ales¹ [At: (a. 1697) ap. HEM 851 / Pl: ~uri / E: alege] 1 sn (Înv) Descurcare. 2 sn (Înv) Hotărâre. 3 sn (Înv) Rezultat¹. 4 sn (Rar) Alegere (18). 5 sn (Spc) Sărbătoarea păcurarului¹, care are loc la 22 aprilie, la întâia mulsoare a oilor și întâia separare a mieilor dintre oi. 6 sn (Spc) Separare a oilor mulgătoare de cele sterpe când sunt aduse la muls. 7 i Exclamație care se strigă atunci când se aleg oile la strungă. 8 sn (Îlav) De ~ De preferat. 9 sn (Îla) Pe ~(e) Deosebit. 10 sn (Îlav) Pe ~(e), pe ~ul sau într-~(uri) La liberă alegere. 11 sn (Îlav) Pe ne~(e) De-a valma. 12 sn (Ban; înv; îs) ~ul viilor Culesul viilor.

ales², ~easă [At: COD. VOR. 72/9 / Pl: ~eși, ~e / E: alege] 1 a Pur. 2 a De calitatea întâi. 3 a (Înv; d. moșii) Hotărnicit². 4 a Separat². 5 a (Înv) Descurcat². 6 a (Înv) Hotărât². 7-8 a, av (Îvp) Clar. 9 a (Pop; îe) Nici acasă nu-i ~easă Se spune despre o situație încurcată. 10-11 a, av (Jur; înv, șîs lucru ~) Evident. 12-13 a, av (Îvp) Precis. 14 a Deosebit de alții sau dintr-un tot. 15 a Remarcabil. 16 a Distins. 17 a Nobil. 18 a Excepțional. 19 a Prețios. 20 a Rar. 21 a (Îe; mpl) ~ pe (sau de pe ori după) sprânceană Selecționat după criterii foarte stricte Si: tot unul și unul. 22 a (îlav) Mai ~ în special. 23 a (D. țesături) Lucrat cu diverse modele ornamentale. 24-25 smf, a (Reprezentant) care a fost desemnat prin vot. 26 sm (Tlg) Martir. 27 a (Tlg; îs) Poporul (sau neamul) ~ Poporul evreu. 28 smfa (Șîs -ul inimii) Logodnic. 29 smfa (Îas) Iubit. 30 smp (Înv; îs) -eșii satului Cei patru fruntași ai satului, desemnați prin vot de consătenii lor și învestiți cu autoritate administrativă și drept de jurisdicție în litigiile de importanță mai mică. 31 smp (Adi; îs) -eșii poporului Reprezentanții puterii politice, administrative etc. 32 av (Îvp) Sigur. 33 av (Îvp) Amănunțit. 34 av (Îvp) Anume. 35 av (Îvp) Deosebit. 36 av (Îvp) Îndeosebi.

ALÉS¹ s. n. Faptul de a (se) alege. ◊ Loc. adj. Pe ales(e) = deosebit, special. ◊ Loc. adv. Pe ales(e) sau într-ales = la liberă alegere, după plac. [Formă gramaticală: (în loc.) alese] – V. alege.

ALÉS², -EÁSĂ, aleși, -se, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Deosebit dintre alții sau dintr-un tot. 2. (Adesea substantivat) Desemnat prin vot. 3. Deosebit, distins, remarcabil; scump, rar ◊ Loc. adv. Mai ales = în special, îndeosebi. 4. (Despre țesături) Lucrat cu flori sau cu modele. II. S. m. și f. (Art.) Persoană iubită (cu care se căsătorește cineva). – V. alege.

ALÉS², -EÁSĂ, aleși, -se, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Deosebit dintre alții sau dintr-un tot. 2. (Adesea substantivat) Desemnat prin vot. 3. Deosebit, distins, remarcabil; scump, rar. ◊ Loc. adv. Mai ales = în special, îndeosebi. 4. (Despre țesături) Lucrat cu flori sau cu modele. II. S. m. și f. (art.) Persoană iubită (cu care se căsătorește cineva). – V. alege.

ALÉS¹ s. n. Faptul de a (se) alege. ◊ Loc. adj. Pe ales(e) = deosebit, special. ◊ Loc. adv. Pe ales(e) sau într-ales = la liberă alegere, după plac. [Formă gramaticală: (în loc.) alese] – V. alege.

ALÉS¹ s. n. Faptul de a alege; alegere. Mă dusei pe sat în jos, Să-mi aleg drăguț frumos; Amar de alesul meu, Cum mi-am ales eu de rău. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 180. ◊ Loc. adj. Pe ales sau pe alese sau (rar) pe alesul = deosebit, aparte, special. Carnea pe alese și măruntaiele aveau mușteriii lor. PAS, L. I 71. Nu caut vorbe pe ales, Nici știu cum aș începe = Deși vorbești pe înțeles. Eu nu te pot pricepe. EMINESCU, O. I 173. ◊ Loc. adv. Într-ales, pe ales sau pe alese = la alegere. Nu se vinde pe alese. ◊ Cum ajunge în grădină, o dată începe a smulge la salăți într-ales. CREANGĂ, P. 215. – Formă gramaticală: (în locuțiuni) alese.

