3 intrări

29 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÁLBIE, albii, s. f. 1. Vas lunguieț făcut din lemn cioplit sau din doage asamblate; covată, copaie. ◊ Expr. A face (pe cineva) albie de porci (sau de câini) = a insulta (pe cineva) cu vorbe grele, a batjocori rău (pe cineva). 2. Porțiune a unei văi acoperită permanent sau temporar cu apă; matcă. – Lat. alvea.

albíe2 sf [At: DOSOFTEI, V. S. 8/1 / P: ~bi-e / Pl: ~ii / E: alb + -ie] (Îvr) Albeață.

álbie1 sf [At: DOSOFTEI, V. S. 4/2 / V: (reg) alvie / P: ~bi-e / Pl: ~ii / E: ml alvea] 1 Vas lunguieț făcut din lemn cioplit sau din doage Si: covată, copaie. 2 (Fig; îlav) Din ~ Din pruncie. 3 (Fam; îe) A face (pe cineva) ~ (sau troacă) de porci (sau, rar, de câini) A batjocori. 4 Porțiune a unei văi acoperită, permanent sau temporar, cu apă Si: matcă. 5 (Reg; fig) Adâncitură între două dealuri.

ÁLBIE, albii, s. f. 1. Vas lunguieț, făcut din lemn cioplit sau din doage asamblate; covată, copaie. ◊ Expr. A face (pe cineva) albie de porci (sau de câini) = a insulta (pe cineva) cu vorbe grele, a batjocori rău (pe cineva). 2. Porțiune a unei văi, acoperită permanent sau temporar cu apă; matcă. – Lat. alvea.

ÁLBIE, albii, s. f. 1. Obiect de întrebuințare casnică, făcut dintr-un trunchi gros despicat în două și scobit; servește la spălatul rufelor, la scăldatul și la adormitul pruncilor, la hrănirea vitelor etc. V. covată, copaie. Puse copilul într-o albie. ISPIRESCU, L. 60. Să iei băietul cu albie cu tot și să vii cu dînsul la mine. CREANGĂ, P. 173. ◊ Expr. A face pe cineva albie de porci (sau, rar, de cîini) = a batjocori, a insulta pe cineva în mod grosolan. Căpitanul... a tăbărît asupra plutonierului, l-a făcut albie de porci și i-a pus în vedere că-l zvîrle tocmai în fundul Dobrogei dacă va mai da motive de nemulțumire d-lui Paga [moșierul]. REBREANU, R. I 98. Dacă nu vrei să iei cîmpii... te fac albie de cîni. ALECSANDRI, T. I 238. 2. Adîncitură în scoarța pămîntului, prin care curge o apă; matcă. Lîngă apa Lisei clădiseră rumînii sat, demult, or fi fiind de-atunci o sută de ani. I-au zis Malu-Surpat, căci Lisa își săpase albie prăpăstioasă. SADOVEANU, M. C. 5. Din ce depărtări scoboară și cît a luptat Dunărea ca să străbată aici! A trebuit să spintece munții, să-și sape albia în piatră de-a curmezișul Carpaților. VLAHUȚĂ, O. A. II 116. Se ducea la vadul de la albia unui pîrîiaș. ISPIRESCU, L. 122. ◊ Fig. S-a grăbit să îndrume din nou discuția către albia veche. GALAN, Z. R. 86. ♦ Fig. Depresiune de teren. – Pronunțat: -bi-e.Pl. și: (popular) ălbii (ODOBESCU, la HEM).

ÁLBIE, albii, s. f. 1. Vas lunguieț, făcut din scîndură sau dintr-un trunchi despicat în două și scobit. ◊ Expr. A face (pe cineva) albie de porci (sau de cîini) = a insulta în mod grosolan, a batjocori (pe cineva). 2. Adîncitură în scoarța pămîntului, prin care curge o apă; matcă. – Lat. alveus „adîncitură, albie de rîu”.

ÁLBIE ~i f. 1) Vas lunguieț, de lemn sau de metal, folosit la spălatul rufelor, scăldatul copiilor etc. 2) Făgaș al unei ape curgătoare; matcă. ~a unui râu. [ G.-D. albiei; Sil. -bi-e] /<lat. alvea

albie f. 1. trunchiu lungueț și scobit înăuntru pentru păstrat, spălat, scăldat sau adăpat; 2. fundul unei ape curgătoare: râul ieși din albia sa. [Lat. ALVEUS].

álbie (lat. pop. álbia, cl. álveus, albie. V. albină). 1. Copaĭe, covată, vas lung scobit dintr’un singur lemn, cu fundu rătund, de păstrat ceva, de scăldat orĭ de legănat copiiĭ. Fig. A face pe cineva albie de porcĭ, a-l batjocuri răŭ. (V. chersîn, cop). 2. Patu (matca) unuĭ rîu. – Și álvie (Sadov. VR. 1928,1,29).

ALBÍU, -ÍE, albii, adj. (Rar) Albicios. – Alb + suf. -iu.

ALBÍU, -ÍE, albii, adj. (Rar) Albicios. – Alb + suf. -iu.

albiu, ~ie a [At: (a. 1683 ), ap. HEM 726 / V: (reg) ~bâu, ~bâie / Pl: ~ii / E: alb + -iu] (Rar) Albicios. corectată

ALBÍU, -ÍE, albii, adj. (Rar) Albicios. Albiul nor se duce. NEGRUZZI, S. II 132. ◊ (Adverbial) El zărește... O biserică măreață, Strălucind albiu prin ceață. ALECSANDRI, P. II 34.

ALBÍU, -ÍE, albii, adj. (Rar) Albicios. – Din alb2 + suf. -iu.

albiu a. albicios: un râu albiu de stele AL.

albúĭ (vest) și -íŭ (est) adj. Rar. Cam alb.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

albie (-bi-e) s. f., art. albia (-bi-a), g.-d. art. albiei; pl. albii, art. albiile (-bi-i-)

álbie s. f., art. álbia, g.-d. art. álbiei; pl. álbii, art. álbiile (sil. -bi-i-)

albiu (rar) adj. m., f. albie; pl. m. și f. albii

albíu adj. m., f. albíe; pl. m. și f. albíi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÁLBIE s. 1. copaie, covată, (pop.) postavă, (reg.) moldă, (Mold. și Bucov.) balie, (Transilv.) spălător. (~ de rufe.) 2. curs, matcă, vad, (pop.) făgaș, pat, (înv. și reg.) scursură, (reg.) vale, (înv.) scafă. (A trecut ușor ~ râului.)

ALBIE s. 1. copaie, covată, (pop.) postavă, (reg.) moldă, (Mold. și Bucov.) balie, (Transilv.) spălător. (~ de rufe.) 2. curs, matcă, vad, (pop.) făgaș, pat, (înv. și reg.) scursură, (reg.) vale, (înv.) scafă. (A trecut ușor ~ rîului.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

álbie (álbii), s. f.1. Matcă a unui rîu. – 2. Covată, copaie, vas făcut dintr-un trunchi scobit. Lat. alveus, pop. albea (Pușcariu 58; Candrea-Dens., 43; REW 320; DAR; Graur, BL, V, 87); cf. mil. albio, ven., tarent. albi, piem. arbi, fr. auge (it., sp., port. alveo sunt neol.). Rezultatul normal trebuia să fie *albiu, pe al cărui pl. albii s-a format din nou un s. albie (ca săbii-sabie); după DAR, forma de sing. se explică printr-un pl. n. *alvia. Pentru sensul 2, cf. glosa din CGL „alveus, lignum excavatum in quo lavantur infantes”. -Der. albier, s. m. (persoană care face albii); albioară, s. f. (albiuță), pe care Candrea-Dens., 44, îl pun inutil în legătură cu lat. alveola. Din rom. provine rut. alibijka (Candrea, Elemente, 404).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ALBIE. Subst. Albie, albiuță (dim.), albioară, covată (reg.), covățică (dim.), copaie (reg.), copăiță (dim.), troacă, trochiță (dim.), trocuță, postavă (pop.), moldă (reg.), chersin (reg.), balie (reg.), căpistere (reg.); baie, băiță (dim.), scaldă (pop.), scăldătoare (pop.), scăldușcă (reg.), cadă, vană, vănuță (dim.), ciupă (reg.). Crintă. Piuă, ștează (reg.). Vb. A (se) spăla, a (se) scălda, a (se) îmbăia, a (se) la (reg.). V. recipient, spălare.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a face albie de porci (pe cineva) expr. a mustra / a ocărî (pe cineva) adresându-i injurii și vorbe grele.

