare, p. ext. despre mașini) A trece peste turația obișnuită. Motorul automobilului s-a ambalat.Tranz. Șoferul a ambalat motorul. 2. Fig. (Franțuzism; despre oameni) A se lăsa cuprins de pasiune (mînie, entuziasm etc.); a se iuți, a se aprinde, a se porni. Iancule, bagă de seamă, nu te ambala. DELAVRANCEA, S. 119. 3. (Franțuzism rar; despre cai) A-și lua vînt, a scăpa fără a mai putea fi ținut în frîu.

AMBALA1, ambalez, vb. I. Tranz. A împacheta ceva într-un material protector, în vederea transportului. – Fr. emballer.

AMBALA2, ambalez, vb. I. Refl. 1. (Despre motoare, p. ext. despre mașini) A trece peste turația obișnuită. ◊ Tranz. Șoferul a ambalat motorul. 2. (Despre cai) A-și lua vînt, a scăpa fără a mai putea fi oprit. 3. Fig. A se lăsa cuprins de pasiune; a se aprinde. – Fr. (s’)emballer.

AMBALA vb. I. I. tr. A împacheta ceva (în hîrtie, carton etc.) pentru a putea fi transportat. II. refl. 1. (Despre cai) A-și lua vînt; a scăpa din frîu. 2. (Fig.; despre oameni) A se înflăcăra, a se entuziasma, a se pasiona, a se aprinde. 3. (Despre motoare, mașini) A depăși turația normală. [< fr. (s’)emballer].

AMBALA vb. I. tr. 1. a împacheta pentru transportat. 2. a face un motor să depășească turația normală. II. refl. 1. (despre cai) a-și lua avânt. 2. (fig.; despre oameni) a se lăsa purtat de mânie, de entuziasm; a se înflăcăra. (< fr. /s’/emballer)

A SE AMBALA mă ~ez intranz. 1) (despre cai) A trece la fugă în galop. 2) (despre motoare) A depăși turația normală. 3) (despre persoane) A căpăta tot mai mult suflet; a se umple de elan; a se însufleți; a se înflăcăra; a se anima; a se antrena. /< fr. emballer

A AMBALA ~ez tranz. (obiecte, mărfuri, produse) A pune într-un ambalaj; a prevedea cu ambalaj; a împacheta. /<fr. emballer

*ambaléz v. tr. (fr. emballer, d. balle, balot. V. bal 2). Com. Împachetez. V. refl. Mă pornesc, ĭaŭ vînt: caiĭ s’aŭ ambalat. Fig. Mă înflăcărez, mă aprind (de mînie, de pasiune).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ambala (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ambalez, 3 ambalea; conj. prez. 1 sg. să ambalez, 3 să ambaleze

ambala (a ~) vb., ind. prez. 3 ambalea

ambala vb., ind. prez. 1 sg. ambalez, 3 sg. și pl. ambalea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AMBALA vb. a împacheta, (Transilv.) a pocoli. (~ un colet.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ambala (-lez, -at), vb. – A acționa, a pune în mișcare; a (se) antrena, a (se) aprinde. – Fr. emballer.Der. ambalaj, s. n., din fr. emballage.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ambala, ambalez v. r. 1. a se mînia, a se înfuria 2. a se entuziasma 3. a se lansa într-o discuție / perorație / dispută etc.

Intrare: ambalat (adj.)
ambalat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ambalat
  • ambalatul
  • ambalatu‑
  • ambala
  • ambalata
plural
  • ambalați
  • ambalații
  • ambalate
  • ambalatele
genitiv-dativ singular
  • ambalat
  • ambalatului
  • ambalate
  • ambalatei
plural
  • ambalați
  • ambalaților
  • ambalate
  • ambalatelor
vocativ singular
plural
Intrare: ambalat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ambalat
  • ambalatul
  • ambalatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • ambalat
  • ambalatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: ambala
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ambala
  • ambalare
  • ambalat
  • ambalatu‑
  • ambalând
  • ambalându‑
singular plural
  • ambalea
  • ambalați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ambalez
(să)
  • ambalez
  • ambalam
  • ambalai
  • ambalasem
a II-a (tu)
  • ambalezi
(să)
  • ambalezi
  • ambalai
  • ambalași
  • ambalaseși
a III-a (el, ea)
  • ambalea
(să)
  • ambaleze
  • ambala
  • ambală
  • ambalase
plural I (noi)
  • ambalăm
(să)
  • ambalăm
  • ambalam
  • ambalarăm
  • ambalaserăm
  • ambalasem
a II-a (voi)
  • ambalați
(să)
  • ambalați
  • ambalați
  • ambalarăți
  • ambalaserăți
  • ambalaseți
a III-a (ei, ele)
  • ambalea
(să)
  • ambaleze
  • ambalau
  • ambala
  • ambalaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ambalat, ambalaadjectiv

etimologie:
  • ambala MDA2

ambalatsubstantiv neutru

etimologie:
  • ambala MDA2

ambala, ambalezverb

  • 1. tranzitiv A împacheta ceva într-un material protector, în vederea ușurării manipulării lui și a transportului. MDA2 DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Un tapițer ambala pianul. VLAHUȚĂ, O. A. III 145. DLRLC
  • 2. tranzitiv A face ca viteza unui motor să devină mai mare decât viteza lui nominală. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN
    • format_quote Șoferul a ambalat motorul. DLRLC
    • format_quote reflexiv Motorul automobilului s-a ambalat. DLRLC
  • 3. reflexiv (Despre cai) A începe să fugă tare (fără a putea fi oprit); a scăpa din frâu. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN
  • 4. reflexiv figurat A se lăsa purtat de mânie, de entuziasm, a se avânta într-o discuție aprinsă; a se antrena, a se aprinde, a se iuți, a se porni, a se pasiona, a se înflăcăra, a se anima. MDA2 DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX
    • format_quote Iancule, bagă de seamă, nu te ambala. DELAVRANCEA, S. 119. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.