ALÉS², -EÁSĂ, aleși, -se, adj. 1. Deosebit dintre alții sau dintr-un tot (după criterii obiective sau subiective). De multe ce sînt și dese, Nu le putem spune alese. TEODORESCU, P. P. 174. ◊ Loc. adv. Mai ales = îndeosebi, în special. Mai ales m-am uitat la un nour cătră Ceahlău. SADOVEANU, B. 23. Oamenii se priveau și mai ales băieții leșinau de rîs. CREANGĂ, P. 306. ◊ (Substantivat) Un flăcău frumos răsare, E Teleajenul, copilă, Simți că este-al tău ales. COȘBUC, P. I 169. (Adverbial, regional) Precizat, accentuat. Ți-am spus, bade, rupt-ales, Că nu pot să te iubesc. HODOȘ, P. P. 164. 2. Desemnat prin vot. O magistratură aleasă pe fiecare an. BĂLCESCU, O. II 14. ◊ (Substantivat) Alesul poporului = reprezentant al poporului în Marea Adunare Națională, în sfaturile populare etc. 3. Prețios, valoros, deosebit, remarcabil, distins. Și ca la mîndre nunți de crai, Ieșit-a-n cale-ales alai. COȘBUC, P. I 56. La Brustureni... ea găsi o bibliotecă aleasă. NEGRUZZI, S. I 109. 4. (Despre țesături) Lucrat cu flori sau modele (care se deosebesc pe un fond dintr-o singură culoare). Pe fătul de scînduri e așternută o scoarță aleasă în fel de fel de migălituri. DELAVRANCEA, S. 8.

ALÉS², -EÁSĂ, aleși, -se, adj. 1. Deosebit dintre alții sau dintr-un tot. 2. (Adesea substantivat) Desemnat prin vot. 3. Prețios, remarcabil; distins. ◊ Loc. adv. Mai ales = în special, îndeosebi. 4. (Despre țesături) Lucrat cu flori sau cu modele. – V. alege.

ALÉS¹ s. n. Faptul de a (se) alege. ◊ Loc. adj. Pe ales(e) = deosebit, special. ◊ Loc. adv. Pe ales(e) sau într-ales = la liberă alegere, după plac. [Formă gramaticală: (în expr.) alese].

alés¹ adj. m., s. m., pl. aléși; adj. f., s. f. aleásă, pl. alése

alés² s. n.

alés s. n. (pl. alese în loc. pe ~)

ALÉS adj. 1. v. selecționat. 2. v. deosebit. 3. v. eminent. 4. distins, fin, rafinat, select, stilat, subtil, (fam.) șic, (fig.) subțire. (Un public ~.) 5. delicat, distins, fin, manierat, politicos. (O comportare ~easă.) 6. generos, mărinimos, nobil. (Animat de sentimente ~.) 7. aparte, deosebit, distins, (înv. și reg.) scump. (Vorbe ~.) 8. aristocrat, aristocratic, bun, distins, ilustru, înalt, mare, nobil, (înv. și pop.) mărit, slăvit, (înv.) blagorod, blagorodnic, (grecism înv.) evghenicos, evghenis, (fam. și peior.) simandicos. (Aparținea unei familii ~.)

ALÉS s. v. selecționare.

ALÉS¹ ~și m. 1) Persoană care a fost desemnată prin vot. ~șii poporului. 2) Persoană preferată. ~sul inimii. /v. a alege

ALÉS² aleásă (aléși, alése) 1) v. A ALEGE și A SE ALEGE. 2) Care este mai bun între mai multe lucruri sau persoane. Opere alese. ◊ Mai ~ îndeosebi; în special. 2) Care este distins, remarcabil; deosebit; rar; scump. Oameni aleși. Mâncăruri alese. /v. a alege

ales a. 1. cineva sau ceva luat din mai mulți sau din mai multe; 2. fig: deosebit, distins; ales pe sprânceană, neobișnuit și fără pereche (în bine sau în rău); 3. împodobit cu figuri colorate (de țesături). ║ m. 1. ființă aleasă, cea mai bună: mulți chemați, puțini aleși; 2. (la țară) fruntaș: aleșii satului; 3. reprezentantul națiunii numit de alegători (pentru Cameră de la 25 ani, pentru Senat de la 40). ║ adv. întocmai; mai ales, mai cu seamă.

