3 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ambalat2, ~ă a [At: DA / Pl: ~lați, ~e / E: ambala] 1 (D. mărfuri) împachetat. 2 (Fig; d. oameni) Pasionat.

ambalat1 sn [At: DA / E: ambala] 1-3 Ambalare (1-3).

AMBALÁ, ambalez, vb. I. 1. Tranz. A împacheta ceva într-un material protector, în vederea ușurării manipulării lui și a transportului. 2. Tranz. A face ca viteza unui motor să devină mai mare decât viteza lui nominală. 3. Refl. (Despre cai) A începe să fugă tare (fără a putea fi oprit). 4. Refl. Fig. A se lăsa purtat de mânie, de entuziasm, a se avânta într-o discuție aprinsă; a se antrena, a se aprinde. – Din fr. emballer.

AMBALÁ, ambalez, vb. I. 1. Tranz. A împacheta ceva într-un material protector, în vederea ușurării manipulării lui și a transportului. 2. Tranz. A face ca viteza unui motor să devină mai mare decât viteza lui nominală. 3. Refl. (Despre cai) A începe să fugă tare (fără a putea fi oprit). 4. Refl. Fig. A se lăsa purtat de mânie, de entuziasm, a se avânta într-o discuție aprinsă; a se antrena, a se aprinde. – Din fr. emballer.

ambalá [At: I. IONESCU, M. 395 / Pzi: ~léz / E: fr emballer] 1 vt A împacheta. 2 vt (Pex) A pune într-o cutie (de lemn). 3 vr (Rar; d. cai) A scăpa din frâu. 4 vr (Pex; d. oameni) A se lăsa cuprins de sentimente. 5 vr A se avânta într-o discuție aprinsă. 6 vtr (D. motoare) A face ca viteza să fie mai mare decât cea nominală.

AMBALÁ2, ambalez, vb. I. Refl. 1. (Despre motoare, p. ext. despre mașini) A trece peste turația obișnuită. Motorul automobilului s-a ambalat.Tranz. Șoferul a ambalat motorul. 2. Fig. (Franțuzism; despre oameni) A se lăsa cuprins de pasiune (mînie, entuziasm etc.); a se iuți, a se aprinde, a se porni. Iancule, bagă de seamă, nu te ambala. DELAVRANCEA, S. 119. 3. (Franțuzism rar; despre cai) A-și lua vînt, a scăpa fără a mai putea fi ținut în frîu.

AMBALÁ1, ambalez, vb. I. Tranz. A împacheta ceva într-im material protector (hîrtie, pînză groasă, scînduri etc.) în vederea transportului. Un tapițer ambala pianul. VLAHUȚĂ, O. A. III 145.

AMBALÁ1, ambalez, vb. I. Tranz. A împacheta ceva într-un material protector, în vederea transportului. – Fr. emballer.

AMBALÁ2, ambalez, vb. I. Refl. 1. (Despre motoare, p. ext. despre mașini) A trece peste turația obișnuită. ◊ Tranz. Șoferul a ambalat motorul. 2. (Despre cai) A-și lua vînt, a scăpa fără a mai putea fi oprit. 3. Fig. A se lăsa cuprins de pasiune; a se aprinde. – Fr. (s’)emballer.

AMBALÁ vb. I. I. tr. A împacheta ceva (în hârtie, carton etc.) pentru a putea fi transportat. II. refl. 1. (Despre cai) A-și lua vânt; a scăpa din frâu. 2. (Fig.; despre oameni) A se înflăcăra, a se entuziasma, a se pasiona, a se aprinde. 3. (Despre motoare, mașini) A depăși turația normală. [< fr. (s’)emballer].

AMBALÁ vb. I. tr. 1. a împacheta pentru transportat. 2. a face un motor să depășească turația normală. II. refl. 1. (despre cai) a-și lua avânt. 2. (fig.; despre oameni) a se lăsa purtat de mânie, de entuziasm; a se înflăcăra. (< fr. /s’/emballer)

A AMBALÁ ~éz tranz. (obiecte, mărfuri, produse) A pune într-un ambalaj; a prevedea cu ambalaj; a împacheta. /<fr. emballer

A SE AMBALÁ mă ~éz intranz. 1) (despre cai) A trece la fugă în galop. 2) (despre motoare) A depăși turația normală. 3) (despre persoane) A căpăta tot mai mult suflet; a se umple de elan; a se însufleți; a se înflăcăra; a se anima; a se antrena. /< fr. emballer

*ambaléz v. tr. (fr. emballer, d. balle, balot. V. bal 2). Com. Împachetez. V. refl. Mă pornesc, ĭaŭ vînt: caiĭ s’aŭ ambalat. Fig. Mă înflăcărez, mă aprind (de mînie, de pasiune).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ambala (a ~) vb., ind. prez. 3 ambalea

ambalá vb., ind. prez. 1 sg. ambaléz, 3 sg. și pl. ambaleáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AMBALA vb. a împacheta, (Transilv.) a pocoli. (~ un colet.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ambalá (-léz, -át), vb. – A acționa, a pune în mișcare; a (se) antrena, a (se) aprinde. – Fr. emballer.Der. ambalaj, s. n., din fr. emballage.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ambala, ambalez v. r. 1. a se mînia, a se înfuria 2. a se entuziasma 3. a se lansa într-o discuție / perorație / dispută etc.

Intrare: ambalat (adj.)
ambalat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ambalat
  • ambalatul
  • ambalatu‑
  • ambala
  • ambalata
plural
  • ambalați
  • ambalații
  • ambalate
  • ambalatele
genitiv-dativ singular
  • ambalat
  • ambalatului
  • ambalate
  • ambalatei
plural
  • ambalați
  • ambalaților
  • ambalate
  • ambalatelor
vocativ singular
plural
Intrare: ambalat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ambalat
  • ambalatul
  • ambalatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • ambalat
  • ambalatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: ambala
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ambala
  • ambalare
  • ambalat
  • ambalatu‑
  • ambalând
  • ambalându‑
singular plural
  • ambalea
  • ambalați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ambalez
(să)
  • ambalez
  • ambalam
  • ambalai
  • ambalasem
a II-a (tu)
  • ambalezi
(să)
  • ambalezi
  • ambalai
  • ambalași
  • ambalaseși
a III-a (el, ea)
  • ambalea
(să)
  • ambaleze
  • ambala
  • ambală
  • ambalase
plural I (noi)
  • ambalăm
(să)
  • ambalăm
  • ambalam
  • ambalarăm
  • ambalaserăm
  • ambalasem
a II-a (voi)
  • ambalați
(să)
  • ambalați
  • ambalați
  • ambalarăți
  • ambalaserăți
  • ambalaseți
a III-a (ei, ele)
  • ambalea
(să)
  • ambaleze
  • ambalau
  • ambala
  • ambalaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ambalat, ambalaadjectiv

etimologie:
  • ambala MDA2

ambalatsubstantiv neutru

etimologie:
  • ambala MDA2

ambala, ambalezverb

  • 1. tranzitiv A împacheta ceva într-un material protector, în vederea ușurării manipulării lui și a transportului. MDA2 DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Un tapițer ambala pianul. VLAHUȚĂ, O. A. III 145. DLRLC
  • 2. tranzitiv A face ca viteza unui motor să devină mai mare decât viteza lui nominală. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN
    • format_quote Șoferul a ambalat motorul. DLRLC
    • format_quote reflexiv Motorul automobilului s-a ambalat. DLRLC
  • 3. reflexiv (Despre cai) A începe să fugă tare (fără a putea fi oprit); a scăpa din frâu. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN
  • 4. reflexiv figurat A se lăsa purtat de mânie, de entuziasm, a se avânta într-o discuție aprinsă; a se antrena, a se aprinde, a se iuți, a se porni, a se pasiona, a se înflăcăra, a se anima. MDA2 DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX
    • format_quote Iancule, bagă de seamă, nu te ambala. DELAVRANCEA, S. 119. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.