9 definiții pentru desemnare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESEMNÁRE, desemnări, s. f. Faptul de a desemna1. – V. desemna.

desemnare1 sf [At: DA ms / Pl: ~nări / E: desemna] 1 Indicare a unei persoane după semne distinctive după care se poate recunoaște Si: desemnat1 (1). 2 Destinare a unei persoane pentru o anumită funcție Si: desemnat1 (2). 3 Numire a cuiva într-o funcție Si: desemnat1 (3).

DESEMNÁRE, desemnări, s. f. Faptul de a desemna.V. desemna.

DESEMNÁRE s. f. Faptul de a desemna; indicare, numire a unei persoane pentru o anumită funcție sau demnitate.

DESEMNÁRE s.f. Faptul de a desemna. [< desemna].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

desemnáre (indicare) s. f., g.-d. art. desemnắrii; pl. desemnắri

desemnáre (indicare a unei persoane) s. f., g.-d. art. desemnării, pl. desemnări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESEMNÁRE s. 1. v. constituire. 2. v. indicare.

DESEMNARE s. 1. alcătuire, constituire, creare, formare, instituire, înființare, numire, organizare, stabilire. (~ unei comisii.) 2. arătare, indicare, semnalare. (Tabel cu ~ învingătorilor într-un concurs.)

Intrare: desemnare
desemnare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desemnare
  • desemnarea
plural
  • desemnări
  • desemnările
genitiv-dativ singular
  • desemnări
  • desemnării
plural
  • desemnări
  • desemnărilor
vocativ singular
plural

desemnare

  • 1. Faptul de a desemna.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie:

  • vezi desemna
    surse: DEX '09 DEX '98 DN