2 intrări

40 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALEGERE, alegeri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) alege și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Fără alegere = la nimereală, la întâmplare. La alegere = după voia, după placul cuiva. 2. (Mai ales la pl.) Desemnarea prin vot a membrilor organelor reprezentative ale statului, ale unor organizații etc. – V. alege.

alegere sf [At: VARLAAM, C. 306 / Pl: ~ri / E: alege] 1 (D. substanțe, materii etc.) Separare. 2 Despărțire a părților unui lucru. 3 Selecție. 4 Preferință. 5 Decizie. 6 Sesizare a deosebirii dintre lucruri. 7 (Pop) Distingere a cuiva sau a ceva dintr-o mulțime. 8 (Fig) înțelegere clară a spuselor cuiva. 9 Căutare. 10 (Înv) Hotărnicire a unei moșii. 11 (Pop) Răzlețire a animalelor. 12 (D. materii solide) Ieșire la suprafață în urma unui proces chimic sau fizic. 13 Țesere cu ornamente (colorate). 14 Curățare prin selecție a boabelor plantelor leguminoase. 15 (Jur; înv) Sentință. 16 (Îlav) Fără ~ La întâmplare. 17 (Îlav) La ~ După voia, placul cuiva. 18 Desemnare, prin vot, a unui delegat, a unui laureat etc. 19 (Lpl) Procedură constituțională prin care cetățenii își exercită dreptul de vot pentru a-și desemna reprezentanții la nivelul administrației locale sau naționale.

ALEGERE sf.1 Faptul de a alege: baba era mulțămită cu alegerea ce-a făcut (CRG.) 2 Darea de drepturi, de o distincțiune prin simplu consimțimînt sau prin vot: ~a de Domn; ~a deputaților.

ALEGERE, alegeri, s. f. 1. Acțiunea de a (se) alege și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Fără alegere = la nimereală, la întâmplare. La alegere = după voia, după placul cuiva. 2. (Mai ales la pl.) Operație care se efectuează conform unor norme precise și dinainte stabilite, pentru desemnarea prin vot a unei persoane destinate să îndeplinească o anumită sarcină. – V. alege.

ALEGERE, alegeri, s. f. Acțiunea de a (s e) alege și rezultatul ei. 1. Desemnare (a cuiva sau a ceva) dintre mai mulți; decizie prin selecționare în favoarea cuiva sau a ceva. Încet-încet, nora s-a dat pe brazdă și baba era mulțumită cu alegerea ce a făcut. CREANGĂ, P. 7. ◊ Loc. adv. Fără alegere = la întîmplare, pe nimerite. Loveau În dreapta și în stînga fără alegere. PAS, L. I 77. La alegere = după voia, după placul sau hotărîrea cuiva. 2. (Mai ales la pl.) Desemnare prin vot a unei persoane pentru o anumită sarcină. Alegeri prin vot deschis. Alegeri prin aclamații.Alegerile de deputați pentru Marea Adunare Națională și pentru sfaturile populare se fac prin vot universal, egal, direct și secret. CONST. R.P.R. 43. Alegerea sfaturilor populare – noile organe locale ale puterii de stat – a însemnat un pas înainte spre întărirea statului de democrație populară, spre atragerea maselor largi în conducerea treburilor obștești. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 563. Făgăduielile prefecților, la alegeri, au rămas făgăduieli, trecătoare ca scamele de păpădie. SADOVEANU, M. C. 182. 3. Despărțirea părului în două (pentru a potrivi pieptănătura). Niciodată în viața lui nu pusese atîta grijă în alegerea cărării. VLAHUȚĂ, O. A. 132. 4. Separare (prin diverse procedee) a unei substanțe dintr-o masă care o conține. Din zărul ce rămîne după alegerea untului se face urdă bătută. La HEM.

ALEGERE, alegeri, s. f. Acțiunea de a (se) alege și rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Fără alegere = la întîmplare. La alegere = după voia, după placul cuiva. ♦ (La pl.) Operație care se efectuează conform unor norme precise și dinainte stabilite, pentru desemnarea prin vot a unei persoane destinate să îndeplinească o anumită sarcină.

ALEGERE ~i f. 1) v. A ALEGE și A SE ALEGE.La ~ la discreție; după plac. 2) la pl. Desemnare prin vot a unei persoane pentru un anumit post în organele puterii de stat sau în alte organe. /v. a alege

ALEGERE s.f. (Mold.) Dialog, discuție. Alegirea între împărat și între Bertoldu. B 1774, 1v. Numai cei ce te-a sfătuit să faci această alegere cu mine. B 1774, 4v; cf. B 1775, 58r. Etimologie: lat. lit. allĕgēre. Cf. b e s a d ă.

alegere f. fapta de a alege și rezultatul ei: alegere de senatori, de deputați, de consilieri.

alégere f. Acțiunea de a alege: alegere de senatorĭ, de deputațĭ, de primarĭ.

ALEGE, aleg, vb. III. 1. Tranz. A prefera ceva sau pe cineva; a-și fixa preferințele asupra unui fapt sau asupra unei persoane; a decide. 2. Tranz. A desemna pe cineva prin vot; a vota. 3. Tranz. (Pop.) A deosebi dintre alții, a recunoaște dintre mai mulți; a distinge. 4. Tranz. și refl. A (se) împărți formând mai multe grupe. ◊ Expr. (Tranz.) A alege cărare = a despărți părul în două cu pieptenele. ♦ Refl. impers. (Reg.) A apărea clar, limpede. 5. Tranz. A curăța prin selecție. ♦ Fig. A înțelege clar spusele cuiva. 6. Refl. A rămâne cu ceva de pe urma unei acțiuni, a unei împrejurări etc. 7. Refl. A ajunge într-o anumită situație (rea). ◊ Expr. A se alege praf și pulbere sau a se alege praful de cineva (sau de ceva) = a se distruge complet, a nu mai rămâne nimic (din ceva). [Perf. s. alesei, part. ales] – Lat. allegere.

alege [At: COD. VOR. 3/12 / Pzi: aleg / Ps: alesei, (îvp) aleș(u) / Par: ales / E: ml allegere ( = eligere)] (Construit adesea cu pp din, dintre, de la, în, între, de) 1 vt A separa ceva sau pe cineva dintre alte lucruri sau ființe. 2 vt A despărți ceva în două sau în mai multe părți. 3 vt (Îe) A ~ cărare A despărți părul în două părți cu pieptenele. 4 vt (Jur; înv; d. moșii) A hotărnici. 5 vr (D. ființe) A se desprinde dintr-o mulțime. 6 vr (Pop; îe) Alege-te! Dă-te în lături! 7-8 vtr (D. ființe) A (se) împărți, formând mai multe grupe. 9 vr (D. animale) A se răzleți. 10 vr (D. materii solide) A ieși la suprafața unui lichid (în urma unui proces chimic sau fizic). 11-12 vtr (Pop) A (se) deosebi dintre alții Si: a (se) distinge. 13 vt (Pop) A discerne. 14 vt (Pop) A înțelege. 15 vt (Pop; îe) A-i ~ cuiva ceva (din vorbe, din răspuns etc.) A înțelege clar ce spune cineva. 16 vt (Îae) A sesiza intențiile cuiva. 17 vru (Înv; îe) A i se ~ cuiva ceva A înțelege ceva. 18 vi (înv; îe) A ~ de ceva A face deosebire între diferite lucruri. 19-20 vi (Îae) A vorbi (sau a scrie) deosebit despre ceva. 21 vt (D. țesături) A țese în (sau cu) flori ori desene (în diferite culori). 22 vt (D. boabele plantelor leguminoase, semințe etc.) A curăța prin selecție. 23 vt A căuta. 24 vt (Îe) A ~ pe (sau de pe) sprânceană A selecta ce este mai bun, mai valoros dintr-un anumit punct de vedere. 25 vt (Îe) A ales până a cules Se spune despre persoanele pretențioase, care se decid greu (în alegerea unui lucru), iar în final optează pentru o soluție proastă. 26 vt A găsi. 27 vt (Șîlv, înv, a ~ mai vârtos sau, pop, a ~ mai bine) A prefera ceva sau pe cineva. 28 vt (Șal) A părtini. 29 vt A-și fixa preferințele asupra unui fapt sau asupra unei persoane. 30 vt (Spc) A desemna pe cineva prin vot Si: a vota. 31 vrp (îfm) A-și depune candidatura pentru a fi desemnat prin vot pentru o funcție (primar, deputat etc.). 32 vt (Jur; înv) A decide. 33 vt (Pop; îe) Urma alege! în final se decid lucrurile. 34 vt (Îae) La final se va hotărî cine a avut dreptate. 35 vt (Pop; îe) Clopotul ~ Averea unei persoane se va cunoaște după moartea acesteia. 36 vt (Înv; îe) A ~ într-un sfat A decide unanim. 37 vt (Înv; îe) A ~ cu sfatul sau a-și ~ sfat să... A decide în urma unei consfătuiri. 38 vt (Înv; îe) A se ~ pricina asupra cuiva A face pe cineva responsabil, vinovat de ceva. 39 vr A se hotărî. 40 vr A se dezvălui. 41 vr A se termina într-un fel sau în altul. 42 vru A se ~ să... A fi hotărât de soartă să... Si: a fi menit să..., (pop) a fi ursit să... 43 vru (Îvp; îe) A i se ~ cuiva (din două una sau într-un fel sau altul sau la un fel) A se sfârși într-un fel sau altul. 44 vru (Îae) A se decide ceva pentru cineva. 45 vrim (Îe) Aleagă-se! Fie ce-o fi! 46-47 vrim (Îe) A (nu) i se ~ cuiva de ceva A (nu) mai avea dispoziția (vremea) să... 48 vr (Îvp; îe) A se ~ cineva ceva A deveni. 49 vr (Îe; de obicei în construcții interogative sau exclamative) A se ~ de (sau din) ceva sau cineva A ajunge într-o anumită situație (rea). 50 vr (Îe) A nu se ~ nimic de ceva sau cineva A nu rezulta nimic. 51 vr (Îe) A se ~ praf și pulbere (scrum, cenușă) sau a se ~ praful de cineva (sau de ceva) A se distruge complet. 52 vr (Îe) A se ~ cu ceva (din...) A rămâne cu ceva de pe urma unei acțiuni, a unei împrejurări etc. 53 vr (Îae) A profita de o ocazie.

ALEGE (-eg, pf. -esei, part. -es) I. vb. tr. 1 A lua un lucru dintre mai multe, socotindu-l mai potrivit pentru un anumit scop: ai ales ce e mai bun; proverb: cine alege culege sau alege pînă culege, se zice despre cineva care așteaptă mereu ceva mai bun și pe urmă se mulțumește cu ori-ce 2 A deosebi, a lua pe cineva dintre mai mulți: l-a ales de bărbat; 👉 SPRÎNCEA 3 A arăta pe cineva cum este din fire; proverb: vinul alege pe om (ZNN.), la beție se vede firea fie-căruia 4 A despărți: am ales părul în două; își alegea cărarea la oglindă (VLAH.) 5 A despărți un lucru de altul, a curăți: cum alege păstorul oile din capre (BIBL.); am ales mazărea; proverb: a ~ neghina din grîu, a despărți un lucru bun de altul rău, a deosebi pe cei vrednici de cei nevrednici 6 Din două, ori mai multe lucruri, a se hotărî pentru unul: alege-ți: în săbii să ne tăiem, în buzdugane să ne lovim ori în luptă dreaptă să ne luptăm (ISP.); ~ din două una, a se hotărî într’un chip 7 A hotărî într’un fel, a decide: Numai sabia va alege (TEOD.) 8 A da cuiva prin simplu consimțîmînt sau prin vot anumite drepturi, o distincțiune: l-au ales Domn; ~ deputat 9 A înțelege: Bălan să-ți aleagă din gură ce spui, dacă nu vorbești deslușit (CRG.) 10 A despărți o moșie de alta, a o hotărnici 11 ‡A întrebuința la ceva, a folosi 12 ⚖️ ~ dreptatea, a arăta de partea cui e dreptatea 13 proverb: Urma alege, la sfîrșit are să se vadă, are să se hotărască 14 A țese desenuri sau flori pe o scoarță, etc.: țese, alege, coase și aruncă flori pe gherghef (SLV.). II. vb. refl. 1 A se desface din ceva, a ieși la iveală; proverb: bate apa să s’aleagă unt, muncește în sec; proverb: s’alege brînza (sau urda) din zer (ZNN.), s’alege binele din rău 2 A se desface dintr’o mulțime: din toți lupii, se alege unul cu o gură cît un braț de mare (GR.-N.) 3 A se deosebi de alt cineva, a se distinge: Să m’alegi dintre toate celelalte fete, Cum se alege păunul din pene (R.-COD.) 4 A se găsi: tocmai tu te-ai ales să-mi vorbești? 5 A se arăta limpede, a se desluși: nu știu ce este că nu mi se alege, fiind prea departe (ISP.) 6 A ieși, a rezulta: să vedem ce se va alege și din aceasta; el nu vede nici un spor să s’aleagă din toată vrednicia lui (VLAH.) 7 A rămînea cu ceva, a avea un cîștig, a profita: din două miișoare de lei, m’am ales numai cu două sute (FIL.) 8 A fi hotărît, a fi menit: Arde-mi-te-ai, codru des, Văd bine că s’a ales, Din tine să nu mai ies (ALECS.) 9 A ajunge, a deveni: ai noștri s’au ales tot oameni harnici și de ispravă (VLAH.) 10 A-i veni cuiva poftă de ceva, a avea gust de ceva: nu i se alegea nici de mîncare nici de odihnă (ISP.) 11 A se hotărî (o luptă, etc.): și s’au lovit în vre-o două trii rînduri și nu s’au putut alege (NEC.) 12 A hotărî: ale cîtor vecini hotare se vor amesteca, să se aleagă și să se descopere cu cărțile lor de hotărnicii (LEG.-CAR.) 13 ‡A se întîmpla să fie, a veni pe lume: să-i fie lui direaptă ocină... lui și cuconilor săi și a tot rodul său cine să va alege (GAST.) 14 proverb: A se ~ praf și pulbere (praf și cenușă, fum și scrum, sau numai praf, pulbere), a nu mai rămînea urme; de aci, dese-ori, în blesteme: zice că-i negustor, alege-s’ar praful! (CAR.) 15 proverb: Nu se alege cîștigul din pagubă, se zice cînd nu iese nici un profit dintr’o afacere [lat. allegěre].

ALEGÎND adv. Afară numai..., doar numai...: nu este D-zeu altu, alegîndu de mine (PS.-SCH.); fu om ca și noi, ~ numai fără de păcate (VARL.) [alege].

ALES I. adj. 1 p. ALEGE contr. NEALES 2 Care se deosebește prin însușiri rari de altul: o mînă de oameni aleși cari se deosebesc prin faptele... lor cele frumoase (ISP.); societate aleasă; lume aleasă; proverb: mulți (sînt) chemați, (dar) puțini (sînt) aleși, se zice pentru a arăta cum din mai mulți, prea puțini se disting; ~ pe (sau după) sprînceană, ales după plac; tot unul și unul 3 Lămurit, vădit, hotărît: Că de multe ce sînt și dese, nu le putem spune ~e (TEOD.) 4 Țesut cu flori, cu desenuri: pe patul de scînduri e așternută o scoarță, aleasă în fel de fel de migălituri (DLVR). II sm. 1 Care a primit de la cineva o favoare, care e deosebit de alții pentru anumite însușiri: Doamne, multă răbdare ai dat aleșilor tăi (CRG.) 2 Cui i se dă prin simplu consimțimînt ori vot o demnitate, o distincțiune: ~ul județului Iași la Cameră 3 Acela (aceea) pe care și-l (și-o) alege cineva de mire (de mireasă): Mi-oiu găsi și eu aleasă, Alta ’n lume mai frumoasă (HASD.); ~uI (aleasa) inimii 4 🔎 pl. Aleșii (satului), țărani de frunte ai unui sat cari conduceau afacerile lui cu dreptul de a da unele hotărîri, de a judeca neînțelegerile dintre săteni; cuvîntul se mai păstrează și azi în unele locuri, cînd este vorba de țăranii fruntași ai unui sat, cari au vre-o funcțiune administrativă. III adv. 1 Cu însușiri rare, mai de seamă: scrie ~; vorbește ~ 2 Cu de-amăruntul, de aproape, hotărît, limpede: Ți-am spus, bade, rupt ~, Că nu pot să te iubesc (IK.-BRS.) 3 †Mai cu seamă: Antioh Vodă foarte era milostiv, și ~ spre călugări străini și la mănăstiri (N.-COST.) 4 ~ de bine, foarte bine: tinerii au trăit tare cu ticnă și se înțelegea ~ de bine între olaltă (SB.) 5 Mai ~, a) mai cu seamă; poezia noastră populară este bogată mai ~ în genul liric; b) mai mult, mai vîrtos: cu mănăstirile nu se răscumpără sîngele, ci mai ~ ispitești și înfrunți pre D-zeu (NEGR.). IV sbst. 1 Faptul de a alege: Amar de ~ul meu Cum mi-am ales eu de rău (IK.-BRS.) 2 ‡Alegere (a unui Domn, etc.): cu ~ul tuturor boierilor l-au rădicat Domn (NEC.) 3 🐑 ~ui (mieilor), despărțirea mieilor de oi care se face de ciobani primăvara: mînzările au intrat acum în stînă și s’a ’nceput pe dată ~ul (LUNG.) 4 Băn. 🐑 Sărbătoarea pe care o țin ciobanii, în ajunul S-tului Gheorghe, cu prilejul alegerii mieilor dintre oi 5 Băn. ~ul viilor, culesul viilor 6 ‡Ce rezultă dintr’un lucru, hotărîre: pînă la anul s-au trăgănat ~ul lucrului (CANT.) 7 ‡Fixarea hotarelor unei moșii: cartea de ~ul și de hotărnicia aceștii moșii (HASD.) 3 Pe ~(e), într’~, dintr’~, loc. adv. După alegere, după plac: Nu caut vorbe pe ~ (EMIN.); ia sălăți într’~ și cîte-i vrea de multe (CRG.)

