ALEGERE, alegeri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) alege și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Fără alegere = la nimereală, la întâmplare. La alegere = după voia, după placul cuiva. 2. (Mai ales la pl.) Desemnarea prin vot a membrilor organelor reprezentative ale statului, ale unor organizații etc. – V. alege.

alegere sf [At: VARLAAM, C. 306 / Pl: ~ri / E: alege] 1 (D. substanțe, materii etc.) Separare. 2 Despărțire a părților unui lucru. 3 Selecție. 4 Preferință. 5 Decizie. 6 Sesizare a deosebirii dintre lucruri. 7 (Pop) Distingere a cuiva sau a ceva dintr-o mulțime. 8 (Fig) înțelegere clară a spuselor cuiva. 9 Căutare. 10 (Înv) Hotărnicire a unei moșii. 11 (Pop) Răzlețire a animalelor. 12 (D. materii solide) Ieșire la suprafață în urma unui proces chimic sau fizic. 13 Țesere cu ornamente (colorate). 14 Curățare prin selecție a boabelor plantelor leguminoase. 15 (Jur; înv) Sentință. 16 (Îlav) Fără ~ La întâmplare. 17 (Îlav) La ~ După voia, placul cuiva. 18 Desemnare, prin vot, a unui delegat, a unui laureat etc. 19 (Lpl) Procedură constituțională prin care cetățenii își exercită dreptul de vot pentru a-și desemna reprezentanții la nivelul administrației locale sau naționale.

ALEGERE sf.1 Faptul de a alege: baba era mulțămită cu alegerea ce-a făcut (CRG.) ¶ 2 Darea de drepturi, de o distincțiune prin simplu consimțimînt sau prin vot: ~a de Domn; ~a deputaților.

ALEGERE, alegeri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) alege și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Fără alegere = la nimereală, la întâmplare. La alegere = după voia, după placul cuiva. 2. (Mai ales la pl.) Operație care se efectuează conform unor norme precise și dinainte stabilite, pentru desemnarea prin vot a unei persoane destinate să îndeplinească o anumită sarcină. – V. alege.

ALEGERE, alegeri, s. f. Acțiunea de a (s e) alege și rezultatul ei. 1. Desemnare (a cuiva sau a ceva) dintre mai mulți; decizie prin selecționare în favoarea cuiva sau a ceva. Încet-încet, nora s-a dat pe brazdă și baba era mulțumită cu alegerea ce a făcut. CREANGĂ, P. 7. ◊ Loc. adv. Fără alegere = la întîmplare, pe nimerite. Loveau În dreapta și în stînga fără alegere. PAS, L. I 77. La alegere = după voia, după placul sau hotărîrea cuiva. 2. (Mai ales la pl.) Desemnare prin vot a unei persoane pentru o anumită sarcină. Alegeri prin vot deschis. Alegeri prin aclamații. ◊ Alegerile de deputați pentru Marea Adunare Națională și pentru sfaturile populare se fac prin vot universal, egal, direct și secret. CONST. R.P.R. 43. Alegerea sfaturilor populare – noile organe locale ale puterii de stat – a însemnat un pas înainte spre întărirea statului de democrație populară, spre atragerea maselor largi în conducerea treburilor obștești. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 563. Făgăduielile prefecților, la alegeri, au rămas făgăduieli, trecătoare ca scamele de păpădie. SADOVEANU, M. C. 182. 3. Despărțirea părului în două (pentru a potrivi pieptănătura). Niciodată în viața lui nu pusese atîta grijă în alegerea cărării. VLAHUȚĂ, O. A. 132. 4. Separare (prin diverse procedee) a unei substanțe dintr-o masă care o conține. Din zărul ce rămîne după alegerea untului se face urdă bătută. La HEM.

ALEGERE, alegeri, s. f. Acțiunea de a (se) alege și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Fără alegere = la întîmplare. La alegere = după voia, după placul cuiva. ♦ (La pl.) Operație care se efectuează conform unor norme precise și dinainte stabilite, pentru desemnarea prin vot a unei persoane destinate să îndeplinească o anumită sarcină.

ALEGERE ~i f. 1) v. A ALEGE și A SE ALEGE. ◊ La ~ la discreție; după plac. 2) la pl. Desemnare prin vot a unei persoane pentru un anumit post în organele puterii de stat sau în alte organe. /v. a alege

ALEGERE s.f. (Mold.) Dialog, discuție. Alegirea între împărat și între Bertoldu. B 1774, 1^v. Numai cei ce te-a sfătuit să faci această alegere cu mine. B 1774, 4^v; cf. B 1775, 58^r. Etimologie: lat. lit. allĕgēre. Cf. b e s a d ă.

alegere f. fapta de a alege și rezultatul ei: alegere de senatori, de deputați, de consilieri.

alégere f. Acțiunea de a alege: alegere de senatorĭ, de deputațĭ, de primarĭ.

AD LIBITUM (lat.) = După voie.

alegere s. f., g.-d. art. alegerii; pl. alegeri

alegere s. f., g.-d. art. alegerii; pl. alegeri

alegere s. f., g.-d. art. alegerii; pl. alegeri

ALEGERE s. 1. v. selecționare. 2. v. opțiune. 3. (la pl.) scrutin, vot, votare. (În timpul ~ilor.)

ALEGERE s. 1. ales, selectare, selectat, selecție, selecționare, selecționat, sortare, sortat, triat, triere. (~ semințelor.) 2. opțiune. (~ lui s-a dovedit fericită.) 3. (la pl.) scrutin, vot. (În timpul ~.)

AD LIBITUM (lat.) după voie; la alegere – A executa o bucată muzicală ad libitum, în conformitate cu dorința de interpretare a artistului.