3 intrări
30 de definiții
din care- explicative (18)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
alătrat2, ~ă[1] a vz lătrat2
- Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall
alătrat[1] sn vz lătrat1
- Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LĂTRA, latru, vb. I. Intranz. 1. (Despre câini; la pers. 3) A scoate sunete scurte, sacadate, caracteristice speciei; a hămăi, a bate. ♦ Tranz. A se repezi asupra cuiva cu lătrături furioase. 2. (Depr.; despre oameni) A vorbi întruna, zadarnic și pe un ton răstit, a-și bate gura. – Lat. latrare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LĂTRA, latru, vb. I. Intranz. 1. (Despre câini; la pers. 3) A scoate sunete scurte, sacadate, caracteristice speciei; a hămăi, a bate. ♦ Tranz. A se repezi asupra cuiva cu lătrături furioase. 2. (Depr.; despre oameni) A vorbi întruna, zadarnic și pe un ton răstit, a-și bate gura. – Lat. latrare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
LĂTRAT, lătraturi, s. n. Faptul de a lătra (1); sunete caracteristice scoase de câini când latră; lătrare, lătrătură, hămăit, hămăitură, hămăială. – V. lătra.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LĂTRAT, lătraturi, s. n. Faptul de a lătra (1); sunete caracteristice scoase de câini când latră; lătrare, lătrătură, hămăit, hămăitură, hămăială. – V. lătra.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
alătra[1] v vz lătra
- Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
lătra [At: MARDARIE, L. 165/11 / Pzi: 3 latră, (reg) ~rează / E: ml latrare] 1-2 vti (D. câini, vulpi, lupi etc.) A scoate sunete scurte, sacadate, caracteristice speciei, (în semn de amenințare Si: a hămăi, (pop) a bate. 3 vi (Pop; îe) A ~ în lună A fi un om incapabil. 4 vi (Pop; îe) A ~ (ca câinii) la lună (sau la stele ori, rar, în vânt) A vorbi fără rost. 5 vi (Îae) A vorbi de rău. 6-7 vti A bârfi (pe cineva). 8 vt A ataca pe cineva străin. 9 vt A vorbi mult fără rost Si: a flecări. 10 vt A vorbi de rău pe cineva Si: a calomnia, a minți. 11 vt (Rar) A țipa de durere sau de disperare Si: a urla. 12 vt (Rar) A pufni. 13-14 vti A bate la cap (pe cineva) Si: a cicăli. 15 vi (Îvr) A sta la pândă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lătrat2, ~ă a [At: RETEGANUL, P. I, 11/27 / Pl: ~ați, ~e / E: lătra] 1 Atacat de câini care latră (1). 2 (Dep; d. vorbire) Asemănător sunetelor scoase de câini Si: sacadat. 3 (Fam; fig) Criticat. 4 (Pfm) Bârfit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lătrat1 sn [At: CANTEMIR, I. I. I, 256 / V: (reg) ~ret~ / Pl: ~uri / E: lătra] 1-5 Lătrare (1-5). 6 Bârfire. 7 Cicălire. 8 (Îvr) Pândire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lătret sn vz lătrat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
❍ALĂTRA Olten. ... = LĂTRA...: Într’un vîrf de plop, Alatră un cîine orb (GOR.) (ghicitoarea despre „vînt”) [lat. allatrare].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
LĂTRA, latru, vb. I. 1. Intranz. (Despre cîini) A scoate sunete scurte, sacadate, caracteristice acestor animale. Un dulău șchiop și zbîrlit se aruncă la dînsul lătrînd furios. REBREANU, R. I 93. Cîinii începură să latre, oamenii să se miște. BOLINTINEANU, O. 328. ◊ Fig. Rîul înjură și latră, Cînd vin apele mari se azvîrle și mușcă. DEȘLIU, G. 25. Un tun antiaerian lătra a pustiu către văzduh. CAMILAR, N. II 53. ◊ Expr. Cîinele care latră nu mușcă v. cîine. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «la» și arătînd pe cine atacă cîinele) Cînele a lătrat La străin. COȘBUC, P. I 254. ♦ Tranz. (Popular) A se repezi asupra cuiva cu lătrături furioase. Cînii-ar vrea să-i latre dar li-i lene, Și se uită după dînșii printre gene. D. BOTEZ, P. O. 163. Ia fugi, urîte... că pun cîinii de te latră. TEODORESCU, P. P. 326. Mă rup cîinii și mă latră. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 370. 2. Tranz. Fig. (Despre oameni) A vorbi într-una pe un ton de ceartă, a sări cu gura la cineva, a spune vrute și nevrute. Ce latră? întrebă căpitanul, și-i fu rușine de întrebare. CAMILAR, N. I 45. ♦ Intranz. (Rar) A țipa din cauza desperării, a durerii; a urla. Valeu! că mare păcat c-un plod! Îmi vine să latru. ALECSANDRI, T. I 126.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LĂTRAT, lătraturi, s. n. Acțiunea de a lătra și rezultatul ei; sunetul caracteristic scos de cîini. Nu se mai auzea, decît foarte rar, cîte un lătrat de cîne. BUJOR, S. 29. În codri-adînci cățelul pămîntului tot latră. Lătrat cu glas de zimbru răsună în urechi. EMINESCU, O. I 93. Amintește lătratul vesel al cînilor cînd li se dă drumul la goană. ODOBESCU, S. III 97.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A LĂTRA pers. 3 latră 1. intranz. 1) (despre câini) A scoate sunete ascuțite, scurte și sacadate, caracteristice speciei; a hămăi. 2) fam. depr. (despre oameni) A vorbi mult (pe un ton violent de ceartă); a hămăi. 2. tranz. (despre câini) A ataca (în mod violent), scoțând sunete caracteristice speciei; a hămăi. [Sil. lă-tra] /<lat. latrare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LĂTRAT ~uri n. 1) v. A LĂTRA. 2) Strigăt caracteristic speciei, scos mai ales de câini; hămăit. [Sil. lă-trat] /v. a lătra
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
lătrà v. 1. a striga, vorbind mai ales de câini; 2. fam. a striga necontenit defăimând. [Lat. LATRARE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
lătrat n. strigătul câinelui.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
alátru, V. latru.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
látru, a lătrá v. intr. (lat. latrare). Se zice despre cîne cînd scoate strigăte de furie saŭ de bucurie. Fig. Vorbesc, strig prea mult defăĭmînd: a lătra pin gazete. A lătra la lună, a tot defăĭma fără motiv. V. tr. Cîniĭ m’aŭ lătrat tot drumu. – În vest (Olt. Ban. Serbia) alátru (cu a analogic saŭ după lat. allátro, -áre). V. hămăĭ, mîrîĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
lătra (a ~) (desp. lă-tră) vb., ind. prez. 3 latră, imperf. 3 pl. lătrau; conj. prez. 3 să latre
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
lătrat (desp. lă-trat) s. n., pl. lătraturi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
lătra (a ~) (lă-tra) vb., ind. prez. 3 latră
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lătrat (lă-trat) s. n., pl. lătraturi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lătra vb. (sil. -tra), ind. prez. 3 sg. și pl. latră
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
lătrat s. n. (sil. -trat), pl. lătraturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LĂTRA vb. a hămăi, (pop.) a bate, (reg.) a blehăi, (prin Ban.) a puidăi, (Mold.) a zăpăi. (Câinii ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LĂTRAT s. hămăială, hămăire, hămăit, hămăitură, lătrare, lătrătură, (Mold.) zăpăit, zăpăitură. (Un ~ de câine.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LĂTRA vb. a hămăi, (pop.) a bate, (reg.) a blehăi, (prin Ban.) a puidăi, (Mold.) a zăpăi. (Cîinii ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LĂTRAT s. hămăială, hămăire, hămăit, hămăitură, lătrare, lătrătură, (Mold.) zăpăit, zăpăitură. (Un ~ de cîini.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
