15 definiții pentru utilitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UTILITÁTE, utilități, s. f. 1. Însușirea a ceea ce este util sau utilizabil. ♦ (Ec. pol.) Capacitatea unui bun material sau serviciu de a satisface o necesitate prin folosirea în procesul de producție sau în consumul personal. ♦ Folos, serviciu pe care îl (poate) aduce cineva sau ceva. 2. (La pl.) Servicii (energie electrică și termică, canalizare, apă și gaze, telefon) de care beneficiază o unitate economică, de obicei productivă. – Din fr. utilité, lat. utilitas, -atis.

utilitate sf [At: MARIN, PR. I, 139/15 / Pl: ~tăți / E: lat utilitas, -atis, fr utilite] 1 Însușirea a ceea ce este util (2) Si: folos. 2 Ceea ce este util pentru un scop dat. 3 Serviciu pe care cineva sau ceva îl (poate) aduce.

UTILITÁTE, utilități, s. f. Însușirea a ceea ce este util sau utilizabil. ♦ Folos, serviciu pe care îl (poate) aduce cineva sau ceva. – Din fr. utilité, lat. utilitas, -atis.

UTILITÁTE s. f. Însușire a ceea ce este util; calitatea de a fi util; folos. Din această cercetare... se va desface importanța sa ca istoriograf și utilitatea sa ca izvor. IORGA, L. II 550.

UTILITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce este util sau utilizabil. ♦ Folos, serviciu pe care îl (poate) aduce cineva sau ceva. [Cf. fr. utilité, lat. utilitas].

UTILITÁTE s. f. însușirea a ceea ce este util(izabil). ◊ folos, serviciu pe care îl (poate) aduce cineva sau ceva. (< fr. utilité, lat. utilitas)

UTILITÁTE f. Caracter util. /<fr. utilité, lat. utilitas, ~atis

*utilitáte f. (lat. utílitas, -átis). Calitatea de a fi util, folos: lucru de mare utilitate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

utilitáte s. f., g.-d. art. utilitắții; (dotări) pl. utilitắți

utilitáte s. f., g.-d. art. utilității; (foloase) pl. utilități


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UTILITÁTE s. folos, necesitate, trebuință, (pop.) priință, (înv.) polză. (De mare ~.)

UTILITATE s. folos, necesitate, trebuință, (pop.) priință, (înv.) polză. (De mare ~.)

Utilitate ≠ inutilitate


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

UTILITATE. Subst. Utilitate; utilizare, folosire, întrebuințare, uz, uzaj, valorificare, valorificație, fructificare. Aplicabilitate, aplicare, aplicație. Eficiență, eficacitate, spor, randament, productivitate. Cîștig, avantaj, beneficiu, folos, folosință (înv.). Importanță, însemnătate, valoare, preț. Utilitarism. Pragmatism. Utilitarist. Pragmatist. Adj. Util, practic, uzual, folositor, de folos, necesar, de primă necesitate, indispensabil, trebuincios, de trebuință, trebuitor. Utilizabil, aplicabil, practicabil. Eficient, eficace, sporitor (rar), spornic, productiv; fertil, fecund, rodnic (fig.). Avantajos, convenabil, rentabil, lucrativ, profitabil. Însemnat, însemnător (înv.), important, valoros, de preț. Utilitar. Utilitarist. Pragmatic. Vb. A fi util (folositor etc.). A utiliza, a folosi, a întrebuința, a aplica, a face uz de.... A se folosi, a se întrebuința, a fi de folos, a servi, a sluji. A fi eficient (eficace, fertil etc.). A fi avantajos (rentabil etc.). V. acumulare, cîștig, importanță, necesitate, preț.

Intrare: utilitate
utilitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • utilitate
  • utilitatea
plural
  • utilități
  • utilitățile
genitiv-dativ singular
  • utilități
  • utilității
plural
  • utilități
  • utilităților
vocativ singular
plural

utilitate

  • 1. Însușirea a ceea ce este util sau utilizabil.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN antonime: inutilitate un exemplu
    exemple
    • Din această cercetare... se va desface importanța sa ca istoriograf și utilitatea sa ca izvor. IORGA, L. II 550.
      surse: DLRLC
    • 1.1. economie politică Capacitatea unui bun material sau serviciu de a satisface o necesitate prin folosirea în procesul de producție sau în consumul personal.
      surse: DEX '09
    • 1.2. Serviciu pe care îl (poate) aduce cineva sau ceva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: folos serviciu
  • 2. (la) plural Servicii (energie electrică și termică, canalizare, apă și gaze, telefon) de care beneficiază o unitate economică, de obicei productivă.
    surse: DEX '09

etimologie: