2 intrări

albie

  • 1. Obiect de întrebuințare casnică (vas lunguieț), făcut din lemn cioplit (trunchi despicat în două și scobit) sau din doage asamblate; servește la spălatul rufelor, la scăldatul și la adormitul pruncilor, la hrănirea vitelor etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DLRM NODEX sinonime: copaie covată
    • 1.1. A face (pe cineva) albie de porci (sau, rar, de câini) = a insulta (pe cineva) cu vorbe grele, a batjocori rău (pe cineva).
      surse: DEX '09 DLRLC DLRM expresie 2 exemple
      exemple
      • Căpitanul... a tăbărît asupra plutonierului, l-a făcut albie de porci și i-a pus în vedere că-l zvîrle tocmai în fundul Dobrogei dacă va mai da motive de nemulțumire d-lui Paga [moșierul]. REBREANU, R. I 98.
        surse: DLRLC
      • Dacă nu vrei să iei cîmpii... te fac albie de cîni. ALECSANDRI, T. I 238.
        surse: DLRLC
  • 2. Porțiune a unei văi acoperită permanent sau temporar cu apă.
    surse: DEX '09 DLRLC DLRM NODEX sinonime: matcă 5 exemple
    exemple
    • Albia unui râu.
      surse: DEX '09 DLRLC DLRM NODEX
    • Lîngă apa Lisei clădiseră rumînii sat, demult, or fi fiind de-atunci o sută de ani. I-au zis Malu-Surpat, căci Lisa își săpase albie prăpăstioasă. SADOVEANU, M. C. 5.
      surse: DLRLC
    • Din ce depărtări scoboară și cît a luptat Dunărea ca să străbată aici! A trebuit să spintece munții, să-și sape albia în piatră de-a curmezișul Carpaților. VLAHUȚĂ, O. A. II 116.
      surse: DLRLC
    • Se ducea la vadul de la albia unui pîrîiaș. ISPIRESCU, L. 122.
      surse: DLRLC
    • S-a grăbit să îndrume din nou discuția către albia veche. GALAN, Z. R. 86.
      surse: DLRLC figurat
    • 2.1. Depresiune de teren.
      surse: DLRLC figurat

etimologie:

19 definiții

albíe2 sf [At: DOSOFTEI, V. S. 8/1 / P: -bi-e / Pl: ~ii / E: alb + -ie] (Îvr) Albeață.

álbie1 sf [At: DOSOFTEI, V. S. 4/2 / V: (reg) alvie / P: -bi-e / Pl: ~ii / E: ml alvea] 1 Vas lunguieț făcut din lemn cioplit sau din doage Si: covată, copaie. 2 (Fig; îlav) Din ~ Din pruncie. 3 (Fam; îe) A face (pe cineva) ~ (sau troacă) de porci (sau, rar, de câini) A batjocori. 4 Porțiune a unei văi acoperită, permanent sau temporar, cu apă Si: matcă. 5 (Reg; fig) Adâncitură între două dealuri.

ÁLBIE s. 1. copaie, covată, (pop.) postavă, (reg.) moldă, (Mold. și Bucov.) balie, (Transilv.) spălător. (~ de rufe.) 2. curs, matcă, vad, (pop.) făgaș, pat, (înv. și reg.) scursură, (reg.) vale, (înv.) scafă. (A trecut ușor ~ râului.)

álbie (álbii), s. f.1. Matcă a unui rîu. – 2. Covată, copaie, vas făcut dintr-un trunchi scobit. Lat. alveus, pop. albea (Pușcariu 58; Candrea-Dens., 43; REW 320; DAR; Graur, BL, V, 87); cf. mil. albio, ven., tarent. albi, piem. arbi, fr. auge (it., sp., port. alveo sunt neol.). Rezultatul normal trebuia să fie *albiu, pe al cărui pl. albii s-a format din nou un s. albie (ca săbii-sabie); după DAR, forma de sing. se explică printr-un pl. n. *alvia. Pentru sensul 2, cf. glosa din CGL „alveus, lignum excavatum in quo lavantur infantes”. -Der. albier, s. m. (persoană care face albii); albioară, s. f. (albiuță), pe care Candrea-Dens., 44, îl pun inutil în legătură cu lat. alveola. Din rom. provine rut. alibijka (Candrea, Elemente, 404).

albie f. 1. trunchiu lungueț și scobit înăuntru pentru păstrat, spălat, scăldat sau adăpat; 2. fundul unei ape curgătoare: râul ieși din albia sa. [Lat. ALVEUS].

álbie (lat. pop. álbia, cl. álveus, albie. V. albină). 1. Copaĭe, covată, vas lung scobit dintr' un singur lemn, cu fundu rătund [!], de păstrat ceva, de scăldat orĭ de legănat copiiĭ. Fig. A face pe cineva albie de porcĭ, a-l batjocuri [!] răŭ. (V. chersîn, cop). 2. Patu (matca) unuĭ rîu. – Și álvie (Sadov. VR. 1928,1,29).

ALBÍU, -ÍE, albii, adj. (Rar) Albicios. – Alb + suf. -iu.

ALBÍU, -ÍE, albii, adj. (Rar) Albicios. – Alb + suf. -iu.

ALBÍU, -ÍE, albii, adj. (Rar) Albicios. Albiul nor se duce. NEGRUZZI, S. II 132. ◊ (Adverbial) El zărește... O biserică măreață, Strălucind albiu prin ceață. ALECSANDRI, P. II 34.

ALBÍU, -ÍE, albii, adj. (Rar) Albicios. – Din alb2 + suf. -iu.

albíu (rar) adj. m., f. albíe; pl. m. și f. albíi

albíu adj. m., f. albíe; pl. m. și f. albíi

albíu, -íe a [At: (a. 1683 ), ap. HEM 726 / V: (reg) -bâu, -bâe / PI: -ii / E: alb + -iu] (Rar) Albicios.

albiu a. albicios: un râu albiu de stele AL.

albúĭ (vest) și -íŭ (est) adj. Rar. Cam alb.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ÁLBIE s. 1. copaie, covată, (pop.) postávă, (reg.) móldă, (Mold. și Bucov.) bálie, (Transilv.) spălător. (~ de rufe.) 2. curs, matcă, vad, (pop.) făgáș, pat, (înv. și reg.) scursúră, (reg.) vále, (înv.) scáfă. (A trecut ușor ~ rîului.)

ALBIE. Subst. Albie, albiuță (dim.), albioară, covată (reg.), covățică (dim.), copaie (reg.), copăiță (dim.), troacă, trochiță (dim.), trocuță, postavă (pop.), moldă (reg.), chersin (reg.), balie (reg.), căpistere (reg.); baie, băiță (dim.), scaldă (pop.), scăldătoare (pop.), scăldușcă (reg.), cadă, vană, vănuță (dim.), ciupă (reg.). Crintă. Piuă, ștează (reg.). Vb. A (se) spăla, a (se) scălda, a (se) îmbăia, a (se) la (reg.). V. recipient, spălare.

Intrare: albie
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular albie albia
plural albii albiile
genitiv-dativ singular albii albiei
plural albii albiilor
vocativ singular
plural
Intrare: albiu
albiu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular albiu albiul albie albia
plural albii albiii albii albiile
genitiv-dativ singular albiu albiului albii albiei
plural albii albiilor albii albiilor
vocativ singular
plural

8 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

ÁLBIE, albii, s. f. 1. Vas lunguieț făcut din lemn cioplit sau din doage asamblate; covată, copaie. ◊ Expr. A face (pe cineva) albie de porci (sau de câini) = a insulta (pe cineva) cu vorbe grele, a batjocori rău (pe cineva). 2. Porțiune a unei văi acoperită permanent sau temporar cu apă; matcă. – Lat. alvea.

ÁLBIE, albii, s. f. 1. Vas lunguieț, făcut din lemn cioplit sau din doage asamblate; covată, copaie. ◊ Expr. A face (pe cineva) albie de porci (sau de câini) = a insulta (pe cineva) cu vorbe grele, a batjocori rău (pe cineva). 2. Porțiune a unei văi, acoperită permanent sau temporar cu apă; matcă. – Lat. alvea.

ÁLBIE, albii, s. f. 1. Obiect de întrebuințare casnică, făcut dintr-un trunchi gros despicat în două și scobit; servește la spălatul rufelor, la scăldatul și la adormitul pruncilor, la hrănirea vitelor etc. V. covată, copaie. Puse copilul într-o albie. ISPIRESCU, L. 60. Să iei băietul cu albie cu tot și să vii cu dînsul la mine. CREANGĂ, P. 173. ◊ Expr. A face pe cineva albie de porci (sau, rar, de cîini) = a batjocori, a insulta pe cineva în mod grosolan. Căpitanul... a tăbărît asupra plutonierului, l-a făcut albie de porci și i-a pus în vedere că-l zvîrle tocmai în fundul Dobrogei dacă va mai da motive de nemulțumire d-lui Paga [moșierul]. REBREANU, R. I 98. Dacă nu vrei să iei cîmpii... te fac albie de cîni. ALECSANDRI, T. I 238. 2. Adîncitură în scoarța pămîntului, prin care curge o apă; matcă. Lingă apa Lisei clădiseră rumînii sat, demult, or fi fiind de-atunci o sută de ani. I-au zis Malu-Surpat, căci Lisa își săpase albie prăpăstioasă. SADOVEANU, M. C. 5. Din ce depărtări scoboară și cît a luptat Dunărea ca să străbată aici! A trebuit să spintece munții, să-și sape albia în piatră de-a curmezișul Carpaților. VLAHUȚĂ, O. A. II 116. Se ducea la vadul de la albia unui pîrîiaș. ISPIRESCU, L. 122. ◊ Fig. S-a grăbit să îndrume din nou discuția către albia veche. GALAN, Z. R. 86. ♦ Fig. Depresiune de teren. – Pronunțat: -bi-e.Pl. și: (popular) albii (ODOBESCU, la HEM).

ÁLBIE, albii, s. f. 1. Vas lunguieț, făcut din scândură sau dintr-un trunchi despicat în două și scobit. ◊ Expr. A face (pe cineva) albie de porci (sau de câini) = a insulta în mod grosolan, a batjocori (pe cineva). 2. Adâncitură în scoarța pământului, prin care curge o apă; matcă. – Lat. alveus „adâncitură, albie de râu”.

álbie (-bi-e) s. f., art. álbia (-bi-a), g.-d. art. álbiei; pl. álbii, art. álbiile (-bi-i-)

álbie s. f., art. álbia, g.-d. art. álbiei; pl. álbii, art. álbiile (sil. -bi-i-)

ÁLBIE ~i f. 1) Vas lunguieț, de lemn sau de metal, folosit la spălatul rufelor, scăldatul copiilor etc. 2) Făgaș al unei ape curgătoare; matcă. ~a unui râu. [ G.-D. albiei; Sil. -bi-e] /<lat. alvea


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

a face albie de porci (pe cineva) expr. a mustra / a ocărî (pe cineva) adresându-i injurii și vorbe grele.