3 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ajutát1 sn [At: DOINE, 182 / V: (reg) agiu-[1] / Pl: net / E: ajuta] 1-2 Ajutare (1-2). 3 Ocrotire. 4 Utilitate.

  1. Variantă neconsemnată ca intrare principală. — gall

ajutat2, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 10 / V: (reg) agiutat, ~ă[1] a / Pl: ~ați, ~e / E: ajuta] 1 Care servește ca ajutor (1). 2 Sprijinit. 3 Ocrotit. 4 Înlesnit. corectată

  1. Variantă neconsemnată ca intrare principală. — gall

AJUTÁ, ajút, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) da ajutor, sprijin. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajuta (pe cineva) puterea (sau capul, mintea etc.) = a avea capacitatea fizică sau intelectuală de a face un anumit lucru. (Absol.) Doamne-ajută = a) formulă de invocare a divinității folosită la începutul unei acțiuni; b) (substantivat) situație favorabilă în evoluția unei acțiuni, în starea cuiva; spor, mers bun al treburilor; c) (substantivat; ir.) lovitură, bătaie. ◊ Loc. adj. (Mai) de Doamne-ajută = (mai) de seamă, (mai) bun, de oarecare valoare. ♦ Refl. A se servi de cineva sau de ceva ca ajutor. 2. Intranz. A fi de folos, a servi, a sluji. – Lat. adjutare.

ajuta [At: COD. VOR. 32 / V: (reg) agiu~ / Pzi: ajut / E: lat adjutare, it ajutare] 1-2 vtr A (se) servi (de cineva sau de ceva) ca ajutor Si: (rar) ajutora (1-2), (rar) ajutori (1-2). 3-4 vtr A(-și) da ajutor. 5-6 vt (Înv; îe) A-l ~ pe cineva puterea (sau capul, mintea etc.) A avea capacitatea fizică (sau intelectuală) de a face un anumit lucru. 7 vt (Îe) Așa să-mi ~te Dumnezeu! Formulă cu care se încheie depunerea unui jurământ. 8 vt (Pfm; îe) Doamne-~tă! Formulă de invocare a divinității la începutul unei acțiuni. 9-10 vt (Îae) Situație favorabilă în (evoluția unei acțiuni sau în) starea cuiva. 11 vt (Îae) Bun mers al treburilor. 12 vt (Îe) A-i da tot cu Doamne-~tă A sili pe cineva să facă un lucru. 13 vt (Irn; îs) Doamne-~tă Bătaie. 14 vt (Îas; ccr) Lovitură. 15 vt (Îas; ccr) Ciomag. 16 vt (Îe) Mai de Doamne-~tă Mai bun. 17 vt (Jur; înv) A ocroti. 18 vi (Înv) A fi de folos.

AJUTÁ, ajút, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) da ajutor, sprijin. ◊ Expr. (Tranz.) A-l ajuta (pe cineva) puterea (sau capul, mintea, etc.) = a avea capacitatea fizică sau intelectuală de a face un anumit lucru. ◊ Expr. (Absol.) Doamne-ajută = a) formulă de invocare a divinității, folosită la începutul unei acțiuni; b) (substantivat) situație favorabilă în evoluția unei acțiuni, în starea cuiva; spor, mers bun al treburilor; c) (substantivat, ir.) lovitură. (Mai) de Doamne-ajută = (mai) de seamă, (mai) bun, de oarecare valoare. ♦ Refl. A se servi de cineva sau de ceva ca ajutor. 2. Intranz. A fi de folos, a servi, a sluji. – Lat. adjutare.

AJUTÁ, ajút, vb. I. 1. Tranz. (Urmat adesea de determinări introduse prin prep. «la», «cu» sau de o propoziție cu verbul la conjunctiv) A da cuiva ajutor, sprijin, asistență. Să vie de acolo să ne ajute un tovarăș, doi. DUMITRIU, N. 247. Dacă nu l-oi ajuta eu, cine să-l ajute? CREANGĂ, P. 38. ◊ Expr. A-l ajuta (pe cineva) puterea sau capul, mintea etc. (mai ales în construcții negative sau limitative) = a avea capacitatea fizică sau intelectuală de a face un anumit lucru. Să-mi dea ajutor la trebi, după cît îl ajută puterea. CREANGĂ, P. 13. ◊ Refl. (Cu determinări introduse prin prep. «cu») A se servi de cineva sau de ceva ca ajutor, a lua pe cineva sau ceva în ajutor. Agățăm felinarele de stîncă și începem să ne urcăm printre doi pereți, ajutîndu-ne cu mîinile, cu bocancii, cu genunchii și cu spinarea. BOGZA, Ț. 63. ♦ Refl. reciproc. Dă, sîntem datori a ne ajuta unii pe alții. CREANGĂ, P. 330. 2. Intranz. A fi de folos, a sluji. I-a ajutat la prășit. Medicamentul nu i-a, ajutat, deoarece nu l-a luat la timp. ◊ Badea-i călător, pornește. Pe mine mă părăsește, Nu-i ajute ce gîndește! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 160. ◊ Expr. Doamne-ajută = a) formulă de invocare a divinității, folosită de către cei superstițioși la începutul unei lucrări; b) (substantivat, rar) spor, mers bun al treburilor. Unde se întîmplă una ca asta, acolo nu-i niciodată doamne-ajută. MARIAN, O. I 278. La casa fără copii nu cred că mai este vrun doamne-ajută. CREANGĂ, P. 74; c) (substantivat, ironic) bătaie, lovitură; (concretizat) ciomag. Să nu te pomenești cu un doamne-ajută pe spinare! PANN, P. V. 11 102. ◊ Loc. adj. (Mai) de doamne-ajută = (mai) de seamă, de oarecare valoare, cu care te mulțumești în lipsă de ceva mai bun. N-apucase calul să se depărteze o bucată de loc mai de doamne-ajută, și iată zmeoaica iară îi ajunge. ISPIRESCU, L. 194.

AJUTÁ, ajút, vb. I. 1. Tranz. A da cuiva ajutor. ◊ Expr. A-l ajuta (pe cineva) puterea (sau capul, mintea, etc.) = a avea capacitatea fizică sau intelectuală de a face un anumit lucru. ♦ Refl. A se servi de cineva sau de ceva ca ajutor. 2. Intranz. A fi de folos; a sluji. ◊ Expr. Doamne-ajută = a) formulă de invocare a divinității, folosită de către cei credincioși la începutul unei acțiuni; b) (substantivat) spor, mers bun al treburilor; c) (substantivat, ir.) lovitură. (Loc. adj.) (Mai) de doamne-ajută = (mai) de seamă, de oarecare valoare. – Lat. adjutare.

A AJUTÁ ajút 1. tranz. A susține printr-un ajutor. ~ un prieten.A-l ~ mintea (sau capul) a fi capabil. 2. intranz. A fi de folos; a servi; a folosi. ~ în muncă. /<lat. adjutare

A SE AJUTÁ mă ajút intranz. 1) A face uz; a se servi; a se folosi. ~ de un baston. 2) A face (concomitent) schimb de ajutor (cu cineva). /<lat. adjutare

ajutà v. a ușura pe cineva la greu sau la nevoie. [Lat. ADJUTARE].

Doamne-ajută m. 1. strigăt de îmbărbătare al plugarului (când se apucă de lucru): înjugă boii la car, zice Doamne-ajută CR. (sau când scapă de o primejdie): când era să zică Doamne-ajută! POP.; 2. (ironic) bătaie neașteptată, trânteală: să te pomenești cu Doamne-ajută pe spinare PANN; 3. mai de Doamne-ajută, exprimă o însușire într’un grad mai înalt (și despre lucruri): o bucată de loc mai de Doamne-ajută ISP.

ajút, a v. tr. (lat. adjúto, áre, id.; it. ajutare, pv. aiudar, fr. aider, sp. ayudar, pg. ajudar. V. adjutant). Ușurez greutatea saŭ nevoĭa cuĭva: a ajuta pe cineva din pungă, cu banĭ din pungă. Slujesc, aduc folos: nu-l maĭ ajutaŭ picĭoarele. V. intr. A ajuta cuĭva la ceva, a-l ajuta să facă ceva. V. refl. Mă servesc la nevoĭe: cu el m’am maĭ ajutat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ajuta (a ~) vb., ind. prez. 3 aju

ajutá vb., ind. prez. 1 sg. ajút, 3 sg. și pl. ajútă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AJUTÁT adj. ajutorat, ocrotit, protejat, sprijinit, susținut, (rar) proteguit, (fam. fig.) proptit. (Om ~.)

AJUTAT adj. ajutorat, ocrotit, protejat, sprijinit, susținut, (rar) proteguit, (fam. fig.) proptit. (Om ~.)