lătra (latru, lătrat), vb. – A scoate sunete specifice cîinilor. Mr. alatru, alătrare, megl. latru, istr. lǫtru. Lat. latrāre (Pușcariu 949; Candrea-Dens., 958; REW 4928; Pascu, I, 30; DAR), cf. it. latrare, cat. lladrar, sp. ladrar. – Der. lătrat, s. n.; lătrător, adj. (care latră); lătrător, s. m. (cîine); lătrătură, s. f.; alătra, vb. (Olt., Banat, a lătra), cu a-, cf. acoperi, sau direct din lat. allatrare (Scriban).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
lătra, latru v. t. 1. a informa, a denunța, a trăda. 2. a vorbi emfatic și demagogic.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: lă-tra
verb (VT92) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT92) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
- silabație: lă-trat
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
lătra, latruverb
- 1. A scoate sunete scurte, sacadate, caracteristice speciei. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
- Un dulău șchiop și zbîrlit se aruncă la dînsul lătrînd furios. REBREANU, R. I 93. DLRLC
- Cîinii începură să latre, oamenii să se miște. BOLINTINEANU, O. 328. DLRLC
- Rîul înjură și latră, Cînd vin apele mari se azvîrle și mușcă. DEȘLIU, G. 25. DLRLC
- Un tun antiaerian lătra a pustiu către văzduh. CAMILAR, N. II 53. DLRLC
- Cînele a lătrat La străin. COȘBUC, P. I 254. DLRLC
- 1.1. A se repezi asupra cuiva cu lătrături furioase. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cînii-ar vrea să-i latre dar li-i lene, Și se uită după dînșii printre gene. D. BOTEZ, P. O. 163. DLRLC
- Ia fugi, urîte... că pun cîinii de te latră. TEODORESCU, P. P. 326. DLRLC
- Mă rup cîinii și mă latră. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 370. DLRLC
-
- Câinele care latră nu mușcă. DLRLC
-
- 2. (Despre oameni) A vorbi întruna, zadarnic și pe un ton răstit, a-și bate gura. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLCsinonime: flecări
- Ce latră? întrebă căpitanul, și-i fu rușine de întrebare. CAMILAR, N. I 45. DLRLC
- 2.1. A bârfi (pe cineva). MDA2sinonime: bârfi
- 2.2. A ataca pe cineva străin. MDA2
- 2.4. A țipa din cauza desperării, a durerii. MDA2 DLRLCsinonime: urla
- Valeu! că mare păcat c-un plod! Îmi vine să latru. ALECSANDRI, T. I 126. DLRLC
-
- 2.5. Pufni. MDA2sinonime: pufni
- 2.6. A bate la cap (pe cineva). MDA2sinonime: cicăli
- 2.7. A sta la pândă. MDA2
- A lătra în lună = a fi un om incapabil. MDA2
- A lătra (ca câinii) la lună (sau la stele ori, rar, în vânt) = a vorbi fără rost. MDA2
- A vorbi de rău. MDA2
-
-
etimologie:
- latrare DEX '09 MDA2 DEX '98
lătrat, lătratăadjectiv
-
- 2. (Despre vorbire) Asemănător sunetelor scoase de câini. MDA2sinonime: sacadat
- 3. Criticat. MDA2sinonime: criticat
- 4. Bârfit. MDA2sinonime: bârfit
etimologie:
- lătra MDA2
lătrat, lătraturisubstantiv neutru
-
- Nu se mai auzea, decît foarte rar, cîte un lătrat de cîne. BUJOR, S. 29. DLRLC
- În codri-adînci cățelul pămîntului tot latră. Lătrat cu glas de zimbru răsună în urechi. EMINESCU, O. I 93. DLRLC
- Amintește lătratul vesel al cînilor cînd li se dă drumul la goană. ODOBESCU, S. III 97. DLRLC
-
- 2. Bârfire. MDA2sinonime: bârfire
- 3. Cicălire. MDA2sinonime: cicălire
- 4. Pândire. MDA2sinonime: pândire
etimologie:
- lătra DEX '09 MDA2 DEX '98