ALÉS², -EÁSĂ, aleși, -se, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Deosebit dintre alții sau dintr-un tot. 2. (Adesea substantivat) Desemnat prin vot. 3. Deosebit, distins, remarcabil; scump, rar ◊ Loc. adv. Mai ales = în special, îndeosebi. 4. (Despre țesături) Lucrat cu flori sau cu modele. II. S. m. și f. (Art.) Persoană iubită (cu care se căsătorește cineva). – V. alege.

ALÉS¹ s. n. Faptul de a (se) alege. ◊ Loc. adj. Pe ales(e) = deosebit, special. ◊ Loc. adv. Pe ales(e) sau într-ales = la liberă alegere, după plac. [Formă gramaticală: (în loc.) alese] – V. alege.

ALÉS², -EÁSĂ, aleși, -se, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Deosebit dintre alții sau dintr-un tot. 2. (Adesea substantivat) Desemnat prin vot. 3. Deosebit, distins, remarcabil; scump, rar. ◊ Loc. adv. Mai ales = în special, îndeosebi. 4. (Despre țesături) Lucrat cu flori sau cu modele. II. S. m. și f. (art.) Persoană iubită (cu care se căsătorește cineva). – V. alege.

ALÉS¹ s. n. Faptul de a (se) alege. ◊ Loc. adj. Pe ales(e) = deosebit, special. ◊ Loc. adv. Pe ales(e) sau într-ales = la liberă alegere, după plac. [Formă gramaticală: (în loc.) alese] – V. alege.

ALÉS¹ s. n. Faptul de a alege; alegere. Mă dusei pe sat în jos, Să-mi aleg drăguț frumos; Amar de alesul meu, Cum mi-am ales eu de rău. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 180. ◊ Loc. adj. Pe ales sau pe alese sau (rar) pe alesul = deosebit, aparte, special. Carnea pe alese și măruntaiele aveau mușteriii lor. PAS, L. I 71. Nu caut vorbe pe ales, Nici știu cum aș începe = Deși vorbești pe înțeles. Eu nu te pot pricepe. EMINESCU, O. I 173. ◊ Loc. adv. Într-ales, pe ales sau pe alese = la alegere. Nu se vinde pe alese. ◊ Cum ajunge în grădină, o dată începe a smulge la salăți într-ales. CREANGĂ, P. 215. – Formă gramaticală: (în locuțiuni) alese.

ALÉS², -EÁSĂ, aleși, -se, adj. 1. Deosebit dintre alții sau dintr-un tot (după criterii obiective sau subiective). De multe ce sînt și dese, Nu le putem spune alese. TEODORESCU, P. P. 174. ◊ Loc. adv. Mai ales = îndeosebi, în special. Mai ales m-am uitat la un nour cătră Ceahlău. SADOVEANU, B. 23. Oamenii se priveau și mai ales băieții leșinau de rîs. CREANGĂ, P. 306. ◊ (Substantivat) Un flăcău frumos răsare, E Teleajenul, copilă, Simți că este-al tău ales. COȘBUC, P. I 169. (Adverbial, regional) Precizat, accentuat. Ți-am spus, bade, rupt-ales, Că nu pot să te iubesc. HODOȘ, P. P. 164. 2. Desemnat prin vot. O magistratură aleasă pe fiecare an. BĂLCESCU, O. II 14. ◊ (Substantivat) Alesul poporului = reprezentant al poporului în Marea Adunare Națională, în sfaturile populare etc. 3. Prețios, valoros, deosebit, remarcabil, distins. Și ca la mîndre nunți de crai, Ieșit-a-n cale-ales alai. COȘBUC, P. I 56. La Brustureni... ea găsi o bibliotecă aleasă. NEGRUZZI, S. I 109. 4. (Despre țesături) Lucrat cu flori sau modele (care se deosebesc pe un fond dintr-o singură culoare). Pe fătul de scînduri e așternută o scoarță aleasă în fel de fel de migălituri. DELAVRANCEA, S. 8.

ALÉS², -EÁSĂ, aleși, -se, adj. 1. Deosebit dintre alții sau dintr-un tot. 2. (Adesea substantivat) Desemnat prin vot. 3. Prețios, remarcabil; distins. ◊ Loc. adv. Mai ales = în special, îndeosebi. 4. (Despre țesături) Lucrat cu flori sau cu modele. – V. alege.

ALÉS¹ s. n. Faptul de a (se) alege. ◊ Loc. adj. Pe ales(e) = deosebit, special. ◊ Loc. adv. Pe ales(e) sau într-ales = la liberă alegere, după plac. [Formă gramaticală: (în expr.) alese].

alés¹ adj. m., s. m., pl. aléși; adj. f., s. f. aleásă, pl. alése

alés² s. n.

alés s. n. (pl. alese în loc. pe ~)

alés¹ [At: (a. 1697) ap. HEM 851 / Pl: ~uri / E: alege] 1 sn (Înv) Descurcare. 2 sn (Înv) Hotărâre. 3 sn (Înv) Rezultat¹. 4 sn (Rar) Alegere (18). 5 sn (Spc) Sărbătoarea păcurarului¹, care are loc la 22 aprilie, la întâia mulsoare a oilor și întâia separare a mieilor dintre oi. 6 sn (Spc) Separare a oilor mulgătoare de cele sterpe când sunt aduse la muls. 7 i Exclamație care se strigă atunci când se aleg oile la strungă. 8 sn (Îlav) De ~ De preferat. 9 sn (Îla) Pe ~(e) Deosebit. 10 sn (Îlav) Pe ~(e), pe -ul sau într-(uri) La liberă alegere. 11 sn (Îlav) Pe ne~(e) De-a valma. 12 sn (Ban; înv; îs) -ul viilor Culesul viilor.