AJUTÁ vb. 1. a (se) ajutora, a (se) ocroti, a (se) proteja, a (se) sprijini, a (se) susține, (rar) a (se) protegui, (înv. și pop.) a (se) înlesni, (prin Transilv.) a (se) prindori, (înv.) a (se) îndemâna, a (se) protecta, (fam. fig.) a (se) propti. (L-a ~ să depășească impasul.) 2. v. asista. 3. (BIS.) a milui, (înv.) a proslăvi. (L-a ~ Dumnezeu.) 4. v. susține. 5. a folosi, a servi, a sluji. (Asta îți ~ la ceva?) 6. v. prii. 7. v. favoriza.

AJUTA vb. 1. a (se) ajutora, a (se) ocroti, a (se) proteja, a (se) sprijini, a (se) susține, (rar) a (se) protegui, (înv. și pop.) a (se) înlesni, (prin Transilv.) a (se) prindori, (înv.) a (se) îndemîna, a (se) protecta, (fam. fig.) a (se) propti. (L-a ~ să depășească impasul.) 2. a asista, a secunda. (Îl ~ la operație.) 3. (BIS.) a milui, (înv.) a proslăvi. (L-a ~ Dumnezeu.) 4. a servi, a sluji, a sprijini, a susține. (A ~ cauza revoluției.) 5. a folosi, a servi, a sluji. (Asta îți ~ la ceva?) 6. a-i folosi, a-i prii, (înv.) a-i spori. (Nici aerul nu i-a ~). 7. a avantaja, a favoriza, a sluji. (Norocul, întîmplarea l-a ~.)

A ajuta ≠ a împiedica, a încurca

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ajutá (ajutát, ajutát), vb. – A da ajutor, sprijin. – Mr. ağut, megl. jut, istr. (a)jut. Lat. adῑūtāre (Pușcariu 51; Candrea-Dens., 34; REW 172; DAR; la Cicero: adjutare; cf. it. ajutare, prov. ajudar, fr. aider, sp. ayudar, gal., port. ajudar. Der. ajutat, s. n. (ajutor); ajutător, adj. (auxiliar).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AUDACES FORTUNA IUVAT (lat.) norocul (soarta) îi ajută pe cei îndrăzneți – Vergiliu, „Eneida”, X, 284: „Audentes fortuna iuvat”.

FORTES[1] FORTUNA ADIUVAT (lat.) norocul (soarta)[2] ajută pe cei tari – Terențiu, „Phornio”, act. I, scena 4, 25. V. și Audaces fortuna iuvat.

  1. Sunt corecte ambele forme (acuzativ plural): fortīs (după Terențiu) și fortēs (după Pliniu cel Tânăr) — Octavian Mocanu
  2. îi — Octavian Mocanu

Audaces fortuna iuvat (lat. „Pe cei îndrăzneți îi ajută norocul”) – variantă populară, după un hemistih din Eneida lui Vergiliu (cartea X, versul 284). Textul original este Audentes fortuna iuvat, avînd același înțeles. Vergiliu aduce un elogiu temerității, eroii lui secotind că zeii îi iubesc și îi ocrotesc pe cutezători. De aceea fortuna îi însoțește pretutindeni și-i ajută în isprăvile lor. Se știe că Fortuna, la romani, era zeița norocului. La rîndul său, versul lui Vergiliu, pornind cu tot curajul să călătorească pe foarte diferite meridiane, a avut norocul să placă și să fie încetățenit pretutindeni. Ceva mai mult: a găsit și „părinți adoptivi”. Poetul german Schiller, în drama Wilhelm Tell (act. I, sc. 2), a confirmat că Dem Mutigen hilft Gott (celui îndrăzneț îi ajută Dumnezeu), iar scriitorul francez Crébillon, în piesa Xerxes (act. I, sc. 1) a parafrazat: Laudace a fait les rois (Îndrăzneala a făcut regi). Cei ce evită folosirea expresiei, socotind că ar fi greșit să ne bizuim pe colaborarea norocului, săvîrșesc ei înșiși o greșeală, deoarece aici cuvîntul noroc are înțeles de succes, de izbîndă a celor îndrăzneți. Așadar, cînd se ivește un prilej potrivit pentru audaces fortuna iuvat,… îndrăzniți! LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a nu-l ajuta mintea expr. a fi înapoiat mintal; a fi prost