ALEGE, aleg, vb. III. 1. Tranz. A prefera ceva sau pe cineva; a-și fixa preferințele asupra unui fapt sau asupra unei persoane; a decide. 2. Tranz. A desemna pe cineva prin vot; a vota. 3. Tranz. (Pop.) A deosebi dintre alții, a recunoaște dintre mai mulți; a distinge. 4. Tranz. și refl. A (se) împărți formând mai multe grupe. ◊ Expr. (Tranz.) A alege cărare = a despărți părul în două cu pieptenele. ♦ Refl. impers. (Reg.) A apărea clar, limpede. 5. Tranz. A curăța prin selecție. ♦ Fig. A înțelege clar spusele cuiva. 6. Refl. A rămâne cu ceva de pe urma unei acțiuni, a unei împrejurări etc. 7. Refl. A ajunge într-o anumită situație (rea). ◊ Expr. A se alege praf și pulbere sau a se alege praful de cineva (sau de ceva) = a se distruge complet, a nu mai rămâne nimic (din ceva). [Perf. s. alesei, part. ales] – Lat. allegere (= eligere).

ALEGE, aleg, vb. III. 1. Tranz. A opta pentru unul sau mai multe obiecte, ființe, situații sau soluții care stau în față, a-și fixa preferința (după criterii obiective ori subiective). Scoase... o cutie de piele și alese o țigară. DUMITRIU, B. F. 35. Ți-am adus... un cățelandru pe care l-am ales dintre puii de ast’ toamnă ai Vidrei. SADOVEANU, N. F. 14. Alege-ți: în săbii să ne tăiem, în buzdugane să ne lovim, ori în luptă să ne luptăm? ISPIRESCU, L. 42. ◊ Expr. A alege pe sprînceană v. sprînceană. A ales pînă a cules = s-a păcălit din dorința de a apuca ceva mai bun. ♦ A decide, a tranșa. (Absol. fig.) Numai sabia va alege. TEODORESCU, P. P. 110. ◊ Expr. Urma alege = sfîrșitul decide, este hotărîtor. M-am luat cu muntele pieptiș, Cu pădurosul acesta... Rîzi tu, rîzi... Dar urma va alege. BENIUC, A. R. 22. Auzind Fătul-babei cuvintele fetei, au chitit în sine: Bine, bine! Om vedea! Urma va alege! SBIERA, P. 142. ◊ Refl. impers. Eu am stat în preajma, cancelariei, ca să aflu ce s-alege cu tine. SADOVEANU, N. F. 149. Astfel luai hotărîrea să mă astîmpăr locului, pînă se va alege la o parte. HOGAȘ, M. N. 170. Arde-mi-te-ai codru des! Văd bine că s-au ales Din tine să nu mai ies! ALECSANDRI, P. P. 252. 2. Tranz. A desemna (pe cineva) prin vot, a vota; a delega (pentru îndeplinirea unei sarcini). Dacă tu nu vrei să sprijini pe Cațavencu, dacă tu nu vrei să-l alegi... îl sprijin eu, îl aleg eu. CARAGIALE, O. I 132. Cu cîtă înțelegere și rînduială... alegeau [revoluționarii] guvernul în Cîmpul Libertății. BĂLCESCU, O. I 352. 3. Tranz. A deosebi dintre alții, a distinge, a recunoaște dintre mai mulți (de același fel). Calul ai să-l poți alege punînd în mijlocul hergheliei o tavă plină cu jăratec, și care dintre cai a veni la jăratec să mănînce... acela are să te scape. CREANGĂ, P. 192. ♦ Refl. A se despărți dintre alții, a ieși la iveală dintr-o mulțime. Și așa, se aleg vreo doi oameni din sat și se duc la casa leneșului. CREANGĂ, P. 329. ◊ Tranz. (Complementul indică un tot) A despărți, a împărți (după anumite criterii) formînd mai multe grupe, mai multe tabere; a separa. Soarele dorind să vază... Pe furiș, cu mîini de rază, Frunza-n lături mi-o alege. BENIUC, V. 51. Aleg steava (= herghelia)-n giumătate Și mă duc... Drept la tîrg la Brancoveț, Unde-s caii mai cu preț. ALECSANDRI, P. P. 314. ◊ Expr. A alege cărare = a despărți părul în două printr-o linie dreaptă trasă cu pieptenele. Acu mă uit în oglindă și, cu pieptenele, îmi aleg o cărare dreaptă, foarte dreaptă. SADOVEANU, M. 194. ◊ Refl. După ce s-au ales unii de alții, Ion-vodă s-a văzut mai slăbit, dar i-a crescut îndîrjirea. SADOVEANU, O. I 5. ◊ Refl. A ieși în evidență (dintre alții). Pe cer grămezile de stele Răsar ca niciodată parcă, iar luna plină printre ele S-alege albă și scînteie. ANGHEL, I. G. 37. ♦ Refl. impers. (Cu dativul pronumelui personal) A apărea clar, limpede. Mi se alicește albind ceva; dară nu știu ce este, că nu mi s-alege, fiind prea departe. ISPIRESCU, L. 336. 4. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A rămîne cu ceva (folositor sau păgubitor) de pe urma unei acțiuni, a unei situații, a unei împrejurări. Domnul Marinică voia să te convingă că trebuie să rămîi lîngă el... dacă vrei să te alegi cu ceva. PAS, Z. I 312. Dintr-o păreche de boi, m-am ales c-o pungă. CREANGĂ, P. 45. 5. Tranz. (Complementul este un substantiv colectiv sau un nume de materie) A despărți partea bună de partea nefolositoare, a curăța prin selecție. Curăță cartofii, ori aleg fasolea. PAS, L. I 81. Să-mi alegeți macul deoparte, fir de fir, și nisipul de altă parte. CREANGĂ, P. 262. ◊ Fig. A înțelege clar spusele cuiva. Bălan să-ți aleagă din gură ce spui, dacă nu vorbești deslușit. CREANGĂ, P. 151. Nu putură vorba-i să-nțeleagă, Ce răspuns le dete, nu pot să-i aleagă. PANN, P. V. II 140. 6. Tranz. (Complementul arată o substanță amestecată cu alta, de densitate diferită) A deosebi de rest (făcînd să se ridice la suprafață, să cadă la fund etc.). Vei bate și putineiul, ca să alegi untul. ȘEZ. V 131. ◊ Refl. Zărul se fierbe și se alege din el urdă dulce. La HEM. ◊ Fig. Nu să alege cîștigul din pagubă. PANN, P. V. II 85. 7. Refl. (Urmat de un nume predicativ) A ajunge într-o situație neașteptată (de obicei rea). Nedelcu s-a ales un pungaș de rînd. VLAHUȚĂ, O. A. III 68. ◊ (În construcții impersonale, urmat de determinări introduse prin prep. «din» sau «de») Ce s-a ales din toată familia lui... nu mai știe nimic. VLAHUȚĂ, O. A. 253. Dacă nu era el... cine știe ce se alegea de capul meu. ISPIRESCU, L. 301. Aș transcrie aci cu plăcere toată acea încîntătoare descripțiune [a lui Gogol]... dar atunci ce s-or mai alege din descrierea Bărăganului, pe care m-am încercat a o face eu romînește? ODOBESCU, S. III 20. ◊ Expr. A se alege praf și pulbere de cineva (sau de ceva) sau (eliptic) a se alege praful = a se distruge complet, a nu mai rămîne nimic. Un mitocan, mă rog! Zice că-i negustor, alege-s-ar praful! CARAGIALE, O. I 50. - Forme gramaticale; perf. s. alesei, part. ales.

