14 definiții pentru agrega


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

agrega vr [At: DA ms / Pzi: 3 agre / E: agréger, lat aggregare] (D. elemente) A se uni (într-un tot) Si: a se alipi. corectată

AGREGÁ, pers. 3 agrégă, vb. I. Refl. (Despre elemente) A se uni (într-un tot); a se alipi. – Din fr. agréger, lat. aggregare.

AGREGÁ, pers. 3 agrégă, vb. I. Refl. (Despre elemente) A se uni (într-un tot); a se alipi. – Din fr. agréger, lat. aggregare.

AGREGÁ, pers. 3 agrégă, vb. I. Refl. (Despre diferite elemente) A se alipi, a se uni într-un tot. Rocile s-au agregat.Prez. ind. și: agreghează.

AGREGÁ, pers. 3 agrégă, vb. I. Refl. (Despre diferite elemente) A se uni într-un tot; a se alipi. – Fr. agréger (lat. lit. aggregare).

AGREGÁ vb. I. refl. (Despre molecule, corpuri etc.) A se uni într-un tot; a se alipi. [P.i. agreg. / < lat. aggregare, cf. fr. agréger].

AGREGÁ vb. refl. (despre elemente) a se uni, a se alipi. (< fr. /s’/agréger, lat. agregare)

A SE AGREGÁ pers. 3 se agrégă intranz. (despre particule solide) A se îmbina formând un tot; a se uni. /<fr. agréger, lat. aggregare

*agrég, a v. tr. (lat. ággrego, -áre. V. gregar). Admit într’un corp. Fiz. Unesc, împreun, lipesc: cristalele se agregă. V. risipesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

agregá (a se ~) (a-gre-) vb. refl., ind. prez. 3 se agrégă; conj. prez. 3 să se agrége

agregá vb. (sil. -gre-), ind. prez. 3 sg. și pl. agrégă; conj. prez. 3 sg. și pl. agrége


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AGREGÁ vb. (TEHN.) a se alipi, a se reuni, a se uni. (Elementele unui tot se ~.)

AGREGA vb. (TEHN.) a se alipi, a se reuni, a se uni. (Elementele unui tot se ~.)

A (se) agrega ≠ a (se) dezagrega

Intrare: agrega
  • silabație: a-gre-ga
verb (V13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • agrega
  • agregare
  • agregat
  • agregatu‑
  • agregând
  • agregându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • agre
(să)
  • agrege
  • agrega
  • agregă
  • agregase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • agre
(să)
  • agrege
  • agregau
  • agrega
  • agregaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

agrega

etimologie: