AMBALA², ambalez, vb. I. Refl. 1. (Despre motoare, p. ext. despre mașini) A trece peste turația obișnuită. Motorul automobilului s-a ambalat. ◊ Tranz. Șoferul a ambalat motorul. 2. Fig. (Franțuzism; despre oameni) A se lăsa cuprins de pasiune (mînie, entuziasm etc.); a se iuți, a se aprinde, a se porni. Iancule, bagă de seamă, nu te ambala. DELAVRANCEA, S. 119. 3. (Franțuzism rar; despre cai) A-și lua vînt, a scăpa fără a mai putea fi ținut în frîu.