ALEGE, aleg, vb. III. 1. Tranz. A opta pentru ceva sau cineva; a-și fixa preferințele. ◊ Expr. A ales pînă a cules = s-a păcălit din dorința de a apuca ceva mai bun. ♦ Tranz. și refl. impers. A (se) decide, a (se) hotărî. Urma alege. 2. Tranz. A desemna pe cineva prin vot; a vota; a delega. 3. Tranz. A deosebi dintre alții, a recunoaște dintre mai mulți; a distinge. Nu poți alege care-i boier, care-i coțcar (ALECSANDRI). ♦ Refl. A se despărți dintre alții; a se separa; a ieși în evidență (dintre alții). ♦ Tranz. și refl. A (se) împărți formînd mai multe grupe. ◊ Expr. (Tranz.) A alege cărare = a despărți părul în două cu pieptenele. ♦ Refl. impers. A apărea clar, limpede. 4. Tranz. A curăța prin selecție. Să-mi alegeți macul (CREANGĂ). ♦ Fig. A înțelege clar spusele cuiva. 5. Tranz. și refl. A (se) deosebi de rest. Vei bate și putineiul, ca să alegi untul (ȘEZ). 6. Refl. A rămîne cu ceva de pe urma unei acțiuni, a unei împrejurări etc. Dintr-o păreche de boi, m-am ales c-o pungă (CREANGĂ). 7. Refl. A ajunge într-o situație neașteptată. ◊ Expr. A se alege praf și pulbere sau a se alege praful de cineva (sau de ceva) = a se distruge complet. [Perf. s. alesei, part. ales] – Lat. allegere (= eligere).

A SE ALEGE mă aleg intranz. 1) A se reuni într-un grup; a se grupa. 2) A rămâne cu ceva (de pe urma unei acțiuni, a unei împrejurări etc.). 3) A ajunge într-o situație (de obicei, defavorabilă). ◊ ~ numai praful (din cineva sau ceva) a se distruge complet. /<lat. allegere

A ALEGE aleg tranz. 1) (ființe, lucruri, situații) A considera ca fiind mai acceptabil (în raport cu altcineva sau cu altceva); a prefera. 2) (persoane) A desemna prin vot; a vota. 3) pop. A deosebi dintre alții; a distinge. 4) A separa de restul masei. ~ sămânța. ~ untul din zară. 5) A curăța prin selecție. 6) rar A admite cu fermitate; a hotărî; a decide. ◊ Urma alege (sau va alege) la sfârșit se va vedea rezultatul. 7) A face să se aleagă. /<lat. allegere

alege v. 1. a lua un lucru sau o persoană din mai multe, a preferi: te las s’alegi; 2. a numi la o demnitate sau funcțiune (prin alegere): a alege un deputat; 3. a hotărî: urma alege; 4. a deosebi: nu s’alege căștigul din pagubă; 5. a despărți (prin alegere): din lapte s’alege smântâna; 6. a rămânea: nu s’a ales cu nimic; 7. a țese cu diferite figuri sau flori (v. alesătură). [Lat. ALLEGERE].

3) alég, alés, a alége v. tr. (lat. pop. állego, allégere, cl. éligo, elígere. V. culeg, înțeleg). Ĭaŭ un lucru saŭ o ființă din maĭ multe, prefer: a alege un loc. Numesc pin alegere: a alege un deputat. Hotărăsc: urma alege. Separ: a alege grîu de neghină, smîntîna din lapte. A ales pîn’a cules, a tot făcut nazurĭ la ales pînă cînd nu ĭ-a maĭ rămas de ales de cît ceva prost (cînd o fată îĭ tot refuză pe ceĭ ce o cer în căsătorie). V. refl. Cîștig, îmĭ rămîne, îmĭ rezultă: nu m’am ales cu nimic din atîta muncă, praf s’a ales de el (s’a nimicit). Mă deosebesc: mic, mare: nu se maĭ alege.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

alegere s. f., g.-d. art. alegerii; pl. alegeri

alegere s. f., g.-d. art. alegerii; pl. alegeri

alegere s. f., g.-d. art. alegerii; pl. alegeri

alege (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aleg, 3 sg. alege, perf. s. 1 sg. alesei, 1 pl. aleserăm, m.m.c.p. 1 pl. aleseserăm; conj. prez. 1 sg. să aleg, 3 să alea; ger. alegând; part. ales

alege (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aleg, 1 pl. alegem, perf. s. 1 sg. alesei, 1 pl. aleserăm; part. ales

alege vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aleg, 1 pl. alegem, perf. s. 1 sg. alesei, 1 pl. aleserăm; part. ales

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ALEGERE s. 1. v. selecționare. 2. v. opțiune. 3. (la pl.) scrutin, vot, votare. (În timpul ~ilor.)

ALEGERE s. 1. ales, selectare, selectat, selecție, selecționare, selecționat, sortare, sortat, triat, triere. (~ semințelor.) 2. opțiune. (~ lui s-a dovedit fericită.) 3. (la pl.) scrutin, vot. (În timpul ~.)

ALEGE vb. 1. v. selecționa. 2. v. opta. 3. a (se) decide, a (se) fixa, a (se) hotărî, a (se) stabili, (pop.) a (se) îndemna, (înv.) a (se) rezolva, (fig., în Mold. și Transilv.) a (se) cumpăni. (Ei, ai ~?) 4. a vota. (L-au ~ deputat.) 5. a desemna, a învesti, a pune. (Poporul îl ~ domn.) 6. a rămâne. (Cu ce te-ai ~?)

