2 intrări

Articole pe această temă:

16 definiții

agreát, ~ă a [At: DA ms / Pl: -ați, -te / E: agrea] Plăcut2.

*agreát, -ă s. (fr. agréé). În Francia, jurist admis de un tribunal ca să reprezente [!] și să apere părțile.

agreá vt [At: CONTEMP, Seria II, 1950, nr. 178, 6/1 / P: -gre-a / Pzi: -eéz / E: fr agréer] 1 A primi cu plăcere. 2 A simpatiza. 3 A se învoi bucuros (la ceva).

AGREÁ, agreez, vb. I. Tranz. A vedea cu ochi buni, cu simpatie pe cineva. ♦ A da consimțământul, a accepta un reprezentant diplomatic. [Pr.: -gre-a] – Din fr. agréer.

AGREÁ, agreez, vb. I. Tranz. A vedea cu ochi buni, cu simpatie pe cineva. ♦ A da consimțământul, a accepta un reprezentant diplomatic. [Pr.: -gre-a] – Din fr. agréer.

AGREÁ, agreez, vb. I. Tranz. A vedea cu ochi buni, a primi cu plăcere, a simpatiza. Era înfățișat ca un marinar simpatic, amabil, galant, care trebuia să fie agreat de public. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 178, 6/1. ♦ (În limbajul diplomatic, mai ales la diateza pasivă) A da consimțămîntul, a accepta. Miniștrii plenipotențiari trebuie să fie agreați de guvernul statului unde urmează să-și exercite plenipotența. – Pronunțat: -gre-a.

AGREÁ, agreez, vb. I. Tranz. A vedea cu ochi buni; a simpatiza. ♦ (În diplomație, mai ales la diateza pasivă) A da consimțământul, a accepta. [Pr.: -gre-a] – Fr. agréer.

agreá (a ~) (a-gre-a) vb., ind. prez. 1 sg. agreéz (-gre-ez), 3 agreeáză, 1 pl. agreắm (-gre-ăm); conj. prez. 3 să agreéze; ger. agreấnd (-gre-ând); part. agreát

agreá vb. (sil. -gre-a), ind. prez. 1 sg. agreéz (sil. -gre-ez), 3 sg. și pl. agreeáză, 1 pl. agreăm (sil. -gre-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. agreéze; ger. agreând (sil. -gre-ând); part. agreát

AGREÁ vb. 1. v. simpatiza. 2. (POL.) a accepta. (Statul ~ un ambasador.)

AGREÁ vb. I. tr. 1. A simpatiza. 2. (În diplomație) A accepta (un diplomat, un reprezentant diplomatic etc.). [Pron. -gre-a, p.i. -eez, 3,6 -eează, 4 -eăm, ger. -eând. / < fr. agréer].

AGREÁ vb. tr. a primi favorabil; a simpatiza. ◊ a accepta un reprezentant diplomatic. (< fr. agréer)

A AGREÁ ~éz tranz. A trata cu bunăvoință; a simpatiza. [Sil. a-gre-a] /<fr. agréer

agreà v. a primi cu favoare (= fr. agréer).

*agreéz orĭ -ĭéz v. tr. (fr. agréér, d. gré, lat. gratus, plăcut). Barb. Primesc favorabil, îmĭ place: a agrea o persoană, un proĭect.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

AGREÁ vb. 1. a-i plăcea, a simpatiza. (Îl ~ pentru însușirile lui.) 2. (POLITICĂ) a accepta. (Statul ~ un ambasador.)

Intrare: agrea
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) agrea agreare agreat agreând singular plural
agreea agreați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) agreez (să) agreez agream agreai agreasem
a II-a (tu) agreezi (să) agreezi agreai agreași agreaseși
a III-a (el, ea) agreea (să) agreeze agrea agreă agrease
plural I (noi) agreăm (să) agreăm agream agrearăm agreaserăm, agreasem*
a II-a (voi) agreați (să) agreați agreați agrearăți agreaserăți, agreaseți*
a III-a (ei, ele) agreea (să) agreeze agreau agrea agreaseră
Intrare: agreat
agreat
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular agreat agreatul agrea agreata
plural agreați agreații agreate agreatele
genitiv-dativ singular agreat agreatului agreate agreatei
plural agreați agreaților agreate agreatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)