Intrare: albie (albeață)
albie2 (acc. i) substantiv feminin
  • silabație: al-bi-e info
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albie
  • albia
plural
  • albii
  • albiile
genitiv-dativ singular
  • albii
  • albiei
plural
  • albii
  • albiilor
vocativ singular
plural
Intrare: albie (obiect, vale)
albie1 (acc. a) substantiv feminin
  • silabație: al-bi-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albie
  • albia
plural
  • albii
  • albiile
genitiv-dativ singular
  • albii
  • albiei
plural
  • albii
  • albiilor
vocativ singular
plural
Intrare: albiu
albiu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albiu
  • albiul
  • albiu‑
  • albie
  • albia
plural
  • albii
  • albiii
  • albii
  • albiile
genitiv-dativ singular
  • albiu
  • albiului
  • albii
  • albiei
plural
  • albii
  • albiilor
  • albii
  • albiilor
vocativ singular
plural
albâu adjectiv
adjectiv (A111)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • albâu
  • albâul
  • albâie
  • albâia
plural
  • albâi
  • albâii
  • albâi
  • albâile
genitiv-dativ singular
  • albâu
  • albâului
  • albâi
  • albâiei
plural
  • albâi
  • albâilor
  • albâi
  • albâilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

albie, albiisubstantiv feminin

etimologie:
  • alb + -ie. MDA2

albie, albiisubstantiv feminin

  • 1. Obiect de întrebuințare casnică (vas lunguieț), făcut din lemn cioplit (trunchi despicat în două și scobit) sau din doage asamblate; servește la spălatul rufelor, la scăldatul și la adormitul pruncilor, la hrănirea vitelor etc. DEX '09 MDA2 DLRLC DLRM NODEX
    sinonime: copaie covată diminutive: albiuță
    • chat_bubble figurat locuțiune adverbială Din albie = din pruncie. MDA2
    • chat_bubble A face (pe cineva) albie (sau troacă) de porci (sau, rar, de câini) = a insulta (pe cineva) cu vorbe grele, a batjocori rău (pe cineva). DEX '09 MDA2 DLRLC DLRM
      • format_quote Căpitanul... a tăbărît asupra plutonierului, l-a făcut albie de porci și i-a pus în vedere că-l zvîrle tocmai în fundul Dobrogei dacă va mai da motive de nemulțumire d-lui Paga [moșierul]. REBREANU, R. I 98. DLRLC
      • format_quote Dacă nu vrei să iei cîmpii... te fac albie de cîni. ALECSANDRI, T. I 238. DLRLC
  • 2. Porțiune a unei văi acoperită permanent sau temporar cu apă. DEX '09 MDA2 DLRLC DLRM NODEX
    sinonime: matcă
    • format_quote Albia unui râu. NODEX
    • format_quote Lîngă apa Lisei clădiseră rumînii sat, demult, or fi fiind de-atunci o sută de ani. I-au zis Malu-Surpat, căci Lisa își săpase albie prăpăstioasă. SADOVEANU, M. C. 5. DLRLC
    • format_quote Din ce depărtări scoboară și cît a luptat Dunărea ca să străbată aici! A trebuit să spintece munții, să-și sape albia în piatră de-a curmezișul Carpaților. VLAHUȚĂ, O. A. II 116. DLRLC
    • format_quote Se ducea la vadul de la albia unui pîrîiaș. ISPIRESCU, L. 122. DLRLC
    • format_quote figurat S-a grăbit să îndrume din nou discuția către albia veche. GALAN, Z. R. 86. DLRLC
  • comentariu popular Plural și: ălbii. DLRLC
etimologie:

albiu, albieadjectiv

  • 1. rar Albicios. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: albicios
    • format_quote Albiul nor se duce. NEGRUZZI, S. II 132. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial El zărește... O biserică măreață, Strălucind albiu prin ceață. ALECSANDRI, P. II 34. DLRLC
etimologie:
  • Alb + sufix -iu. DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.