2 intrări
21 de definiții
din care- explicative (14)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ALIAT, -Ă, aliați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Unit, întovărășit cu cineva printr-o alianță în vederea unei acțiuni comune; (despre un stat) care a încheiat un tratat de alianță. 2. S. m. și f. Persoană, clasă, partid, stat etc. care se unește cu cineva în vederea unei acțiuni comune. 3. Adj. (Despre metale) Căruia i s-a adăugat o anumită cantitate din unul sau mai multe elemente pentru a forma un aliaj. [Pr.: -li-at] – V. alia.
aliant, ~ă a [At: DA ms / P: a-li-ant / Pl: ~nți, ~e / E: nct] (D. metale) Care intră în aliaj (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
aliat2, ~ă [At: ȘINCAI, HR, II, 26/32 / P: a-li-at / Pl: ~ați, ~e / V: (înv) ~ant / E: alia] 1 a (D. un stat) Care a încheiat un tratat de alianță (1). 2-3 smf, a (Persoană, clasă, partid, stat etc.) care se alătură cuiva în vederea realizării unei acțiuni comune. 4-5 smf, a (Pex) (Persoană) care sprijină pe cineva într-o acțiune. 6-7 smf, a (Frm) (Persoană sau familie) înrudită prin căsătorie. 8 a (D. metale) Căruia i s-a adăugat o anumită cantitate din unul sau mai multe elemente pentru a forma un aliaj (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*ALIAT, -ATĂ adj. sm. f. p. ALIA: aliații ambelor puteri au fost învinși ¶¶ contr. NEALIAT.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ALIAT, -Ă, aliați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Unit, întovărășit cu cineva printr-o alianță în vederea unei acțiuni comune; (despre un stat) care a încheiat un tratat de alianță. 2. S. m. și f. Persoană, clasă, partid, stat etc. care se unește cu cineva în vederea unei acțiuni comune. 3. Adj. (Despre metale) Căruia i s-a adăugat o anumită cantitate din unul sau mai multe elemente, pentru a forma un aliaj. [Pr.: -li-at] – V. alia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ALIAT2, -Ă, aliați, -te, s. m. și f. Persoană, clasă, partid, stat etc. care a intrat în alianță cu cineva. Clasa muncitoare, clasă conducătoare în stat, acordă un sprijin permanent aliatului ei, țărănimea muncitoare, ferind-o de exploatarea chiaburească, ajutînd-o să obțină recolte bogate, să-și ridice zi de zi bunăstarea. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2636. – Pronunțat: -li-at.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALIAT1, -Ă, aliați, -te, adj. Unit sau întovărășit cu cineva printr-o alianță în vederea unei acțiuni comune. Regimul de stat al republicii noastre, regimul democrației populare, reprezintă puterea oamenilor muncii de la orașe și sate, puterea clasei muncitoare aliate cu țărănimea muncitoare, cu alte cuvinte puterea majorității covîrșitoare a populației țării îndreptate împotriva unei minorități de exploatatori și asupritori. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 692. În curînd Plevna era să fie atacată cu toată puterea armatelor aliate. CARAGIALE, O. I 356. – Pronunțat: -li-at.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALIAT, -Ă, aliați, -te, adj., s. m. și f. I. 1. Adj. Unit, întovărășit cu cineva printr-o alianță în vederea unei acțiuni comune. 2. (Despre metale) Căruia i s-a adăugat o anumită cantitate din unul sau mai multe elemente, pentru a forma un aliaj. II. S. m. și f. Persoană, clasă, partid, stat etc. care a intrat în alianță cu cineva. [Pr.: -li-at] – V. alia.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ALIAT, -Ă adj. 1. Unit printr-o alianță. 2. (Despre metale) Căruia i s-a adăugat o anumită cantitate dintr-un alt element în vederea formării unui aliaj. // s.m. și f. Persoană, organizație, stat etc. care a intrat într-o alianță. / < alia, cf. fr. allié].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ALIAT, -Ă I. adj. 1. unit printr-o alianță. 2. (despre metale) căruia i s-a adăugat o anumită cantitate dintr-un alt element pentru un aliaj. II. s. m. f. persoană, organizație, stat care face parte dintr-o alianță. (< alia)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ALIAT ~tă (~ți, ~te) și substantival 1) Care este unit printr-o alianță. State ~te. 2) (despre metale) Căruia i s-a adăugat (prin topire) un alt element. /v. a alia
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
aliat a. 1. înrudit prin alianță; 2. unit, confederat.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Aliații pl. 1. Englezii, Rușii, Austriacii, Prusienii etc. cari invadară Franța în 1814 și 1815; 2. Bulgarii, Sârbii și Grecii, aliați în contra Turciei (1912-1913); 3. (în cursul răsboiului mondial) popoarele aliate în contra Germaniei, Austro-Ungariei si Turciei (1914-1918).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*aliát, -ă adj. (fr. allié). Rudă pin alianță. Confederat. – Pe la 1820 aliant.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
aliat (desp. -li-at) adj. m., s. m., pl. aliați; adj. f., s. f. aliată, pl. aliate
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
aliat (-li-at) adj. m., s. m., pl. aliați; adj. f., s. f. aliată, pl. aliate
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
aliat adj. m., s. m. (sil. -li-at), pl. aliați; f. sg. aliată, pl. aliate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ALIAT s. (înv.) soț, soție.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ALIAT s. (înv.) soț, soție. (~ lor în război.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Aliat ≠ adversar, dușman
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
aliant În texte mai vechi apare pentru aliat varianta aliant (vezi exemple în DA). S-ar putea părea că e vorba de o deformare a lui aliat sub influența participiilor prezente latinești, în genul lui premiant pentru premiat (nu dau exemplul adresant, deoarece acesta nu este pur și simplu corupt din adresat, ci s-a amestecat și germ. Adressant, care, ce e drept, înseamnă „trimițător”, nu „destinatar”). Cred însă că nu aceasta e explicația adevărată: mai probabil mi se pare că avem în aliant o formă refăcută din alianță.
- sursa: GAER (1975)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: a-li-a-tă
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
- silabație: a-li-at
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) Surse flexiune: MDA2 | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
aliat, aliatăadjectiv
- 1. Unit, întovărășit cu cineva printr-o alianță în vederea unei acțiuni comune; (despre un stat) care a încheiat un tratat de alianță. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: unit întovărășit
- Regimul de stat al republicii noastre, regimul democrației populare, reprezintă puterea oamenilor muncii de la orașe și sate, puterea clasei muncitoare aliate cu țărănimea muncitoare, cu alte cuvinte puterea majorității covîrșitoare a populației țării îndreptate împotriva unei minorități de exploatatori și asupritori. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 692. DLRLC
- În curînd Plevna era să fie atacată cu toată puterea armatelor aliate. CARAGIALE, O. I 356. DLRLC
-
- 2. (Despre metale) Căruia i s-a adăugat o anumită cantitate din unul sau mai multe elemente pentru a forma un aliaj. DEX '09 DN
etimologie:
- alia DEX '09 DEX '98 DN
aliat, aliațisubstantiv masculin aliată, aliatesubstantiv feminin
- 1. Persoană, clasă, partid, stat etc. care se unește cu cineva în vederea unei acțiuni comune. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Clasa muncitoare, clasă conducătoare în stat, acordă un sprijin permanent aliatului ei, țărănimea muncitoare, ferind-o de exploatarea chiaburească, ajutînd-o să obțină recolte bogate, să-și ridice zi de zi bunăstarea. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2636. DLRLC
-
etimologie:
- alia DEX '09 DEX '98 DN