Intrare: ajutat (adj.)
ajutat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ajutat
  • ajutatul
  • ajutatu‑
  • ajuta
  • ajutata
plural
  • ajutați
  • ajutații
  • ajutate
  • ajutatele
genitiv-dativ singular
  • ajutat
  • ajutatului
  • ajutate
  • ajutatei
plural
  • ajutați
  • ajutaților
  • ajutate
  • ajutatelor
vocativ singular
plural
Intrare: ajutat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ajutat
  • ajutatul
  • ajutatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • ajutat
  • ajutatului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: ajuta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ajuta
  • ajutare
  • ajutat
  • ajutatu‑
  • ajutând
  • ajutându‑
singular plural
  • aju
  • ajutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ajut
(să)
  • ajut
  • ajutam
  • ajutai
  • ajutasem
a II-a (tu)
  • ajuți
(să)
  • ajuți
  • ajutai
  • ajutași
  • ajutaseși
a III-a (el, ea)
  • aju
(să)
  • ajute
  • ajuta
  • ajută
  • ajutase
plural I (noi)
  • ajutăm
(să)
  • ajutăm
  • ajutam
  • ajutarăm
  • ajutaserăm
  • ajutasem
a II-a (voi)
  • ajutați
(să)
  • ajutați
  • ajutați
  • ajutarăți
  • ajutaserăți
  • ajutaseți
a III-a (ei, ele)
  • aju
(să)
  • ajute
  • ajutau
  • ajuta
  • ajutaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ajutat, ajutaadjectiv

etimologie:
  • ajuta MDA2

ajutatsubstantiv neutru

etimologie:
  • ajuta MDA2

ajuta, ajutverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A(-și) da ajutor, sprijin. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Să vie de acolo să ne ajute un tovarăș, doi. DUMITRIU, N. 247. DLRLC
    • format_quote Dacă nu l-oi ajuta eu, cine să-l ajute? CREANGĂ, P. 38. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se servi de cineva sau de ceva ca ajutor. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      sinonime: ajutora
      • format_quote Agățăm felinarele de stîncă și începem să ne urcăm printre doi pereți, ajutîndu-ne cu mîinile, cu bocancii, cu genunchii și cu spinarea. BOGZA, Ț. 63. DLRLC
      • format_quote reciproc Dă, sîntem datori a ne ajuta unii pe alții. CREANGĂ, P. 330. DLRLC
    • chat_bubble tranzitiv A-l ajuta (pe cineva) puterea (sau capul, mintea, etc.) = a avea capacitatea fizică sau intelectuală de a face un anumit lucru. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Să-mi dea ajutor la trebi, după cît îl ajută puterea. CREANGĂ, P. 13. DLRLC
    • chat_bubble tranzitiv Așa să-mi ajute Dumnezeu! = formulă cu care se încheie depunerea unui jurământ. MDA2
    • chat_bubble (și) absolut Doamne-ajută = formulă de invocare a divinității folosită la începutul unei acțiuni. DEX '09 MDA2 DLRLC
    • chat_bubble (și) absolut (și) substantivat Doamne-ajută = situație favorabilă în evoluția unei acțiuni, în starea cuiva; mers bun al treburilor. DEX '09 MDA2 DLRLC
      sinonime: spor
      • format_quote Unde se întîmplă una ca asta, acolo nu-i niciodată doamne-ajută. MARIAN, O. I 278. DLRLC
      • format_quote La casa fără copii nu cred că mai este vrun doamne-ajută. CREANGĂ, P. 74. DLRLC
    • chat_bubble tranzitiv A-i da tot cu Doamne-ajută = a sili pe cineva să facă un lucru. MDA2
    • chat_bubble (și) absolut (și) substantivat ironic Doamne-ajută = bătaie, lovitură. DEX '09 MDA2 DLRLC
      • format_quote Să nu te pomenești cu un doamne-ajută pe spinare! PANN, P. V. 11 102. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adjectivală (Mai) de Doamne-ajută = (mai) de seamă, (mai) bun, de oarecare valoare. DEX '09 MDA2 DLRLC
      • format_quote N-apucase calul să se depărteze o bucată de loc mai de doamne-ajută, și iată zmeoaica iară îi ajunge. ISPIRESCU, L. 194. DLRLC
  • 2. intranzitiv A fi de folos. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote I-a ajutat la prășit. Medicamentul nu i-a ajutat, deoarece nu l-a luat la timp. DLRLC
    • format_quote Badea-i călător, pornește. Pe mine mă părăsește, Nu-i ajute ce gîndește! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 160. DLRLC
  • 3. științe juridice învechit Ocroti. MDA2
    sinonime: ocroti
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.