ALEGE vb. 1. a selecta, a selecționa, a sorta, a tria. (~ semințele pe calități.) 2. a opta. (~ între mai multe posibilități.) 3. a (se) decide, a (se) fixa, a (se) hotărî, a (se) stabili, (pop.) a (se) îndemna, (înv.) a (se) rezolva, (fig., în Mold. și Transilv.) a (se) cumpăni. (Ei, ai ~?) 4. a vota. (L-au ~ deputat.) 5. a desemna, a învesti, a pune. (Poporul îl ~ domn.) 6. a rămîne. (Cu ce te-ai ~?)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

alege (aleg, ales), vb.1. A selecta, a prefera ceva sau pe cineva. – 2. A distinge, a deosebi. – 3. A decide, a ajunge la un rezultat. – 4. A participa la alegeri. – 5. (refl.) A rămîne cu ceva. – Mr. aleg, aleadzire (alepșu, aleaptă); megl. leg, leaziri. Lat. allĕgĕre (Pușcariu 60; Candrea-Dens., 47; REW 364; DAR); păstrat numai în rom. și în it. alleggere (aver., mil. alezer). După REW, ar putea fi vorba și de lat. ēllĭgere (cf. Körting 3229), părere fără îndoială greșită (cf. BL, V, 87). Der. alegător, s. m. (persoană care votează); alegînd, adv. (înv., cu excepția, în afară de); ales, adj. (select); ales, adv. (înv., mai cu seamă, în special; astăzi se preferă construcția mai ales); ales, s. m. (deputat); ales, s. n. (selecție); alesător, s. m. (înv., arbitru); alesătură, s. f. (procedeu de ornamentare, mai ales la broderii); les, adv. (Basarabia, mai ales).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AD LIBITUM (lat.) după voie; la alegere – A executa o bucată muzicală ad libitum, în conformitate cu dorința de interpretare a artistului.

EMBARRAS DU CHOIX (fr.) greutatea de a alege – În fața mai multor posibilități e greu să te decizi pe care dintre ele să o alegi.

Ex malis eligere minima (lat. „Dintre rele, a alege pe cel mai mic”) – Cicero, în lucrarea sa despre datoriile morale: De officiis (cartea III, cap. I). Nu se poate preciza dacă vorbele marelui orator au devenit proverb, sau dacă Cicero a consemnat în scrierea lui un dicton latin mai vechi, care de alttel s-a păstrat, de-a lungul vremilor, în foarte multe limbi. Îl găsim și la noi: „Din două rele alege pe cel mai mic” (vezi Proverbele românilor, culegerea Zanne).

Mulți chemați, puțini aleși – cuvinte din evanghelia lui Matei (c. XX, v. 16 și c. XXII, v. 14). Se referă la viața de apoi și la paradisul rezervat unui număr foarte mic dintre cei ce candidează la el. Poporul a preluat expresia, dar găsind că aplicarea ei la „viața de dincolo de mormînt” e prea tardivă și foarte ipotetică, s-a grăbit să-i lepede straiul religios și s-o aplice în viața cea de toate zilele, unde uneori se înghesuie mulți la un concurs, la o numire, la o alegere, la o distincție etc., dar nu sînt găsiți merituoși și vrednici decît foarte puțini. Alteori, numeroși sînt cei ce se prezintă la o lucrare, la o expediție, la o campanie pe care o socotesc ușoară, dar cînd se ivesc dificultățile, atunci rămîn numai cei cu adevărat de ispravă. Iarăși: mulți chemați, puțini aleși... Se întrebuințează mai rar și versiunea latină: mulți sunt vocati, pauci vero electi. BIB.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a alege de căpătâi expr. a acosta o prostituată

a alege pe sprânceană expr. a alege ce e mai bun / ce e mai valoros

a se alege cu izma expr. (intl.) a nu avea niciun câștig; a avea de pierdut

Intrare: alegere
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alegere
  • alegerea
plural
  • alegeri
  • alegerile
genitiv-dativ singular
  • alegeri
  • alegerii
plural
  • alegeri
  • alegerilor
vocativ singular
plural
Intrare: alege
verb (VT652)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alege
  • alegere
  • ales
  • alesu‑
  • alegând
  • alegându‑
singular plural
  • alege
  • alegeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aleg
(să)
  • aleg
  • alegeam
  • alesei
  • alesesem
a II-a (tu)
  • alegi
(să)
  • alegi
  • alegeai
  • aleseși
  • aleseseși
a III-a (el, ea)
  • alege
(să)
  • alea
  • alegea
  • alese
  • alesese
plural I (noi)
  • alegem
(să)
  • alegem
  • alegeam
  • aleserăm
  • aleseserăm
  • alesesem
a II-a (voi)
  • alegeți
(să)
  • alegeți
  • alegeați
  • aleserăți
  • aleseserăți
  • aleseseți
a III-a (ei, ele)
  • aleg
(să)
  • alea
  • alegeau
  • aleseră
  • aleseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

