2 intrări

ambalare

etimologie:

  • vezi ambala
    surse: DEX '09 DEX '98 MDA2 DN

ambala

  • 1. A împacheta ceva într-un material protector, în vederea ușurării manipulării lui și a transportului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN tranzitiv sinonime: pocoli un exemplu
    exemple
    • Un tapițer ambala pianul. VLAHUȚĂ, O. A. III 145.
      surse: DLRLC
  • 2. A face ca viteza unui motor să devină mai mare decât viteza lui nominală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN tranzitiv 2 exemple
    exemple
    • Șoferul a ambalat motorul.
      surse: DLRLC
    • Motorul automobilului s-a ambalat.
      surse: DLRLC reflexiv
  • 3. (Despre cai) A începe să fugă tare (fără a putea fi oprit); a scăpa din frâu.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN reflexiv
  • 4. A se lăsa purtat de mânie, de entuziasm, a se avânta într-o discuție aprinsă; a se antrena, a se aprinde, a se iuți, a se porni, a se pasiona, a se înflăcăra, a se anima.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN MDN '00 NODEX reflexiv figurat un exemplu
    exemple
    • Iancule, bagă de seamă, nu te ambala. DELAVRANCEA, S. 119.
      surse: DLRLC

etimologie:

4 definiții

ambalá (-léz, -át), vb. – A acționa, a pune în mișcare; a (se) antrena, a (se) aprinde. – Fr. emballer.Der. ambalaj, s. n., din fr. emballage.

*ambaléz v. tr. (fr. emballer, d. balle, balot. V. bal 2). Com. Împachetez. V. refl. Mă pornesc, ĭaŭ vînt: caiĭ s' aŭ ambalat. Fig. Mă înflăcărez, mă aprind (de mînie, de pasiune).


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

ambala, ambalez v. r. 1. a se mînia, a se înfuria 2. a se entuziasma 3. a se lansa într-o discuție / perorație / dispută etc.

Intrare: ambalare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ambalare ambalarea
plural ambalări ambalările
genitiv-dativ singular ambalări ambalării
plural ambalări ambalărilor
vocativ singular
plural
Intrare: ambala
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) ambala ambalare ambalat ambalând singular plural
ambalea ambalați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) ambalez (să) ambalez ambalam ambalai ambalasem
a II-a (tu) ambalezi (să) ambalezi ambalai ambalași ambalaseși
a III-a (el, ea) ambalea (să) ambaleze ambala ambală ambalase
plural I (noi) ambalăm (să) ambalăm ambalam ambalarăm ambalaserăm, ambalasem*
a II-a (voi) ambalați (să) ambalați ambalați ambalarăți ambalaserăți, ambalaseți*
a III-a (ei, ele) ambalea (să) ambaleze ambalau ambala ambalaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

29 de definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „conjugări / declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

AMBALÁRE, ambalări, s. f. Acțiunea de a (se) ambala; (în special) împachetare. – V. ambala.

AMBALÁRE, ambalări, s. f. Acțiunea de a (se) ambala; (în special) împachetare. – V. ambala.

AMBALÁRE2, ambalări, s. f. Creșterea turației unei mașini rotitoare peste turația normală (fapt care poate produce stricăciuni mașinii).

AMBALÁRE1, ambalări, s. f. Acțiunea de a ambala; împachetare, ambalaj. Ambalarea caietelor.

AMBALÁRE1, ambalări, s. f. Acțiunea de a ambala1; împachetare.

AMBALÁRE2, ambalări, s. f. Acțiunea de a (se) ambala2.

ambaláre s. f., g.-d. art. ambalắrii; pl. ambalắri

ambaláre s. f., g.-d. art. ambalării; pl. ambalări

ambaláre sf [At: DA ms / Pl: ~lări / E: ambala] 1 Împachetare. 2 Ambalaj (4). 3 Depășire a vitezei unui motor peste viteza sa nominală.

AMBALÁRE s. v. împachetare.

AMBALÁRE s.f. Acțiunea de a (se) ambala; (spec.) împachetare. [< ambala].

AMBALÁ, ambalez, vb. I. 1. Tranz. A împacheta ceva într-un material protector, în vederea ușurării manipulării lui și a transportului. 2. Tranz. A face ca viteza unui motor să devină mai mare decât viteza lui nominală. 3. Refl. (Despre cai) A începe să fugă tare (fără a putea fi oprit). 4. Refl. Fig. A se lăsa purtat de mânie, de entuziasm, a se avânta într-o discuție aprinsă; a se antrena, a se aprinde. – Din fr. emballer.

