2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

álbie1 sf [At: DOSOFTEI, V. S. 4/2 / V: (reg) alvie / P: ~bi-e / Pl: ~ii / E: ml alvea] 1 Vas lunguieț făcut din lemn cioplit sau din doage Si: covată, copaie. 2 (Fig; îlav) Din ~ Din pruncie. 3 (Fam; îe) A face (pe cineva) ~ (sau troacă) de porci (sau, rar, de câini) A batjocori. 4 Porțiune a unei văi acoperită, permanent sau temporar, cu apă Si: matcă. 5 (Reg; fig) Adâncitură între două dealuri.

albíe2 sf [At: DOSOFTEI, V. S. 8/1 / P: ~bi-e / Pl: ~ii / E: alb + -ie] (Îvr) Albeață.

ÁLBIE, albii, s. f. 1. Vas lunguieț făcut din lemn cioplit sau din doage asamblate; covată, copaie. ◊ Expr. A face (pe cineva) albie de porci (sau de câini) = a insulta (pe cineva) cu vorbe grele, a batjocori rău (pe cineva). 2. Porțiune a unei văi acoperită permanent sau temporar cu apă; matcă. – Lat. alvea.

ÁLBIE, albii, s. f. 1. Vas lunguieț, făcut din lemn cioplit sau din doage asamblate; covată, copaie. ◊ Expr. A face (pe cineva) albie de porci (sau de câini) = a insulta (pe cineva) cu vorbe grele, a batjocori rău (pe cineva). 2. Porțiune a unei văi, acoperită permanent sau temporar cu apă; matcă. – Lat. alvea.

ÁLBIE, albii, s. f. 1. Obiect de întrebuințare casnică, făcut dintr-un trunchi gros despicat în două și scobit; servește la spălatul rufelor, la scăldatul și la adormitul pruncilor, la hrănirea vitelor etc. V. covată, copaie. Puse copilul într-o albie. ISPIRESCU, L. 60. Să iei băietul cu albie cu tot și să vii cu dînsul la mine. CREANGĂ, P. 173. ◊ Expr. A face pe cineva albie de porci (sau, rar, de cîini) = a batjocori, a insulta pe cineva în mod grosolan. Căpitanul... a tăbărît asupra plutonierului, l-a făcut albie de porci și i-a pus în vedere că-l zvîrle tocmai în fundul Dobrogei dacă va mai da motive de nemulțumire d-lui Paga [moșierul]. REBREANU, R. I 98. Dacă nu vrei să iei cîmpii... te fac albie de cîni. ALECSANDRI, T. I 238. 2. Adîncitură în scoarța pămîntului, prin care curge o apă; matcă. Lîngă apa Lisei clădiseră rumînii sat, demult, or fi fiind de-atunci o sută de ani. I-au zis Malu-Surpat, căci Lisa își săpase albie prăpăstioasă. SADOVEANU, M. C. 5. Din ce depărtări scoboară și cît a luptat Dunărea ca să străbată aici! A trebuit să spintece munții, să-și sape albia în piatră de-a curmezișul Carpaților. VLAHUȚĂ, O. A. II 116. Se ducea la vadul de la albia unui pîrîiaș. ISPIRESCU, L. 122. ◊ Fig. S-a grăbit să îndrume din nou discuția către albia veche. GALAN, Z. R. 86. ♦ Fig. Depresiune de teren. – Pronunțat: -bi-e.Pl. și: (popular) ălbii (ODOBESCU, la HEM).

ÁLBIE, albii, s. f. 1. Vas lunguieț, făcut din scândură sau dintr-un trunchi despicat în două și scobit. ◊ Expr. A face (pe cineva) albie de porci (sau de câini) = a insulta în mod grosolan, a batjocori (pe cineva). 2. Adâncitură în scoarța pământului, prin care curge o apă; matcă. – Lat. alveus „adâncitură, albie de râu”.

ÁLBIE ~i f. 1) Vas lunguieț, de lemn sau de metal, folosit la spălatul rufelor, scăldatul copiilor etc. 2) Făgaș al unei ape curgătoare; matcă. ~a unui râu. [ G.-D. albiei; Sil. -bi-e] /<lat. alvea

albie f. 1. trunchiu lungueț și scobit înăuntru pentru păstrat, spălat, scăldat sau adăpat; 2. fundul unei ape curgătoare: râul ieși din albia sa. [Lat. ALVEUS].