alegere, alegerisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) alege și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Desemnare (a cuiva sau a ceva) dintre mai mulți; decizie prin selecționare în favoarea cuiva sau a ceva. DLRLC
      sinonime: desemnare
      • format_quote Încet-încet, nora s-a dat pe brazdă și baba era mulțumită cu alegerea ce a făcut. CREANGĂ, P. 7. DLRLC
      • chat_bubble locuțiune adverbială Fără alegere = la nimereală, la întâmplare. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Loveau în dreapta și în stînga fără alegere. PAS, L. I 77. DLRLC
      • chat_bubble locuțiune adverbială La alegere = după voia, după placul cuiva. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. mai ales la plural Desemnarea prin vot a membrilor organelor reprezentative ale statului, ale unor organizații etc. DEX '09 MDA2 DLRLC
      • format_quote Alegeri prin vot deschis. Alegeri prin aclamații. DLRLC
      • format_quote Alegerile de deputați pentru Marea Adunare Națională și pentru sfaturile populare se fac prin vot universal, egal, direct și secret. CONST. R.P.R. 43. DLRLC
      • format_quote Alegerea sfaturilor populare – noile organe locale ale puterii de stat – a însemnat un pas înainte spre întărirea statului de democrație populară, spre atragerea maselor largi în conducerea treburilor obștești. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 563. DLRLC
      • format_quote Făgăduielile prefecților, la alegeri, au rămas făgăduieli, trecătoare ca scamele de păpădie. SADOVEANU, M. C. 182. DLRLC
      • 1.2.1. (la) plural Procedură constituțională prin care cetățenii își exercită dreptul de vot pentru a-și desemna reprezentanții la nivelul administrației locale sau naționale. MDA2
    • 1.3. Despărțire a părților unui lucru. MDA2
      • 1.3.1. Despărțirea părului în două (pentru a potrivi pieptănătura). DLRLC
        • format_quote Niciodată în viața lui nu pusese atîta grijă în alegerea cărării. VLAHUȚĂ, O. A. 132. DLRLC
      • 1.3.2. Separare (prin diverse procedee) a unei substanțe dintr-o masă care o conține. MDA2 DLRLC
        • format_quote Din zărul ce rămîne după alegerea untului se face urdă bătută. La HEM. DLRLC
        • 1.3.2.1. (Despre materii solide) Ieșire la suprafață în urma unui proces chimic sau fizic. MDA2
    • 1.4. Sesizare a deosebirii dintre lucruri. MDA2
    • 1.5. figurat Înțelegere clară a spuselor cuiva. MDA2
    • 1.6. Căutare. MDA2
      sinonime: căutare
    • 1.7. învechit Hotărnicire a unei moșii. MDA2
    • 1.8. popular Răzlețire a animalelor. MDA2
    • 1.9. Țesere cu ornamente (colorate). MDA2
    • 1.10. Curățare prin selecție a boabelor plantelor leguminoase. MDA2
    • 1.11. științe juridice învechit Sentință. MDA2
      sinonime: sentință
etimologie:
  • vezi alege DEX '09 MDA2 DEX '98

alege, alegverb

  • 1. tranzitiv A prefera ceva sau pe cineva; a-și fixa preferințele asupra unui fapt sau asupra unei persoane. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Scoase... o cutie de piele și alese o țigară. DUMITRIU, B. F. 35. DLRLC
    • format_quote Ți-am adus... un cățelandru pe care l-am ales dintre puii de ast’ toamnă ai Vidrei. SADOVEANU, N. F. 14. DLRLC
    • format_quote Alege-ți: în săbii să ne tăiem, în buzdugane să ne lovim, ori în luptă să ne luptăm? ISPIRESCU, L. 42. DLRLC
    • format_quote (și) absolut figurat Numai sabia va alege. TEODORESCU, P. P. 110. DLRLC
    • format_quote reflexiv impersonal Eu am stat în preajma cancelariei, ca să aflu ce s-alege cu tine. SADOVEANU, N. F. 149. DLRLC
    • format_quote reflexiv impersonal Astfel luai hotărîrea să mă astîmpăr locului, pînă se va alege la o parte. HOGAȘ, M. N. 170. DLRLC
    • format_quote reflexiv impersonal Arde-mi-te-ai codru des! Văd bine că s-au ales Din tine să nu mai ies! ALECSANDRI, P. P. 252. DLRLC
    • diferențiere A separa ceva sau pe cineva dintre alte lucruri sau ființe. MDA2
    • 1.1. locuțiune verbală (A alege mai vârtos sau, popular, a alege mai bine) A prefera ceva sau pe cineva. MDA2
      sinonime: părtini
    • chat_bubble A alege pe sprânceană = a selecta ce este mai bun, mai valoros dintr-un anumit punct de vedere. MDA2 DLRLC
    • chat_bubble A ales până a cules = s-a păcălit din dorința de a apuca ceva mai bun. DLRLC
      • chat_bubble A ales până a cules = se spune despre persoanele pretențioase, care se decid greu (în alegerea unui lucru), iar în final optează pentru o soluție proastă. MDA2
    • chat_bubble Urma alege = sfârșitul decide, este hotărâtor. MDA2 DLRLC
      • format_quote M-am luat cu muntele pieptiș, Cu pădurosul acesta... Rîzi tu, rîzi... Dar urma va alege. BENIUC, A. R. 22. DLRLC
      • format_quote Auzind Fătul-babei cuvintele fetei, au chitit în sine: Bine, bine! Om vedea! Urma va alege! SBIERA, P. 142. DLRLC
    • chat_bubble popular Clopotul alege = averea unei persoane se va cunoaște după moartea acesteia. MDA2
    • chat_bubble învechit A alege într-un sfat = a decide unanim. MDA2
    • chat_bubble învechit A alege cu sfatul sau a-și alege sfat să... = a decide în urma unei consfătuiri. MDA2
    • chat_bubble învechit A se alege pricina asupra cuiva = a face pe cineva responsabil, vinovat de ceva. MDA2
  • 2. tranzitiv A desemna pe cineva prin vot; a delega (pentru îndeplinirea unei sarcini). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dacă tu nu vrei să sprijini pe Cațavencu, dacă tu nu vrei să-l alegi... îl sprijin eu, îl aleg eu. CARAGIALE, O. I 132. DLRLC
    • format_quote Cu cîtă înțelegere și rînduială... alegeau [revoluționarii] guvernul în Cîmpul Libertății. BĂLCESCU, O. I 352. DLRLC
  • 3. tranzitiv popular A deosebi dintre alții, a recunoaște dintre mai mulți. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Calul ai să-l poți alege punînd în mijlocul hergheliei o tavă plină cu jăratec, și care dintre cai a veni la jăratec să mănînce... acela are să te scape. CREANGĂ, P. 192. DLRLC
    • 3.1. reflexiv A se despărți dintre alții, a ieși la iveală dintr-o mulțime. MDA2 DLRLC
      • format_quote Și așa, se aleg vreo doi oameni din sat și se duc la casa leneșului. CREANGĂ, P. 329. DLRLC
    • chat_bubble intranzitiv învechit A alege de ceva = a face deosebire între diferite lucruri. MDA2
    • chat_bubble intranzitiv A alege de ceva = a vorbi (sau a scrie) deosebit despre ceva. MDA2
  • 4. tranzitiv reflexiv A (se) împărți formând mai multe grupe. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Soarele dorind să vază... Pe furiș, cu mîini de rază, Frunza-n lături mi-o alege. BENIUC, V. 51. DLRLC
    • format_quote Aleg steava (= herghelia)-n giumătate Și mă duc... Drept la tîrg la Brancoveț, Unde-s caii mai cu preț. ALECSANDRI, P. P. 314. DLRLC
    • format_quote După ce s-au ales unii de alții, Ion-vodă s-a văzut mai slăbit, dar i-a crescut îndîrjirea. SADOVEANU, O. I 5. DLRLC
    • 4.1. reflexiv A ieși în evidență (dintre alții). DLRLC
      • format_quote Pe cer grămezile de stele Răsar ca niciodată parcă, iar luna plină printre ele S-alege albă și scînteie. ANGHEL, I. G. 37. DLRLC
    • 4.2. reflexiv impersonal regional A apărea clar, limpede. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mi se alicește albind ceva; dară nu știu ce este, că nu mi s-alege, fiind prea departe. ISPIRESCU, L. 336. DLRLC
    • 4.3. tranzitiv științe juridice învechit Despre moșii: hotărnici. MDA2
      sinonime: hotărnici
    • 4.4. reflexiv (Despre animale) A se răzleți. MDA2
      sinonime: răzleți
    • 4.5. reflexiv (Despre materii solide) A ieși la suprafața unui lichid (în urma unui proces chimic sau fizic). MDA2
    • chat_bubble tranzitiv A alege cărare = a despărți părul în două cu pieptenele. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Acu mă uit în oglindă și, cu pieptenele, îmi aleg o cărare dreaptă, foarte dreaptă. SADOVEANU, M. 194. DLRLC
    • chat_bubble reflexiv popular Alege-te! = dă-te în lături! MDA2
  • 5. tranzitiv A curăța prin selecție. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: curăța
    • format_quote Curăță cartofii, ori aleg fasolea. PAS, L. I 81. DLRLC
    • format_quote Să-mi alegeți macul deoparte, fir de fir, și nisipul de altă parte. CREANGĂ, P. 262. DLRLC
    • 5.1. figurat A înțelege clar spusele cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Bălan să-ți aleagă din gură ce spui, dacă nu vorbești deslușit. CREANGĂ, P. 151. DLRLC
      • format_quote Nu putură vorba-i să-nțeleagă, Ce răspuns le dete, nu pot să-i aleagă. PANN, P. V. II 140. DLRLC
      • chat_bubble popular A-i alege cuiva ceva (din vorbe, din răspuns etc.) = a înțelege clar ce spune cineva. MDA2
      • chat_bubble popular A-i alege cuiva ceva (din vorbe, din răspuns etc.) = a sesiza intențiile cuiva. MDA2
      • chat_bubble reflexiv învechit unipersonal A i se alege cuiva ceva = a înțelege ceva. MDA2
    • 5.2. popular Discerne. MDA2
      sinonime: discerne
    • 5.3. tranzitiv A deosebi de rest (făcând să se ridice la suprafață, să cadă la fund etc.). DLRLC
      • format_quote Vei bate și putineiul, ca să alegi untul. ȘEZ. V 131. DLRLC
      • format_quote reflexiv Zărul se fierbe și se alege din el urdă dulce. La HEM. DLRLC
      • format_quote figurat reflexiv Nu să alege cîștigul din pagubă. PANN, P. V. II 85. DLRLC
  • 6. reflexiv A rămâne cu ceva de pe urma unei acțiuni, a unei împrejurări etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Domnul Marinică voia să te convingă că trebuie să rămîi lîngă el... dacă vrei să te alegi cu ceva. PAS, Z. I 312. DLRLC
    • format_quote Dintr-o păreche de boi, m-am ales c-o pungă. CREANGĂ, P. 45. DLRLC
  • 7. reflexiv A ajunge într-o anumită situație (rea). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nedelcu s-a ales un pungaș de rînd. VLAHUȚĂ, O. A. III 68. DLRLC
    • format_quote impersonal Ce s-a ales din toată familia lui... nu mai știe nimic. VLAHUȚĂ, O. A. 253. DLRLC
    • format_quote impersonal Dacă nu era el... cine știe ce se alegea de capul meu. ISPIRESCU, L. 301. DLRLC
    • format_quote impersonal Aș transcrie aci cu plăcere toată acea încîntătoare descripțiune [a lui Gogol]... dar atunci ce s-or mai alege din descrierea Bărăganului, pe care m-am încercat a o face eu romînește? ODOBESCU, S. III 20. DLRLC
    • 7.1. A se termina într-un fel sau în altul. MDA2
      • chat_bubble unipersonal învechit popular A i se alege cuiva (din două una sau într-un fel sau altul sau la un fel) = a se sfârși într-un fel sau altul. MDA2
      • chat_bubble unipersonal învechit popular A i se alege cuiva (din două una sau într-un fel sau altul sau la un fel) = a se decide ceva pentru cineva. MDA2
    • chat_bubble A se alege praf și pulbere sau a se alege praful de cineva (sau de ceva) = a se distruge complet, a nu mai rămâne nimic (din ceva). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      sinonime: distruge
      • format_quote Un mitocan, mă rog! Zice că-i negustor, alege-s-ar praful! CARAGIALE, O. I 50. DLRLC
    • chat_bubble unipersonal A se alege să... = a fi hotărât de soartă să...; a fi menit să..., (popular) a fi ursit să... MDA2
    • chat_bubble impersonal Aleagă-se! = fie ce-o fi! MDA2
    • chat_bubble impersonal A (nu) i se alege cuiva de ceva = a (nu) mai avea dispoziția (vremea) să... MDA2
    • chat_bubble învechit popular A se alege cineva ceva = deveni. MDA2
      sinonime: deveni
    • chat_bubble A nu se alege nimic de ceva sau cineva = a nu rezulta nimic. MDA2
    • chat_bubble A se alege cu ceva (din...) = a rămâne cu ceva de pe urma unei acțiuni, a unei împrejurări etc. MDA2
    • chat_bubble A se alege cu ceva (din...) = a profita de o ocazie. MDA2
  • 8. tranzitiv (Despre țesături) A țese în (sau cu) flori ori desene (în diferite culori). MDA2
  • 9. tranzitiv Căuta. MDA2
    sinonime: căuta
  • 10. tranzitiv Găsi. MDA2
    sinonime: găsi
  • 11. reflexiv A se hotărî. MDA2
    sinonime: hotărî
  • 12. reflexiv A se dezvălui. MDA2
    sinonime: dezvălui
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.