AMBALÁ, ambalez, vb. I. 1. Tranz. A împacheta ceva într-un material protector, în vederea ușurării manipulării lui și a transportului. 2. Tranz. A face ca viteza unui motor să devină mai mare decât viteza lui nominală. 3. Refl. (Despre cai) A începe să fugă tare (fără a putea fi oprit). 4. Refl. Fig. A se lăsa purtat de mânie, de entuziasm, a se avânta într-o discuție aprinsă; a se antrena, a se aprinde. – Din fr. emballer.

AMBALÁ1, ambalez, vb. I. Tranz. A împacheta ceva într-im material protector (hîrtie, pînză groasă, scînduri etc.) în vederea transportului. Un tapițer ambala pianul. VLAHUȚĂ, O. A. III 145.

AMBALÁ2, ambalez, vb. I. Refl. 1. (Despre motoare, p. ext. despre mașini) A trece peste turația obișnuită. Motorul automobilului s-a ambalat.Tranz. Șoferul a ambalat motorul. 2. Fig. (Franțuzism; despre oameni) A se lăsa cuprins de pasiune (mînie, entuziasm etc.); a se iuți, a se aprinde, a se porni. Iancule, bagă de seamă, nu te ambala. DELAVRANCEA, S. 119. 3. (Franțuzism rar; despre cai) A-și lua vînt, a scăpa fără a mai putea fi ținut în frîu.

AMBALÁ1, ambalez, vb. I. Tranz. A împacheta ceva într-un material protector, în vederea transportului. – Fr. emballer.

AMBALÁ2, ambalez, vb. I. Refl. 1. (Despre motoare, p. ext. despre mașini) A trece peste turația obișnuită. ◊ Tranz. Șoferul a ambalat motorul. 2. (Despre cai) A-și lua vânt, a scăpa fără a mai putea fi oprit. 3. Fig. A se lăsa cuprins de pasiune; a se aprinde. – Fr. (s')emballer.

ambalá (a ~) vb., ind. prez. 3 ambaleáză

ambalá vb., ind. prez. 1 sg. ambaléz, 3 sg. și pl. ambaleáză

ambalá [At: I. IONESCU, M. 395 / Pzi: -léz / E: fr emballer] 1 vt A împacheta. 2 vt (Pex) A pune într-o cutie (de lemn). 3 vr (Rar; d. cai) A scăpa din frâu. 4 vr (Pex; d. oameni) A se lăsa cuprins de sentimente. 5 vr A se avânta într-o discuție aprinsă. 6 vtr (D. motoare) A face ca viteza să fie mai mare decât cea nominală.

AMBALÁ vb. v. împacheta.

AMBALÁ vb. I. I. tr. A împacheta ceva (în hârtie, carton etc.) pentru a putea fi transportat. II. refl. 1. (Despre cai) A-și lua vânt; a scăpa din frâu. 2. (Fig.; despre oameni) A se înflăcăra, a se entuziasma, a se pasiona, a se aprinde. 3. (Despre motoare, mașini) A depăși turația normală. [< fr. (s')emballer].

AMBALÁ vb. I. tr. 1. a împacheta pentru transportat. 2. a face un motor să depășească turația normală. II. refl. 1. (despre cai) a-și lua avânt. 2. (fig.; despre oameni) a se lăsa purtat de mânie, de entuziasm; a se înflăcăra. (< fr. /s'/emballer)

A SE AMBALÁ mă ~éz intranz. 1) (despre cai) A trece la fugă în galop. 2) (despre motoare) A depăși turația normală. 3) (despre persoane) A căpăta tot mai mult suflet; a se umple de elan; a se însufleți; a se înflăcăra; a se anima; a se antrena. /< fr. emballer

A AMBALÁ ~éz tranz. (obiecte, mărfuri, produse) A pune într-un ambalaj; a prevedea cu ambalaj; a împacheta. /<fr. emballer


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AMBALÁRE s. ambalaj, împachetare, împachetat. (~ mărfii.)

AMBALÁ vb. a împacheta, (Transilv.) a pocoli. (~ un colet.)