álbie (lat. pop. álbia, cl. álveus, albie. V. albină). 1. Copaĭe, covată, vas lung scobit dintr’un singur lemn, cu fundu rătund, de păstrat ceva, de scăldat orĭ de legănat copiiĭ. Fig. A face pe cineva albie de porcĭ, a-l batjocuri răŭ. (V. chersîn, cop). 2. Patu (matca) unuĭ rîu. – Și álvie (Sadov. VR. 1928,1,29).

albiu, ~ie a [At: (a. 1683 ), ap. HEM 726 / V: (reg) ~bâu, ~bâe / Pl: ~ii / E: alb + -iu] (Rar) Albicios.

ALBÍU, -ÍE, albii, adj. (Rar) Albicios. – Alb + suf. -iu.

ALBÍU, -ÍE, albii, adj. (Rar) Albicios. – Alb + suf. -iu.

ALBÍU, -ÍE, albii, adj. (Rar) Albicios. Albiul nor se duce. NEGRUZZI, S. II 132. ◊ (Adverbial) El zărește... O biserică măreață, Strălucind albiu prin ceață. ALECSANDRI, P. II 34.

ALBÍU, -ÍE, albii, adj. (Rar) Albicios. – Din alb2 + suf. -iu.

albiu a. albicios: un râu albiu de stele AL.

albúĭ (vest) și -íŭ (est) adj. Rar. Cam alb.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

álbie (-bi-e) s. f., art. álbia (-bi-a), g.-d. art. álbiei; pl. álbii, art. álbiile (-bi-i-)

álbie s. f., art. álbia, g.-d. art. álbiei; pl. álbii, art. álbiile (sil. -bi-i-)

albíu (rar) adj. m., f. albíe; pl. m. și f. albíi

arată toate definițiile

Intrare: albie
  • silabație: al-bi-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albie
  • albia
plural
  • albii
  • albiile
genitiv-dativ singular
  • albii
  • albiei
plural
  • albii
  • albiilor
vocativ singular
plural
Intrare: albiu
albiu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albiu
  • albiul
  • albiu‑
  • albie
  • albia
plural
  • albii
  • albiii
  • albii
  • albiile
genitiv-dativ singular
  • albiu
  • albiului
  • albii
  • albiei
plural
  • albii
  • albiilor
  • albii
  • albiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

albie

  • 1. Obiect de întrebuințare casnică (vas lunguieț), făcut din lemn cioplit (trunchi despicat în două și scobit) sau din doage asamblate; servește la spălatul rufelor, la scăldatul și la adormitul pruncilor, la hrănirea vitelor etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DLRM NODEX sinonime: copaie covată diminutive: albiuță
    • 1.1. expresie A face (pe cineva) albie de porci (sau, rar, de câini) = a insulta (pe cineva) cu vorbe grele, a batjocori rău (pe cineva).
      surse: DEX '09 DLRLC DLRM 2 exemple
      exemple
      • Căpitanul... a tăbărît asupra plutonierului, l-a făcut albie de porci și i-a pus în vedere că-l zvîrle tocmai în fundul Dobrogei dacă va mai da motive de nemulțumire d-lui Paga [moșierul]. REBREANU, R. I 98.
        surse: DLRLC
      • Dacă nu vrei să iei cîmpii... te fac albie de cîni. ALECSANDRI, T. I 238.
        surse: DLRLC
  • 2. Porțiune a unei văi acoperită permanent sau temporar cu apă.
    surse: DEX '09 DLRLC DLRM NODEX sinonime: matcă 5 exemple
    exemple
    • Albia unui râu.
      surse: NODEX
    • Lîngă apa Lisei clădiseră rumînii sat, demult, or fi fiind de-atunci o sută de ani. I-au zis Malu-Surpat, căci Lisa își săpase albie prăpăstioasă. SADOVEANU, M. C. 5.
      surse: DLRLC
    • Din ce depărtări scoboară și cît a luptat Dunărea ca să străbată aici! A trebuit să spintece munții, să-și sape albia în piatră de-a curmezișul Carpaților. VLAHUȚĂ, O. A. II 116.
      surse: DLRLC
    • Se ducea la vadul de la albia unui pîrîiaș. ISPIRESCU, L. 122.
      surse: DLRLC
    • figurat S-a grăbit să îndrume din nou discuția către albia veche. GALAN, Z. R. 86.
      surse: DLRLC
    • 2.1. figurat Depresiune de teren.
      surse: DLRLC
  • comentariu popular Plural și: ălbii.
    surse: DLRLC

etimologie:

albiu

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Albiul nor se duce. NEGRUZZI, S. II 132.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial El zărește... O biserică măreață, Strălucind albiu prin ceață. ALECSANDRI, P. II 34.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Alb + sufix -iu.
    surse: DEX '98 DEX '09