alés², -eásă [At: COD. VOR. 72 / 9 / Pl: ~eși, -e / E: alege] 1 a Pur. 2 a De calitatea întâi. 3 a (Înv; d. moșii) Hotărnicit². 4 a Separat². 5 a (Înv) Descurcat². 6 a (Înv) Hotărât². 7-8 a, av (Îvp) Clar. 9 a (Pop; îe) Nici acasă nu-i -easă Se spune despre o situație încurcată. 10-11 a, av (Jur; înv, șîs lucru -) Evident. 12-13 a, av (Îvp) Precis. 14 a Deosebit de alții sau dintr-un tot. 15 a Remarcabil. 16 a Distins. 17 a Nobil. 18 a Excepțional. 19 a Prețios. 20 a Rar. 21 a (Îe; mpl) ~ pe (sau de pe ori după) sprânceană Selecționat după criterii foarte stricte Si: tot unul și unul. 22 a (îlav) Mai ~ în special. 23 a (D. țesături) Lucrat cu diverse modele ornamentale. 24-25 smf a (Reprezentant) care a fost desemnat prin vot. 26 sm (Tlg) Martir. 27 a (Tlg; îs) Poporul (sau neamul) - Poporul evreu. 28 smfa (Șîs -ul inimii) Logodnic. 29 smfa (Îas) Iubit. 30 smp (Înv; îs) -eșii satului Cei patru fruntași ai satului, desemnați prin vot de consătenii lor și învestiți cu autoritate administrativă și drept de jurisdicție în litigiile de importanță mai mică. 31 smp (Adi; îs) -eșii poporului Reprezentanții puterii politice, administrative etc. 32 av (Îvp) Sigur. 33 av (Îvp) Amănunțit. 34 av (Îvp) Anume. 35 av (Îvp) Deosebit. 36 av (Îvp) Îndeosebi.

ALÉS adj. 1. v. selecționat. 2. v. deosebit. 3. v. eminent. 4. distins, fin, rafinat, select, stilat, subtil, (fam.) șic, (fig.) subțire. (Un public ~.) 5. delicat, distins, fin, manierat, politicos. (O comportare ~easă.) 6. generos, mărinimos, nobil. (Animat de sentimente ~.) 7. aparte, deosebit, distins, (înv. și reg.) scump. (Vorbe ~.) 8. aristocrat, aristocratic, bun, distins, ilustru, înalt, mare, nobil, (înv. și pop.) mărit, slăvit, (înv.) blagorod, blagorodnic, (grecism înv.) evghenicos, evghenis, (fam. și peior.) simandicos. (Aparținea unei familii ~.)

ALÉS s. v. selecționare.

ALÉS¹ ~și m. 1) Persoană care a fost desemnată prin vot. ~șii poporului. 2) Persoană preferată. ~sul inimii. /v. a alege

ALÉS² aleásă (aléși, alése) 1) v. A ALEGE și A SE ALEGE. 2) Care este mai bun între mai multe lucruri sau persoane. Opere alese. ◊ Mai ~ îndeosebi; în special. 2) Care este distins, remarcabil; deosebit; rar; scump. Oameni aleși. Mâncăruri alese. /v. a alege

ales a. 1. cineva sau ceva luat din mai mulți sau din mai multe; 2. fig: deosebit, distins; ales pe sprânceană, neobișnuit și fără pereche (în bine sau în rău); 3. împodobit cu figuri colorate (de țesături). ║ m. 1. ființă aleasă, cea mai bună: mulți chemați, puțini aleși; 2. (la țară) fruntaș: aleșii satului; 3. reprezentantul națiunii numit de alegători (pentru Cameră de la 25 ani, pentru Senat de la 40). ║ adv. întocmai; mai ales, mai cu seamă.

alés, -eásă adj., pl. eșĭ, ese. Distins: societate aleasă. Aleasa inimiĭ, femeĭa care ți-a plăcut. Aleșĭ pe sprinceană, aleșĭ tot unu și unu (de ex., despre niște bătăușĭ la alegerĭ); mulțĭ chemațĭ, puținĭ aleșĭ, puținĭ găsițĭ apțĭ, Aleșiĭ satuluĭ, fruntașiĭ satuluĭ (care aveau și rolu de judecătorĭ). Maĭ ales (pop. și vechĭ numaĭ ales), maĭ cu samă, în special. Pe alese și într' ales, alegînd, după alegere. S. n. Alegere: am perdut [!] mult timp cu alesu grîuluĭ.

ALÉGE, alég, vb. III. 1. Tranz. A prefera ceva sau pe cineva; a-și fixa preferințele asupra unui fapt sau asupra unei persoane; a decide. 2. Tranz. A desemna pe cineva prin vot; a vota. 3. Tranz. (Pop.) A deosebi dintre alții, a recunoaște dintre mai mulți; a distinge. 4. Tranz. și refl. A (se) împărți formând mai multe grupe. ◊ Expr. (Tranz.) A alege cărare = a despărți părul în două cu pieptenele. ♦ Refl. impers. (Reg.) A apărea clar, limpede. 5. Tranz. A curăța prin selecție. ♦ Fig. A înțelege clar spusele cuiva. 6. Refl. A rămâne cu ceva de pe urma unei acțiuni, a unei împrejurări etc. 7. Refl. A ajunge într-o anumită situație (rea). ◊ Expr. A se alege praf și pulbere sau a se alege praful de cineva (sau de ceva) = a se distruge complet, a nu mai rămâne nimic (din ceva). [Perf. s. alesei, part. ales] – Lat. allegere.