alés, -eásă adj., pl. eșĭ, ese. Distins: societate aleasă. Aleasa inimiĭ, femeĭa care ți-a plăcut. Aleșĭ pe sprinceană, aleșĭ tot unu și unu (de ex., despre niște bătăușĭ la alegerĭ); mulțĭ chemațĭ, puținĭ aleșĭ, puținĭ găsițĭ apțĭ, Aleșiĭ satuluĭ, fruntașiĭ satuluĭ (care aveau și rolu de judecătorĭ). Maĭ ales (pop. și vechĭ numaĭ ales), maĭ cu samă, în special. Pe alese și într’ales, alegînd, după alegere. S. n. Alegere: am perdut mult timp cu alesu grîuluĭ.

alége [At: COD. VOR. 3/12 / Pzi: aleg / Ps: alesei, (îvp) aleș(u) / Par: ales / E: ml allegere ( = eligere)] (Construit adesea cu pp din, dintre, de la, în, între, de) 1 vt A separa ceva sau pe cineva dintre alte lucruri sau ființe. 2 vt A despărți ceva în două sau în mai multe părți. 3 vt (Îe) A ~ cărare A despărți părul în două părți cu pieptenele. 4 vt (Jur; înv; d. moșii) A hotărnici. 5 vr (D. ființe) A se desprinde dintr-o mulțime. 6 vr (Pop; îe) Alege-te! Dă-te în lături! 7-8 vtr (D. ființe) A (se) împărți, formând mai multe grupe. 9 vr (D. animale) A se răzleți. 10 vr (D. materii solide) A ieși la suprafața unui lichid (în urma unui proces chimic sau fizic). 11-12 vtr (Pop) A (se) deosebi dintre alții Si: a (se) distinge. 13 vt (Pop) A discerne. 14 vt (Pop) A înțelege. 15 vt (Pop; îe) A-i ~ cuiva ceva (din vorbe, din răspuns etc.) A înțelege clar ce spune cineva. 16 vt (Îae) A sesiza intențiile cuiva. 17 vru (Înv; îe) A i se ~ cuiva ceva A înțelege ceva. 18 vi (înv; îe) A ~ de ceva A face deosebire între diferite lucruri. 19-20 vi (Îae) A vorbi (sau a scrie) deosebit despre ceva. 21 vt (D. țesături) A țese în (sau cu) flori ori desene (în diferite culori). 22 vt (D. boabele plantelor leguminoase, semințe etc.) A curăța prin selecție. 23 vt A căuta. 24 vt (îe) A ~ pe (sau de pe) sprânceană A selecta ce este mai bun, mai valoros dintr-un anumit punct de vedere. 25 vt (îe) A ales până a cules Se spune despre persoanele pretențioase, care se decid greu (în alegerea unui lucru), iar în final optează pentru o soluție proastă. 26 vt A găsi. 27 vt (Șîlv, înv, a ~ mai vârtos sau, pop, a ~ mai bine) A prefera ceva sau pe cineva. 28 vt (Șal) A părtini. 29 vt A-și fixa preferințele asupra unui fapt sau asupra unei persoane. 30 vt (Spc) A desemna pe cineva prin vot și: a vota. 31 vrp (îfm) A-și depune candidatura pentru a fi desemnat prin vot pentru o funcție (primar, deputat etc.). 32 vt (Jur; înv) A decide. 33 vt (Pop; îe) Urma alege! în final se decid lucrurile. 34 vt (Îae) La final se va hotărî cine a avut dreptate. 35 vt (Pop; îe) Clopotul ~ Averea unei persoane se va cunoaște după moartea acesteia. 36 vt (Înv; îe) A ~ într-un sfat A decide unanim. 37 vt (Înv; îe) A ~ cu sfatul sau a-și ~ sfat să... A decide în urma unei consfătuiri. 38 vt (Înv; îe) A se ~ pricina asupra cuiva A face pe cineva responsabil, vinovat de ceva. 39 vr A se hotărî. 40 vr A se dezvălui. 41 vr A se termina într-un fel sau în altul. 42 vru A se ~ să... A fi hotărât de soartă să... Si: a fi menit să..., (pop) a fi ursit să... 43 vru (Îvp; îe) A i se ~ cuiva (din două una sau într-un fel sau altul sau la un fel) A se sfârși într-un fel sau altul. 44 vru (Îae) A se decide ceva pentru cineva. 45 vrim (Îe) Aleagă-se! Fie ce-o fi! 46-47 vrim (Îe) A (nu) i se ~ cuiva de ceva A (nu) mai avea dispoziția (vremea) să... 48 vr (Îvp; îe) A se ~ cineva ceva A deveni. 49 vr (Îe; de obicei în construcții interogative sau exclamative) A se ~ de (sau din) ceva sau cineva A ajunge într-o anumită situație (rea). 50 vr (Îe) A nu se ~ nimic de ceva sau cineva A nu rezulta nimic. 51 vr (îe) A se ~ praf și pulbere (scrum, cenușă) sau a se ~ praful de cineva (sau de ceva) A se distruge complet. 52 vr (Îe) A se ~ cu ceva (din...) A rămâne cu ceva de pe urma unei acțiuni, a unei împrejurări etc. 53 vr (Îae) A profita de o ocazie.